Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Sanctuarul Dragonilor Romani
1 2 Next »
/ luck ain't even luck

**Ivy Thibault** · (This post was last modified: 04 Jul 2012, 19:45 by Ivy Thibault.)

luck ain't even luck

Nimic nu era mai frumos decât petrecutul timpului alături de dragoni neliniştiţi, fiind în pericol să iei foc în fiecare moment. Habar nu avea cum unii oameni voiau să facă asta tot timpul. Pur şi simplu nu avea sens pentru Ivy. Încerca să îşi citească în linişte romanul de acţiune, problema era că dragonul care stătea la zece metri de ea zdrăngănea în cuşca lui. Era mascul, şi era pui, aşa că Ivy se simţea exact ca un babysitter.

Şi întrebarea era: Cum ajunsese ea acolo?. Ideea era că venise acolo să se plimbe. Şi o văzuse un cretin care lucra acolo şi o rugase să îi ţină locul. Povestea lui interesantă era că prietena lui îl părărsise pentru că, zicea ea, era mai îndrăgostit de dragoni decât de ea, iar acum, el voia să-i demonstreze că nu era adevărat, prin apărând la ea în timpul serviciului cu flori şi ciocolată. Şi firea romantică din ea crezuse.

Aşa că acum stătea într-o stare foarte proastă, cu nervii întinşi la maxim, aşezată pe un scaun şi cu picioarele cocoţate pe măsuţă. Când realiză că citise de cinci ori acelaşi paragraf şi încă nu ştia nimci din el, lăsă romanul şi se ridică în picioare.

OCC: Just Klaus

**Klaus Lovel** · 04 Jul 2012, 20:05

Ofta scurt si nu stia ce sa faca doar pentru a-si calma nervii. Idiotul acela care se presupune ca trebuia sa duca corespondenta defapt lenevise pe drum si acum toata afacerea era data naibi. Cum putea sa lucreze cu asa impertinenti? Defapt, cum puteau sa fie asa impertinenti oamenii? Se vedea clar ca lumea se prostea de cum treceau zilele asa ca el incerca sa nu fie in ton cu ei, era singurul lucru care nu voia sa-l faca sau mai bine zis sa devina, sa devina un prost care nu stie decat sa doarma sa bea si sa ajunga acasa beat.

Isi alesese pana la urma o camasa nearga si o pereche de blugi, baga camasa in pantaloni si o lasa deschisa la primi trei nasturi. Se incalta cu o pereche de tenesi albi si isi puse ochelarii de soare pe cap, la fel ca si bagheta in buzunarul blugilor. Iesi din conacul Lovel mai tare ca o sageata si tranti usa in urma lui. Avea sa fie o zi superba iar noaptea si mai superba, luna plina..numai buna de vanat, exact, era un varcolac al naibi de seducator si acum sa vada ce putea sa cucereasca in timpul asta. Incepu sa rada la gandurile lui, era un narcisist.

Se gandi sa treaca putin sa viziteze dragonii, acestia il calmau si in plus i placea sa-i vada, sa-i admire, erau cele mai frumoase creaturi, avea cu sutele foi despre ei acasa puse intr-un sertare cu lacat, unde isi tinea si celelalte chestii ale afacerilor murdare. Ofta scurt si inghiti in sec dandu-si mana prin par ciufulindu-l putin. Isi musca buza inferioara si ajunse acolo cu cateva pocnituri din degete. Observa o tanara cum statea asezata pe scaun si cu picioarele pe masuta. Era al naibi de frumoasa, de ce sa nu o abordeze putin, pierdea ceva? Nu!

Ajunse drept in drept cu ea, zicand:
- Nu pot sa concep faptul ca o tanara asa frumoasa, poate sa lucreze aici..in locul asta, chiar daca e un loc superb..nu prea e de domnisoare, corect?

**Ivy Thibault** · 04 Jul 2012, 20:56

Ivy se uită în sus spre băbatul care tocmai vorbise cu ea. Când îl auzise venind, crezusae că era cel care o lăsase acolo să stea degeaba ca o frieră. Oricum, nu mai avea de gând să facă asta. N-avea de cât să-şi piardă slujba, poate că le-ar face un bine fericitului cuplu ca băiatul să petreacă mai mult timp alături de norocoasa iubită.

Afişă un zâmbet ursuz.
"Da, păi, sincer, eu nu sunt o domnişoară obişnuită" zise ea, ridicând din sprâncene.
Era ceva care o făcu să se oprească şi să nu se ducă mai departe, fără să îl bage în seamă. Pe lângă faptul că bărbatul era arătos, avea o strălucire în ochi care îi atrase atenţia.

"Însă chiar nu m-aş supăra deloc dacă am putea să ne îndepărtăm puţin de acest stupid pui de dragon," spuse ea, gesticulând spre 'bebeluşul' agitat.

**Klaus Lovel** · 04 Jul 2012, 21:25

Ofta scurt si isi dadu ochii peste cap cand observa "bebelusul" agitat, lui i placeau dragonii dar doar cand erau in actiune si erau linistiti. Isi dadu o mana prin parul des si ciufulit ca apoi sa-si treaca ochelarii peste cap. Isi musca buza inferioara uitandu-se la frumoasa din fata lui, interesanta tipa, avea sa afle ce era cu ea..era mult prea interesanta pentru el.

- Domnisoarele obisnuite sunt mereu plictisitoare, in plus..la tine se vede ca esti mai speciala, corect? zise el ridicand din sprancene ca apoi sa afiseze un zambet sarmant dar totusi limitat, nu avea sa sperie tanara domnisoara din prima, nu voia sa fuga de el imediat, nu? Privi in jur, chiar avea nevoie sa iasa de acolo si de ce nu sa se plimbe putin cu tanara.

- Atunci te invit la o mica plimbare pentru relaxare.. zise el intinzandu-i bratul intr-un mod galant.

**Ivy Thibault** · 05 Jul 2012, 21:02

Cu un poc surd, Ivy făcu cartea să dispară şi îşi scutură hainele. Era îmbrăcată cu o rochiţă, neagră, ca de obicei, cu dantelă, însă destul de cazuală şi cu nişte balerini negri. Nu îi plăcea de obicei să se îmbrace într-o singură culoare, însă era noapte, şi ei îi plăcea să se piardă în peisaj.

Acceptă braţul bărbatului fiind complet conştientă că bagheta îi era alături de pumnal, în siguranţă, pe o bandă legată de coapsa ei. Deci, în caz că bărbatul nu era ceea ce părea să fie, avea să fie pregătită. Pentru că, în majoritatea cazurilor, aşa era.

"Mai întâi, ai putea să-mi spui numele tău? Pentru că mi s-ar părea ciudat să nu ştiu cum să ţi te adresez," spuse Ivy, ridicând din sprâncene.

**Klaus Lovel** · 05 Jul 2012, 21:11

Isi arcui o spranceana si incepu sa rada doar ca apoi zambetul sa i se lucreze si mai mult cand observa rochia cu care era imbracata tanara. I accentua intr-un mod excelent formele si arata ca o printesa cu ea, doar evident avea sa se gandeasca doar la asta, nu putea sa o sperie din prima faza, doar era un gentleman, nu? Surase scurt cand tanara il lua de dupa brat si pornira la mica plimbare.

I surase scurt, zicand:
- Klaus Lovel, dar imi poti zice Klaus. Dar tu? zise el uitandu-se apoi in stanga si in dreapta, auzi cateva zgomote dar incerca sa le ignore, nu voia sa-i fie stricata ziua cu aceasta frumusete langa el si ar fi facut orice doar ca sa fie lasat in pace macar ziua asta. Se enervase destul pe impertinentul de John si nu avea sa-si termine seara cu nervii intinsi la maxim.

- Banuiesc ca o stii pe sora mea Agnes, nu? continua el propozitia ganditor, defapt cine no stia? Era sigur ca Ivy fusese la Hogwarts, defapt studiase acolo si o stia, sora lui roscata era prea evidenta si prea copilaroasa uneori, chiar daca crescuse, ca sa nu fie observata. Insa el tot tinea la ea si avea acel sentiment de protectie, pentru ca era fratele ei mai mare si voia mereu sa o stie bine si in preajma lui.

**Ivy Thibault** · 06 Jul 2012, 10:57

Ivy observă ciudat din prima. Klaus Lovel. Normal că o ştia pe Agnes. Pe lângă că era şefă de casă la Ochi-de-Şoim, făcea parte din draga ei facţiune, condusă de dragul ei prieten, Kurt. Deşi se feri să-i spună asta şi lui Klaus, pentru că habar nu avea dacă Agnes alesese să îi spună ceva.

"Da, o cunosc. Cine n-o cunoaşte, nu-i aşa?" râse ea.

Da, Agnes era o fată foarte curajoasă, energică şi frumoasă. Toată lumea lumea o cunoştea după aceste calităţi. De asemenea, ştia că sora lui Klaus avea o personalitate puternică, reuşind să se ridice de fiecare dată când cade jos şi să se facă auzită în orice situaţie. Îşi dădu seama că ea nu se prezentase înapoi, aşa că adăugă:

"Eu sunt Ivy. Ivy Thibault."

Îi întinse o mână cu degete subţiri, cu câteva inele cu smaralde şi rubine, pe care nu le lăsa niciodată.

**Klaus Lovel** · 06 Jul 2012, 18:52

I zambi scurt si cand i intinse mana i-o lua galant si i-o saruta, apoi isi ridica ochii albastri ca cerul, zicand:
- Incantat, Miss Ivy.

Rase scurt cand auzi replica despre sora lui, era evident ca toata lumea o cunostea. Agnes era genul de persoana care se facea usor placuta si stia cum sa o faca, chiar daca cu fratele ei se comporta uneori mai..misogin. Chiar daca cu toate astea mai bune mai rele, el tot tinea la ea si o proteja cand avea nevoie, adica mai mereu. Niciodata nu reusise sa inteleaga caracterul unei femei.

- Adevarat, sora mea se face placuta mereu. zise el razand. Si ce te aduce singura prin locurile astea, Ivy? continua el intrebarea si puse un accent frantuzesc pe numele ei, i placea sa faca asta deseori dar nu i iesea mereu, se pare ca acum i iesise la perfectie. Simti un nod in stomac, dar senzatia disparu repede asa ca se linistit si continua sa converseze cu tanara domnisoara.

**Ivy Thibault** · 08 Jul 2012, 13:47

Ivy zâmbi rigid, şi era sigură că Klaus îşi dădu seama că nu pusese întrebarea potrivită. Adevărul era că nu îi plăcea ca oamenii să se bage în treburile ei. Ştia că era doar o întrebare şi probabil că bărbatul o puse numai pentru a face conversaţie. Însă nu era deloc o întrebare inofensivă. Aşa că Ivy minţi, aşa cum făcea tot timpul.

"Nimic, doar m-am gândit că e o noapte frumoasă pentru o plimbare," spuse ea, afişând un zâmbet strălucitor.

Era, într-adevăr o noapte frumoasă, luminată de secera lunii şi stele ce semănau cu picături de sânge de unicorn. Pădurea ce împrejmuia tabăra dragonilor era liniştită şi tăcută, dând un aspect de singuranţă. Însă Ivy fusese destul de mult timp prin împrejurimi pentru a-şi da seama că aparenţele înşală.

"Dar tu?" întrebă fata.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Sanctuarul Dragonilor Romani 1 2 Next » //  / luck ain't even luck

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Sanctuarul Dragonilor Romani
1 2 Next »
/ luck ain't even luck