Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean
1 2 3 4 5 Next »
/ lost in words and funny stories

**Ian Richter** · 01 Oct 2012, 19:52

Julieta&Jack

lost in words and funny stories

Jack se aşeză pe trunchiul unui copac răsturnat, privind curios în jur. Era pentru prima oară când venea în Pădurea lui Dean, după ce auzise timp de şapte ani cât de frumos era. Acum, în afară de cântecul încântător al păsărilor, peisajul i se părea incredibil de sec. Erau doar ... copaci. Drepţi sau aplecaţi, tăiaţi sau răsturnaţi, cu frunze sau fără sau cu feţe parcă sculptate. Era vegetaţie şi multe multe furnici. Nu vedea acea frumuseţe extraordinară nicăieri.
Se hotărî că urma să petreacă ceva timp acolo. Era ca un unguent pe sufletul lui să aibă parte de puţină linişte în tot acel du-te-vino al vieţii lui. Părinţii îl băteau la cap să înceapă să facă bani ; mama lui era foarte dezamăgită că ea nu era invitată la balurile interesante pentru a putea să se laude cu banii pe care îi face fiul ei ; nu-i era aproape de niciun ajutor lui Lexie pentru a o ajuta să-şi rezolve problemele ; şi pe lângă toate astea, tatăl lui îl critica într-una.
Merita şi Jack un moment de linişte, unde să poată să se gândească ce avea să facă pentru prima dată. Viitorul era un concept aşa de stupid. Nu-l poţi ghici niciodată şi viitorul nu ţine cont de niciun plan de-al tău. Aşa că de ce să mai faci planuri ?
Oftă şi privi plictisit copacii din jur. Începea să devină confuz şi nu avea chef să se streseze pentru lucruri inutile, cum ar fii plaurile tatălui său.

**Julieta D. Thibault** · 01 Oct 2012, 20:13

Isi privi bandajul de la picior, cu o unduire de bagheta isi pansa si dezinfecta rana astfel incat mai avea putin si se vindeca. Nu mai schiopata, ceea ce era bine. Cel putin pentru ea, caci rua sa mearga ba in sus ba in jos. Isi scutura capul pentru a gandi mai limpede si apoi se ridica de pe scaunul din baie si iesi de acolo, urca sus luandu-si pe ea o pereche de blugi stramti jos pentru a tine mai bine glezna si apoi o pereche de cizme lungi, bluza si geaca de piele peste. Il lua pe Blade in lesa la plimbare si apoi iesi din conac, disparand si aparand in Padurea lui Dean.

Ii dadu drumul hasky-ului sa se plimbe in voie prin padure, stia ca intr-un final avea sa o gaseasca si sa vina la ea inapoi acasa, insa sigur cateva ore avea nevoie si el de odihna si de relaxare, o mica plimbare nu strica nimanui. Isi ridica privirea in sus, cativa picuri de ploaie cazusera in cateva secunde pe pamant si apoi se facura nevazuti pe pamantul moale de sub picioare. Isi arcui buzele intr-un zambet larg si pasi usor peste crengile cazute pe jos din cauza ca venise toamna, care se instalase destul de repede si la fel si frigul.

Auzi doar cativa pasi in spatele ei si il observa pe Blade cum vine aducand in gura o cutie, insa era simpla dar i-o lua rapid din bot si spuse:
- Hei, de unde ai mai luat si asta, Blade?

**Ian Richter** · 14 Oct 2012, 11:36

O mişcare printre copaci îi atrase atenţia băiatului şi Jack se ridică de pe buştean cu bagheta în mână. Primul său gând fu să Dispară, însă vanitatea lui îl opri. Richter-ii nu erau laşi, nu-i aşa ?
Privi intrigat cum un căţel husky mergea concentrat cu o cutie în gură. Câinele părea să fie complet neinteresat de Jack, deşi îi aruncase o privire cumva dispreţuitoare. Părea 'în misiune'.
Jack aproape că râse la acest gând şi se destinse uşor, lăsând bagheta puţin mai jos. Căţelul trecu de el şi se afundă printre copaci. Curios, Jack începu să meargă după el, hotărât să afle dacă mai era cineva acolo.
Da, putea fii o capcană oribilă, iar Jack probabil că va regreta în curând prostimea lui.
Însă era mult prea palpitant ca să se întoarcă acum. Venele îi pulsau parcă de curiozitate şi frică, iar acum parcă se aştepta ca, atunci când căţelul se va opri, să dea peste ceva monstru cu zece capete, imens şi scuipând foc.
Aşa că fu puţin dezamăgit când văzu o puştoaică şatenă, luând cutia din botul căţelului şi începând să vorbească cu el.
Jack oftă şi îşi dădu ochii peste cap, gândindu-se că toate astea erau vina tatălui său şi că probabil a înnebunit după cât se gândise la prostiile luil.
- Drăguţ căţel, spuse Jack, hotărându-se brusc să iasă la lumină.

**Julieta D. Thibault** · 14 Oct 2012, 12:01

Analiza cutia rosie din mana care avea o funda albastra, nu indrazni sa o deschida insa o puse in buzunar. Tresari imediat cand auzi o voce masculina si isi ridica ochii asupra individului. Il analiza din cap pana in picioare, nu parea a elev insa nici a vrajitor maret, ii se parea intre. Isi scutura capul pentru a reveni la realitate, mereu avea caderile astea in visele ei si se zmulgea de realitate pentru cateva minute. Se ridica de pe vine in capul picioarelor si privi inspre Blade care analiza tipul din fata ei, stia ca nu avea sa-l muste..nu era genul de caine care sa sara imediat sa muste.

Isi arcui buzele intr-un zambet larg si spuse:
- Multumesc, banuiesc ca, cutia este a dumneavoastra. Murmura ea in cele din urma aratand cutiuta, nu stia daca era a lui sau nu insa daca era trebuia sa o inapoieze neaparat. Daca era un cadou cumva pentru iubita dansului, ori pentru cineva special. Era chiar urat sa pierzi un cadou pe care trebuia sa-l inamanezi in ziua respectiva, insa daca nu era asa..macar meritase sa incerce.
- Julieta.. spuse ea in cele din urma intinzand mana.

**Ian Richter** · 14 Oct 2012, 12:22

Jack ridică din sprâncene când Julieta scoase cutia din buzunar. Nu, nu era a lui. Însă era foarte curios ce era înăuntru. Dădu din cap.
- Nu e a mea, deşi aş sugera să mi-o daţi mie, domnişoară Julieta, spuse Jack, flăcările obişnuite ale amuzamentului şi ironiei aprinzându-i-se din nou în ochii.
Nu ştia cum se făcea că de fiecare dată când avea nevoie de cineva care să-i înveselească ziua şi să-l ajute să se destindă, apărea cineva potrivit pentru acea slujbă.
Julieta era o fată drăguţă, cu ochii mari, ca de căprioară, de un căprui ciocolatiu, părul aproape brunet cîzând în valuri pe umeri, un zâmbet plăcut, talie subţire şi înălţime potrivită. Era exact acel tip de fată după care toţi băieţii din comtiatul lui ar fii nebuni. Şi-i imagina deja pe prietenii lui stând în limbă pentru ea.
Imaginea aproape îl făcu să pufnească în râs, însă îşi spuse că nu ar da cea mai bună impresie dacă, primul lucru după ce se prezentase fata, Jack ar începe să râdă.
- Eu sunt Jack, spuse el strângându-i mâna ferm.

**Julieta D. Thibault** · 14 Oct 2012, 12:33

Isi arcui o spranceana imediat cand ii auzi vorbele, de ce sa-i de-a lui cutia daca nu era a lui? Incepea sa se indoiasca despre faptul ca tipul asta era un om bun, insa nu voia sa judece pana nu cunostea macar putin istoria si caracterul lui. Nu ii placeau persoanele care judecau din prima si nu voia sa fie una dintre ele, deobicei pe ea o judeca oricine dupa prima aparenta. Se obisnuise cu asta si nu facuse nimic sa schimbe, poate doar faptul ca ea nu avea sa fie asa. Primise o educatie buna si voia sa arate asta mereu, insa si daca era calcata pe bec putea sa de-a educatia naibii.

-De ce v-as da cutia dumneavoastra? Din cate stiu ati spus ca nu va apartine, spuneti-mi un singur motiv pentru care v-as da cutia si daca e destul de convingator va apartine. Spuse ea in cele din urma incrucisandu-si bratele la piept, puse intai cutia in buzunar pentru a fi sigura ca era bine pusa si apoi privi inspre tanarul din fata ei, il analiza. Un baiat destul de bine facut, cu ochii mari caprui si frumosi, care ar fi dat pe spate orice fata. Zambi si continua:
- Incantata, Jack!

**Ian Richter** · 14 Oct 2012, 12:51

Jack zâmbi şi o privi pe fată apreciativ ; măcar nu dăduse peste una dintre acelea care, cum se vedeau mai încolţite făceau orice şi începeau să bâlbâie tâmpenii.
Adoptă un aer gânditor şi se uită pe undeva pe sus, prefăcându-se că reflectă adânc la cuvintele ei. Totuşi, fiecare gest şi fiecare privirea erau încărcate de ironie.
- Hmm, ai destule motive ca să-mi dai cutia, răspunse el într-un final. Începuse să se apropie periculos de mult de ea. Spune-mi când vrei să-ţi demonstrez vreunul.
Se îndepărtă, reluându-şi poziţia iniţială. Se purtase ca un dobitoc, însă spera că ea nu credea cu adevărat tot ce spunea Jack. N-ar profita niciodată de o femeie, mai ales pentru un motiv atât de stupid ca şi o cutie despre care îi păsa doar din curiozitate.
Jack râse zgomotos.
- Sunt doar curios, o lămuri el pe fată. Dar trebuie să recunoşti, sun un actor bun.
Râse din nou. Oare se drogase din greşeală ? Dintr-o dată, totul părea mult mai amuzant ...

**Julieta D. Thibault** · 14 Oct 2012, 13:27

Tresari scurt cand observa atitudinea aceea si se incrunta instinctiv, se dadu cativa pasi in spate. Spera doar sa nu pateasca ca si acum doua luni in padure cand fusese urmarita de un sadic, chiar daca acel sadic arata al naibi de bine. Nu se simtea confortabil in preajma strainilor insa la spate tinea bagheta strans in mana fiind gata mereu sa zica un "Stupefy" sau orice altfel de vraja care o ajuta. Observa aerul lui ganditor prefacut si ranji malefic apoi scoase un ras aproape fortat. Daca aceea era atitudinea lui ganditoare nu o impresionase deloc, desi era sigura ca in gandul lui nici asta nu avea de gand.

- Defapt nu am nici unul, poti demonstra unul si la o distanta mai considerabila. Spuse ea in cele din urma ferma pe pozitii, chiar daca era femeie asta nu insemna ca nu putea sa foloseasca forta, desi forta lui era mult mai considerabila decat a ei. Se dadu cativa pasi in spate, ceea ce facu si el din cate vazu. Nu ii placeau persoanele cu doua fete iar el se pare ca ii placea sa faca asta, sa joace teatru si apoi sa-si arate partea buna din el. Insa nu era sigura daca voia sa vada orice parte a lui sau nu. Ii auzi rasul zgomotos si spuse:
- Curiozitatea a omorat pisica, insa un actor bun nu isi dezvaluie adevarata fatza dupa doua secunde de act. Murmura ea in cele din urma.

**Ian Richter** · 14 Oct 2012, 14:51

Jack îşi frecă cu două degete bărbia şi se uită la ea ca trăsnit. Fata era puţin cam tupeistă. Puţin cam prea tupeistă pentru gustul lui.
Dintr-o dată zâmbetul îi dispăru de pe buze şi ochii îi deveniră reci şi impasibili. Julieta credea că, dacă el prefera să zâmbească şi să glumească, nu era în stare şi de lucrurile cu adevărat definitorii Viperinilor.
- Ar trebui să înveţi să-ţi ţii limba câteodată, domnişoară Julieta, mârâi Jack ameninţător. Era complet conştient de antiteza dintre tonul lui răstit şi apelativul "domnişoară". Dacă era rău, nu trebuia să renunţe la maniere, nu ?
- În pădure pot fii o grămadă de psihopaţi, continuă el, şi ai uitat să-mi pui câteva întrebări elementare înainte să mă insulţi.
Se apropie din nou de ea şi speră să nu fie chiar aşa de patetică să se dea înapoi. Părea o fată mândră, măcar să se poarte ca atare.
- De exemplu, dacă nu sunt un evadat, spuse Jack, înclinându-şi capul într-o parte. Sau aş putea fii un Animag. Îi dădu la o parte câteva şuviţe de pe umăr şi o privi drept în ochi. Îşi ridică sprâncenele şi îi zâmbi.
- Ar trebui să ai puţin mai multă grijă de tine, prinţesă războinică.
Nu se dădu înapoi, ci aşteptă să facă ea prima mişcare. Nicio vrajă nu-l va atinge, incantase un Scut îaninte să urmărească husky-ul şi fata nu era nici destul de rapidă, nici destul de puternică pentru a-i face faţă fără magie.

**Julieta D. Thibault** · 14 Oct 2012, 15:05

Incepu sa rada, nu zgomotos ca nu-i statea in fire insa daca el credea ca avea sa o impresioneze cu ceva atitudinea lui de "Batman" atunci se insela, nu o speria si cu atat mai putin nu avea sa permita unui elev sa-i vorbeasca asa. Isi arcui buzele intr-un zambet ironic, spunand:
- Tin sa te anunt ca nu am sa permit unui elev sa-mi vorbeasca in felul acesta. Viperinii pierd din start douazeci de puncte din cauza comportamentului tau necivilizat, elevii nu au voie sa se plimbe prin padure singuri din cate stiu. Daca ai fi fost Animag ori un evadat, sunt sigura ca deja eram atacata sau "muscata", deobicei persoanele acelea nu stau la discutii asa ca ar fi bine ca tu sa inveti sa-ti ti limba ascutita! Murmura ea in cele din urma.

Nu-i statea in fire sa fie rea, dar cand cineva o calca pe bec putea sa fie. Nici sa se laude cu faptul ca era Sefa de Casa si profesoara nu ii placea sa se laude, insa sa se impuna stia si o facea. Atata timp cat primea respect si ea avea sa respecte, corect, nu?
- Si i-a spune-mi, cu ce te-am insultat eu? Sau nu, stii ce? Iti poti continua drumul, asa am sa fac si eu. La revedere! Spuse ea intr-un timp facandu-i semn lui Blade sa o ia in fata si sa-si vada de drum.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean 1 2 3 4 5 Next » //  / lost in words and funny stories

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean
1 2 3 4 5 Next »
/ lost in words and funny stories