Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului
1 2 3 4 Next »
/ Luna de la miezul noptii

**Eliza G. Blest** · 28 Nov 2011, 23:38

Desi nu ii statea in fire , o imbratisare cu drag si apoi se apropiase de Aylee , privind-o cu ingrijorare m si mangaind-o pe capul ei ce avea o blana matasoasa . Zambise incantata cand aceasta ii raspunsese si se asezase in asa fel incat sa o mangaie unde voia dansa . O cuprinsese in maini , sarutand-o pe cap , atingand blanita moale de buze . Era o adevarata minunatie . Iar urechile .. , asa de triunghiulare , asa de ridicate , asa de feline . Era o adevarata bucurie sa o stie asa , in acea forma , facand si dansa parte din grupul lor . Se apropiase cu buzele de urechea ei si ii soptise ca vor merge imediat .
Se ridicase in picioare , intinzandu-se putin , din maini , lasandu-se pe spate si revenind la normal .
"Deci , avem o mica dilema . Sormea e inca transformata . Nu poate sa revina la normal . De vorbit , nici pe atat . Deci ... trebuie sa plecam asa , din Hogwarts . Numai ca..cum ? " se intrebase ea , cu voce tare , mergand incet spre balconul rotund , privind in afara . Soarele incepea sa apuna , intunericul devenind tot mai lizibil , pana cand pe cerul albastrui inchis se ivisera stele stralucitoare .

"Acum vom merge , " zisese ea , intr-un sfarsit , pe un ton categoric . Cu pasi mari , trecuse prin mijlocul camerei , spre usa ce ducea spre scari , privind putin peste umari . "Veniti , sau aveti de gand sa stati aici ? Sa ne miscam repede ! Daca Aylee nu se va transforma inapoi in om pana la rasarit , va ramane asa pe veci , si nu as dori sa am o sora felina , desi nu ar fi rau , dar o vreau pe ea umana ,"continuase Eliza , subliniind ultimul cuvant din fraza . Un picior cadea in gol , pana atinsese pamantul , al doilea facea aceeasi actiunea ca primul , si tot asa pana cand ajunsese la capatul scarilor , jos , pe podea , repede , si oprindu-se , in asteptarea celor doua fete .
"Domnisoara Lubban ? Ce cautati aici ? " intrebase o voce , de undeva , din spatele ei . Se intorsese pe calcaie , surprinsa de acea persoana pe care nu o simtise defel a fi prin preajma . Se uitase buimaca , vazand ca un profesor , cu un elev in carca , ranit , o privea surprinsa , precum viperina .
"Ahm .. domnule profesor , ce faceti .. aici ?? " intrebase Green , facand semne disperate in spate , cu mana ascunsa , atentionandu-le pe cele doua fete care coborau scarile .

**Aylee L. Lovel** · 24 Dec 2011, 18:37

'Cat e de naspa sa cobori scarile cand ai patru picioare...' Gandi Aylee in timp ce cobora. Nu ii placea in mod deosebit ceea ce facea, dar nu prea avea de ales. Intelesese ceva gen ca se duc nu stie unde ca sa se transforme la loc. Se intreba cum arata. De undeva ajungea la ea o informatie cum ca ar fi un tigru, dar ea nu avea cum sa stie. I-ar trebui o oglinda. Si i-ar fi placut si sa poata sa isi tina bagheta in mana. De asemene, nu i-ar fi stricat nici niste lenjerie intima. Era destul de ciudat sa umbli atat de liber, dar avea ea sa se obisnuiasca, era fetita mare. Sau felina mare. Era mare, oricum, asta era ideea. In fata ei o vazu pe Liz dand din maini in disperare. In fata surorii ei mai sesiza niste respiratii. Oameni. Atunci realiza. In forma de tigru... avea simturile si mai ascutite. 'Normal... Daca in forma umana am simturile mai ascutite ca oamenii, atunci e logic sa in forma animala sa am simturile mai ascutite ca animalele... Nu?' Eliza mai vorbi cateva minute cu profesorul, observa ea dupa gravitatea vocii. Un barbat adult, deci un profesor. Desi, in ultimul timp, cu toti adultii aceaia care locuiau in castel, in aripa adultilor, era greu sa iti dai seama.
Argintica trecu in viteza pe langa ea si incepu sa alerge si Eliza. Raven se lua dupa ele. Cumva reusira sa iasa afara fara sa se mai intersecteze cu altii. Ajunse in aer liber, Aylee incepu sa alerge. Ah, ce bine era sa simta vantul prin blana, sa isi miste urechile. Cat era de amuzant sa iti misti urechile. Stanga-dreapta-stanga-dreapta. Acum tot capul si-l misca... Acum mustatile. Ah, ce interesant e sa iti misti mustatile. Incepu sa rada, dar se auzea mai mult ca un marait. Cat de interesant era. Langa ea aparura doua pantere. Probabil ca fetele au realizat ca e mult mai rapid asa. Curand o depasira. Nu mai era timp sa verefice cum functioneaza coada, fu nevoita sa alerge si ea. Le prinse din urma in scurt timp. Habar nu avea cum sa ajunga unde avea sa ajunga. In curand parasira teritoriul scolii, dar ele nu au incetinit. Nici Raven nu incetini. Apoi, dintr-o data, cele doua pantere incetinira. Raven incerca sa franeze, dar cazu in bot. La propriu. Din partea panterei care era Claire se auzi un marait batjocoritor. Aylee se uita urat la ea. Acum astepta sa vada ce vor face. In timpul asta Raven dadea din coada, fascinata de miscarea acesteia.

**Claire Afere** · 26 Dec 2011, 00:02

Alerga , sigura pe sine si incantata la culme de adierea de vant rece a toamnei ce trecea prin blana ei argintie . Se simtea atat de bine si atat de libera , incat nu mai voia sa se mai termine niciodata . Poarta mare , cu gratii groase si cu forme arcuite , asemenea , intr-o parte si in alta .Alergase pana in fata acesteia , oprindu-se brusc , punand frana cu labele din spate . Atinsese incet fierul negru si isi indepartase nasucul , indreptandu-si privirea spre Eliza . Era in urma ei , alaturi de sora acesteia , geamana ,care nu stia deloc cum sa alerge . Rasese usor , pufnind si se pusese in sezut , ridicandu-si o labuta si o spala de zor fara sa scoata vreun sunet sau sa le bage in seama pe fete . Se plictisea la culme si astepta ca Liz sa vina cu o idee buna la cum sa iasa de pe teritoriul scolii . Chiar daca eu am o idee foarte buna , dar , din nefericire , nu putem sa ducem planul meu pana la capat caci draga ta sora nu va fi capabila . Si iti dai seama ca tu vei avea grija de antrenarea ei , precum am facut si eu cu tine , demult . Si nu ma contrazice . Stiu bine ce spun .

Devenise tot mai obisnuita cu transmiterea gandurilor in forma lor de feline , caci , numai astfel puteai sa isi comunice uneia alteia , fara ca cineva sa le auda , si cei care nu stiu mare lucru despre Animagi , o sa le ia drept niste feline salbatice cu care nu era deloc bine sa te pui . Mieunase vag , ca un murmur , innabusit de vantul aprig si se asezase pe labutele din fata , privind-o inca stupefiata pe Aylee . Dadea din coada , curioasa , stanga dreapta , fara oprire . Mai lipseste sa fugareasca un fluture , atunci ar fi frumos . Trebuie sa prind acel moment . Dar nu stiu cat voi rezista .

**Eliza G. Blest** · 26 Dec 2011, 01:00

Rasuflase usurata cand scapase de acel profesor , desi nu prea ii convenea ceea ce ii facuse , dar , era incantata caci , nu il avea deloc la suflet . Privise in urma ei , vazand cum corpul acestuia cadea inert la podea cu tot cu baietasul pe care il tinea in brate . Scosese un chicot marunt si o ajunsese din urma pe Claire , ascultand atenta in cautarea unor personaje nocturne , de care urmau sa dea in drumul lor . Dar , spre bucuria viperinei , niciunul nu se ivise . Maraind cu furie la creaturile magice de care dadeau des , isi indreptase pasii spre poarta , oprindu-se imediat dupa Claire , aproape dand cu botul in coada ei . Ridicase capul , pufnind si se asezase cum se cuvine , precum felinele antice ,din Egipt . Chicotise usor si o privea indelung pe sora ei , ce parea sa se distreze la culme . Era mandra de ea , ca se simtea bine si ca ii facea placere sa se comporte astfel si cu atat mai mult ca era curioasa , dar era si trista , caci , Aylee , nu stia ce urma dupa toata aceasta tranformare . Nu stia cate greutati va avea in viitor . Dar le va afla , sper . Oftase prelung si cazuse pe ganduri , uitandu-se intens la poarta , ca si cum , numai cu o privire , putea sa o miste .

Vrei idei ? Si da , stiu la ce te referi , dar asa cum ai spus , nu avem nicio sansa sa o luam si pe Aylee pe sus . Deci pica aceasta varianta . Tot ceea ce am eu in minte este sa deschidem poarta , desi va fi cam greu . Mai tii minte ce ni s-a spus acum mult timp in urma , in jur de un an ? De catre parintii tai ? Sau intelepti , ce o fi . Nu mai tin minte . Ca , noi avem o putere ascunsa in noi si , daca o unim , va fi foarte puternica . Deci , numai astfel putem sa plecam de aici . Asa .. si inca un lucru , noi avem mintile unite sa stii . Si .. aud tot ceea ce gandesti , si simturi , si in fine , tot . Nu te poti ascunde de mine si nici eu de tine . Apropo , dupa treaba asta , facem conexiunea si cu Aylee da ? Stia prea bine ca nu va fi de acord , si cu atat mai mult ca cu greu se abtinea sa nu ii dea o replica usturatoare , dar era mandra de felina argintie , ca se abtinuse . Obtinand acordul ei , isi unisera puterile si .. poarta se deschisese cu un simplu clinchet .

**Aylee L. Lovel** · 03 Feb 2012, 20:48

Aylee isi continua fascinata fuga. La un momnt dat i se paru ca ar auzi niste voci undeva in fundul creierului sau, dar nu le baga in seama. Apoi simti o presiune in mintea ei, dar nu o baga nici pe aceasta in seama. Stia doar ca poarta care le despartea de si mai mult loc de alergt decat inainte se deschise, lasandu-le cale libera inspre libertate. Ah, ce bine era sa fi libera, sa fi vie. Cat de mult ii placea sa fie libera. Ura ca cineva care nu avea nici un drept asupra vietii ei sa o inchida. Mai patise asta odata, pe cand locuia in Frranta si nu avea de gand sa repete acea experienta. Din acea clipa, una dintre devizele dupa care traia era "Nu imi va mai pune nimeni lantul la gat!". Iar acum, cu noua sa conditie...animalica, simtea ca nu ar putea nimeni, niciodata sa o mai inlantuie. Era libera ca pasarea cerului. Ca o pasare cu niste colti lungi care functionau foarte bine pe post de argumente, era sigura de asta.
I-ar fi placut sa afle unde se duceau, insa nu descoperise inca nici o metoda de a comunica cu celelalte doua fete. Citise de multe ori ca doar foarte putine animale comunicau intre ele, insa ea nu crezuse asta niciodata. Pana la urma, citise asta intr-o carte incuiata, iar incuiatii nu credeau nici in existenta magiei, asa ca nu era sigur ca nu greseau si in legatura cu animalele. Nevenindu-i nici o idee mai buna incepu sa maraie ceva care spera sa semene cu o intrebare. Insa in loc de raspuns primi o privire amuzata de la scumpa ei sora si o privire zeflemitoare de la micuta printesa. Eh, ce ii pasa ei de printesa? Ii parea putin rau ca nu reusise sa comunice cu ele. Dar nu renunta la teoria ei. Trebuiau doar sa ajunga acolo unde vroiau sa ajunga, iar acolo se vor transforma toate trei din nou in oameni si atunci isi va primi explicatiile. Era sigura de asta. Nu avea de facut altceva decat sa astepte si sa alerge in continuare pe iarba inchisa la culoare din cauza noptii adanci.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului 1 2 3 4 Next » //  / Luna de la miezul noptii

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului
1 2 3 4 Next »
/ Luna de la miezul noptii