Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon / Cofetăria lui Florean / love like chocolate

• Lua aceeasi pozitie,zambindu-i in acelasi mod. Nici eu n-as fi putut sa o zic mai bine. O privi adanc in ochi,simtind fiori durerosi de-a lungul coloanei vertebrale,ca si cum privirea ei l-ar fi electrocutat. Incerca sa se calmeze putin,apropiindu-si chipul mai mult de al ei. Si nimeni nu-si doreste sa fie ucis. Ii lua din nou mainile intr-ale lui,sarutandu-le iar si iar,apoi isi plasa mainile pe chipul ei,sarutandu-i incet fruntea. Caldura corpului ei il incalzea si pe el. Isi simtea fiinta arzand si stia ca numai sarutul ei ar fi putut potoli acel foc interior asa ca nu mai pierdu timp,lipindu-si buzele de ale ei.Ii apasa incet gura,simtind cum trupul si spiritul i se contopea cu cel al tinerei,ca intr-un dans salbatic,pagan,interzis. Pentru el nu mai existau cei prezenti acolo. Nu mai exista timp si spatiu. Exista doar ea si atat. Ea,cea mai important fiinta,pe care nu avea s-o lase sa plece.Niciodata.

Observa ca barbatul lua aceeasi pozitie , identica cu a ei . Il privi adanc in ochi parca asteptand sa se intample ceva , nu-si putea stapani emotiile , ochii ei straluceau in lumina soarelui. Carsten ii prinse mainile intr-ale lui , sarutandu.ile usor , ca si cum incerca sa mearga pe zapada fara sa lase urme . Chipurile lor erau la o distanta de doar zece centimetri , nu-i mai despartea decat raza de lumina care se reflecta acum prin fereastra . Dupa ultimele cuvinte pronuntate de Carsten , buzele lor se contopisera intr-un sarut , unul sincer si apasat . Acum parca nu mai gandea logic , parca dupa ce inchise ochii , nimic nu mai conta . Nimic . Acum nu mai conta decat barbatul din fata ei . Cel cu care urma oare sa-si petreaca restul vietii sau .. oare visa doar ?

• Isi departa chipul de al ei,zambind larg. Ridica brusc mana,platind consumatia,apoi o lua de mana,spunandu-i Soarele nu a apus inca. O facu sa se ridice iar el ii dadu drumul pret de cateva clipe,iesind din cofetarie. Stia ca avea sa il urmeze. Stia ca avea sa fie acolo,pentru el. Pentru totdeauna. Incepu sa mearga de-a lungul strazii,cu spatele,avand privirea atintita inspre ea. Ma auzi? Vei fi a mea. Haide,am de gand sa fur noaptea asta si sa o fac sa fie a noastra.Nu am terminat cu tine. Nu avea de gand sa se apropie prea mult de ea,din punct de vedere intim,ci doar sa hoinareasca pe drumuri,intreaga noapte,alaturi de ea. Vroia sa viziteze fiecare magazin, sa rada,sa o simta aproape. Vroia sa fie viu. Din nou.

Dupa ce-si reveni din acea transa .. isi imbraca paltonul ,lua plasele pe care le aruncase la intamplare cand intrase si il urma pe Carsten . Sigur se asteapta sa-l urmez , isi spuse aceasta in sinea ei . Nu stia ce aveau sa faca , ce urma , dar avea incredere in el . Poftim ? sari roscata chicotind , era uimitor , nu-si dorea decat sa il urmeze . Ochii ei aveau o usoara forma oblica , migdalata , albastru-inchis care dadeau fetei sale un aspect copilaresc , inocent si ..placut. Il ajunse din urma pe Carsten , si-si indrepta privirea catre a lui , zambind la fel de dulce ca si pana atunci . Si unde ai de gand sa ma duci ? intreba aceasta in cele din urma.

• Hai sa incepem cu fiecare magazin de pe Diagon si sa ne oprim la Paris. O prinse din nou de mana,lipindu-si bratul de al ei,apoi ii lua cateva plase,pentru a o ajuta,avand in vedere ca el avea mai putine lucruri decat ea. Era destul de frig,insa puteau sa se incalzeasca reciproc caci ea era tot ce conta si daca ei ii placea sa tremure,atunci si el ar fi tremurat.Dar era clar ca ii placea sa tremure,altfel n-ar fi acceptat niciodata sa umble pe strazi,fara o destinatie,fara un plan. Ai baut vreodata ceai cu aroma de trandafiri? O intreba pe un ton bland,usor scazut,sperand sa ii ofere un raspuns favorabil planurilor pe care le avea.La urma urmei,ce ar fi avut de pierdut? Erau doar ei,seara si mirosul de cafea,ceai si mirodenii care se intindea pe Alee,provenind din magazinele diverse. Si uite,totusi,ca exista Raiul pe pamant.

Se simtea protejata langa el , si isi dorea sa nu mai scape din stransoarea bratului lui . Niciodata . Amandoi tremurau usor din cauza brizei reci care venea dinspre Nord . Doar am auzit , nu am gustat . raspunse roscata . Nu-si dorea decat sa-si petreaca seara aceea cu Carsten , restul , poate in alta zi.Desigur a doua zi dimineata trebuia sa fie la magazinul unde lucra . Fata de alte femei , ea isi scotea in evidenta feminitatea prin imbracamintea de zi cu zi . Si de asemenea nu suporta acele accesorii feminine numite "tocuri" . Isi dorea doar sa fie fericita , sa-si traiasca viata la maxim si salveze vieti ..poate.

• Atunci stiu exact unde sa mergem. Mai facura cativa pasi apoi o bufnita se aseza brusc pe umarul lui,tinand in cioc un biletel micut,de culoare verde,pe care era intiparit un blazon reprezentand un sarpe,o sabie si o flacara argintie. Stia exact de la cine era. Cuvintele asternute pe suprafata catifelata a haritiei erau atat de simple,reci si formale dar pentru el nu faceau decat sa ii umple sufletul cu o bucurie nespusa. Termina de citit,apoi zambi scurt,spunandu-i Nataliei. Da,chiar stiu unde sa mergem. Ii intinse biletul,spre a ii arata ca nu avea nimic de ascuns. Probabil ca fata isi facuse griji sau poate sa gandise ca el era ca si ceilalti barbati. Poate ca isi imaginase ca biletul era de la o alta femeie. Poate. Tocmai de aceea vroia sa ii spulbere orice fel de intrebari sau temeri.

Hmm ? mormai roscata . Nu se astepta la asa ceva . Ii zambi scurt barbatului nestiind despre ce era vorba . Ce este asta ? intreba timid pe tonul unui copil zambind dulce. O da , instinctul ii poruncea sa zambeasca , sa fie fericita alaturi de Carst. Cel putin cat mai putea. Isi trase o suvita de par dupa ureche iar ochii ei intunecati scoteau la iveala ce fiinta controla acel corp . Nu-si putea lua ochii de la Carsten , si era totusi putin nedumerita ca si cum barbatul prevazuse ca se va intalni cu ea si ca se vor indragosti pana la urma unul de celalalt , cutreerand mai apoi toata Aleea Diagon .

• Un biletel de la tata. A zis ca putem merge acasa. Nu-mi prea place sa ma intalnesc cu el si saptamanal imi spune cand pot sa ma intorc la 'vechea casa'.Asa ca,haide. Ne asteapta un ceai cu aroma de trandafiri. Nu vroia sa ii ascunda faptul ca nu se intelegea deloc cu tatal sau,in ciuda faptului ca acestia doi semanau foarte bine,atat fizic cat si moral,dar de cele mai multe ori reuseau sa isi arunce cuvinte grele. Plus,ar fi fost extraordinar daca el ar fi plecat deja,inainte ca Nat si Carst sa ajunga la resedinta Wildrig. Vroia sa ii arate casa fara sa auda indicatii si sfaturi 'pretioase'. Uneori se intreba daca era prea deschis,prea direct dar nu putea sa o minta. La urma urmei,familia lui avea sa fie si a ei. Mai devreme sau mai tarziu.

Cat de dragut din partea lui . Era emotionata si nu stia cu ce sa inceapa . Ii parea rau ca ea nu-i putea prezenta familia ei lui , din pacate aceasta aflandu-se intr-un mic orasel din Franta . Il urma pe Carsten , desi habar nu avea unde locuia familia acestuia , avea sa afle in curand si acel amanunt . Frigul o determina sa-l stranga de brat pe Carsten , incat privirea acestuia se fixa in permanenta asupra ei . Roscata isi musca din instinct buza inferioara si stranse pumnii . Nu era atat de frig pe cat parea , dar era sensibila , poate , prea sensibila . Ahhm .. mai avem mult ? intreba aceasta derutata si totusi incercand sa nu para disperata.