Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa

« Previous 1 … 4 5 6 7 8 Next »

/ Luna Noua

Era noapte. Un cer indigo, presarat cu mii de stele acoperea imprejurimile Hogwart'ului. Luna noua lasa o linie ingusta de praf argintiu pe Turnul Cercetasilor. In patul ei, Bell nu dormea. Ceva impiedica somnul mult visat sa o ia in lumea lui. Fata se ridica din pat si privi in jur pret de cateva secunde. Toate cercetasele dormeau, inclusiv sora sa. Aveau intiparite pe chip cate un zambet mic si relaxat, dovada a viselor placute ce isi faceau loc in mintile lor adormite. Hotari ca degeaba se chinuie sa doarma, asa ca merse la cufar si scotoci dupa pelerina invizibila. Nu o gasi, asa ca isi lua un capot si bagheta, dupa care iesi incetisor din camera. Cobori scarile in spirala, pana in camera de zi. O liniste si o mare de intuneric stapaneau incaperea, iar ultimii carbuni stinsi aruncau palpairi slabe spre marginea semineului. Toate acestea ii dadeau lui Bell impresia unei atmosfere pustii, triste si coplesitoare. Hotari sa nu mai piarda timpul acolo, si merse la portretul Doamnei Grase. O trezi dupa multe incercari ratate, si in cele din urma iesi pe coridor. Merse in tacere pret de cateva minute, dupa care incepu sa alerge. Simtea ca poate lasa totul in urma daca fuge de trecut. Nu stia de ce, dar se simtea incoltita de valuri de durere, neavand scapare.
Dar curand auzi un zgomot in spatele ei si se intoarse speriata. Urmari in liniste miscarea umbrelor pe peretii cenusii, dar nu se mai auzea nimic. Totusi, s'a auzit ceva! Sau poate sunt doar gandurile mele invalmasite.. se gandi fata, cu un mic suspin.
Porni in continuare pe holul intunecat, lipsit de razele protectoare ale lunii. Nu stia exact unde se indreapta, si nici ce are de gand sa faca. Vroia doar sa se plimbe, sa nu mai stea in dormitorul cercetasilor.
Curand, auzi alti pasi din spatele ei. De data aceasta, se auzisera foarte clar, si putea afirma cu tarie ca nu mai erau rodul imaginatiei sale. Hotari sa infrunte necunoscutul, fata in fata...

OOC: Stefan, continua tu te rog

Se intoarse si dadu nas in nas cu Stefan, colegul ei de la cercetasi, impreuna cu pisica sa. Fata rasufla usurata si ii adresa un "Buna". Stefan ii intoarse salutul iar pisica sari din bratele sale in cele ale lui Bell. Baiatul exclama:
"Pur si simplu incredibil! Se pare ca Tom te place la fel de mult ca pe D-na Norris. In orice caz, nu e luna plina, asa ca ce cautam noi aici?"
Insa inainte ca bell sa raspunda, motanul sari din bratele ei si incepu sa miaune. Stefan, care putea intelege ce spune motanul sau, ii spuse lui Bell sa astepte o secunda, apoi ridica bagheta, o indrepta spre capatul coridorului si sopti:
"Bombarda."
O unda de soc il catapulta pe Peeves, care statuse ascuns dupa un colt, printr-o fereastra, direct in lacul scolii. Cei 2 izbucnira in ras, apoi Stefan ii dadu lui Bell o veste cam proasta:
"Motivul pentru care m-am trezit este ca Alexander, stii, viitorul tau cumnat, lipseste din nou. Am vrut sa va trezesc pe tine si pe Rose dar am vazut ca si tu lipseai, iar Rose bolborosea prin somn ceva in coreeana si nu am putut sa o trezesc. Ce ar trebui sa facem?"

"-Off, iar lipseste Zen? Si Rose cu coreeana ei.." urma un sir de injuraturi nu tocmai decente, dupa care Bell ofta incetisor.
"-Dar tu de ce nu erai in pat? Nu e luna plina?!" spuse Stefan, usor incurcat.
"-Nu stiu..pur si simplu nu mai vroiam sa stau in dormitor, simteam ca innebunesc acolo" raspunse fata, cu o incercare de zambet. Tom miorlaia incetisor la ea in brate, in timp ce ii mangaia blanita albastra.
"-Deci, nu ai putut dormi.." spuse si Stefan, dar nu ca pe o intrebare, ci ca pe o afirmatie.
"-Te'ai prins, asa ca am iesit la o plimbare. M'am mai eliberat de sentimentul ala de captivitate, umbland pe coridoarele intunecate" murmura Bell.
"-Deci, ce facem? Mergem dupa Zen??" intreba baiatul, cu o nuanta de ingrijorare in ton.
"-Avem de ales? Doar nu o lasa vaduva pe surioara mea, inainte de nunta" zise si Bell, iar cei doi incepura sa rada.
"-Oricum, si el e obisnuit cu plimbarile nocturne, de multe ori ma trezesc si nu il vad in patul lui" sopti Stefan. Bell se apropie de el.
"-Haide!" murmura ea, iar Tom incepu sa toarca.
Cei doi pornira spre capatul tunelului, cufundat in obscuritate. Coborara scara de marmura, si ajunsera la usile masive ale castelului. In acel moment isi facu aparitia nimeni alta decat Dna Norris. Tom scoase un miorlait prelung, iar pisica se indrepta spre ei. In cateva secunde, sari in bratele lui Bell, si incepu sa'si mangaie alesul inimii.
"-Stai asa! Eu nu's tinatoare de pisici, ok? Tom e singurul meu preferat!" spuse fata, si puse pe podea micii indragostiti.
"-Mai bine sa'i lasam aici.." adauga si Stefan, razand. "Cred ca mai mult ne incurca daca ii luam cu noi".
"-Dap, ai dreptate, sa mergem" raspunse Bell, zambind.
Iesira pe domeniile imbracate intr'un vesmant negru...

Dragos se trezi brusc, invaluit in amintirea unui cosmar. Se ridica repede din pat si hotari sa iasa pe domenii. Nu vroia sa stea acolo, privind tavanul ca un idiot. Se imbraca si iesi din dormitor, cobori scarile de marmura si ajunse curand in holul de la intrare. Pasii ii rasunau in lungul coridorului pustiu ca un ecou intr-o pestera, dar nu era nimeni treaz la acea ora. Iesi pe usile masive de la intrare si mare ii fu mirarea cand vazu doua siluete alungite de vesmantul noptii pe domenii. Se apropie cu pasi sovaitori si observa cu stupoare ca era Bell, alaturi de colegul sau de la Cercetasi Stefan.
"-Salut!!" spuse el, incercand sa ii opreasca.
"-Dragos?" murmura Bell, uimita sa il vada acolo la acea ora tarzie.
"-Salut amice"spuse si Stefan, la fel de surprins.
"-Se pare ca nu sunt singurul care nu poate dormi" adauga Dragos, zambind fericit ca se intalnise cu ei. "Unde mergeti acum??"
"-Pai, ne gandeam sa mergem pana in Padurea Interzisa" raspunse baiatul.
"-La ora asta?!" intreba uimit la randul sau Dragos.
"-Da, Zen e acolo" spuse Bell, observandu-se in glasul ei o nota de ingrijorare.
"-Cine e Zen?!" intreba Dragos curios.
"-Se presupune a fi prietenul surorii mele, Rose" raspunse Bell, zambind amuzata.
"-Ooo, tare" zise si Dragos, razand. "Dar ea de ce nu e aici?"
"-Pai, viseaza ceva de coreea ei idioata" raspunse Stefan, tensionat.
"-Clara treaba, in loc sa-si ajute prietenul, ea viseaza coreeana. Interesant...." zise Dragos, privind-o atent pe Bell. Se uita la castel, iar miile de stele se relfectau in privirile sale...

Bell isi pleca privirile de la bolta instelata, si se uita la cei doi prieteni.
"-Mergem?" murmura ea.
"-Sigur, haideti" spuse Stefan, vioi.
Intrara in Padurea misterioasa, cu un sentiment de teama. Inaintara printre copacii desi, pana cand Bell se impiedica de o creanga si cazu intr'un tufis.
"-Bell??" tipara cei doi alarmati.
"-Uhmmm, sunt bine, doar ca m'am blocat aici. O mana de ajutor??" intreba ea.
"-Imediat" raspunse Dragos.
El si Stefan o scoasera din tufis, iar Dragos ii indeparta crengile din par si Stefan frunzele de pe bluza.
"-Multumesc, ce m'as face fara voi 2" spuse ea.
Isi continuara drumul, dar nici urma de Alexander.
"-Poate ar trebui sa strigam" propuse Stefan.
"-Alex!! Zen!!" se auzira strigatele lor, dar lasate fara raspuns.
"-Dar unde s'o fi dus? E trecut de miezul noptii, sigur nu e in pat?" intreba Bell.
"-Nu l'am vazut, si de obicei vine aici" murmura Stefan, dar fu intrerupt de aparitia unui paianjen monstruos. Era urias, cu un copr paros si sute de picioare.
"-Nu, urasc paianjenii!!!!" urla Bell. speriata.
"-Bellyshor, taci, ca trezesti tot castelul!!" spuse Dragos.
"-Ok, scuze, dar chiar nu'mi plac aceste creaturi" zise ea.
"-Se pare ca nici el nu e prea incantat de vizita noastra" sopti Stefan, cand vietatea se apropie de ei.
Incercara sa o alunge cu diferite vraji, dar aceasta nu patea nimic. Ajunse atat de aproape de ei, incat insfaca unul din copii si se afunda in adancurile padurii....

"-BELL!!!" tipara cei doi in cor. Insa o liniste mormantala se asternu peste padure.
"-Trebuie sa o luam de acolo" spuse Dragos, plecand pe urmele paianjenului.
"-Haide!!" spuse si Stefan, intrecandu-l.
Ajunsera in mijlocul unei poenite intunecate, care se rasfata in misterul copacilor ce faureau umbre infricosatoare.
Un tipat mic ii facu atenti. Era Bell, prinsa intr-o plasa argintie.
"-Ce?? PRINSA IN CHESTIA AIA?!" urla Stefan, fugind spre ea.
Dragos il urma. Bell ii privi infricosata, in timp ce se apropiau de ea.
"-Nu iti fie teama, te eliberam" sopti Stefan, privind-o induiosat.
"-Bell, stai nemiscata, voi taia plasa asta" striga Dragos, in timp ce bagheta sa executa vrajile. In scurt timp, fata fu eliberata. Inca speriata, nu mai ezita si se arunca in bratele lui Stefan, care incepu sa-i mangaie valurile bogate de par castaniu ce se revarsau pe spate. Ramasera asa vreme indelunga. Dragos simtea ca innebuneste, stand acolo ca un prost, dar nu avea ce face. In cele din urma, zise:
"-Nu credeti ca ar trebui sa mergem?! Daca vin si alti paianjeni?"
Bell isi ridica privirile spre el, si un zambet ii invaluia chipul palid.
"-Multumesc" sopti ea, in timp ce Stefan o ajuta sa se ridice.
Oberva grija pe care o manifesta fata de ea, cata atentie ii acorda de fiecare data. Trebuia sa fi de-a dreptul prost sa nu-ti dai seama cat tin unul la altul. Dar el fusese idiot, foarte idiot. Desi era constient inca de la inceput ca Bell il va alege pe celalalt, continua sa spere. Insa imaginea ei in bratele lui il facu sa se trezeasca in realitatea crunta si sa infrunte adevarul.
"-Sa mergem" spuse Stefan, inca tinand-o de mana.
Iesira impreuna din poenita, iar Luna noua arunca priviri slabe spre varfurile copacilor......

Bell era vag constienta de mana care o tinea cu fermitate, gandurile ei zburand in alte parti. Se simtea cam prost pentru ca Dragos era acolo, dar in adancul inimii era nespus de fericita.
Ajunsera la marginea padurii, unde razele slabe ale lunii poposeau asupra castelului. O dara de praf stelar invaluia domeniile intr'o atmosfera de poveste, ca in basmele pe care i le povestea bunicul inainte de culcare. Norii somnorosi pluteau intr'un decor grabit, iar varfurile copacilor din padure se leganau incetisor in bataia domoala a miresmei noptii.
"-Si totusi, Alexander nu e nicaieri!" murmura Stefan, trezind'o din reverie.
"-Dar poate nu e in Padurea Interzisa. Poate e altundeva" isi dadu Dragos cu parerea, in timp ce privea indelung castelul Hogwarts.
"-Bell, tu ce crezi?" intreba Stefan, dar fu intrerupt de un tipat venit din padure.
"-Cred ca Alex are probleme, si ca el a tipat acum" sopti fata, ingrozita.
"-Trebuie sa ne intoarcem dupa el, nu'l putem lasa acolo" zise Dragos, intrand pentru a doua oara in padurea misterioasa..

Incerca sa plece cat mai repde de langa ei doi, lasandu-i singuri. Pur si simplu avea impresia ca va exploda daca mai sta langa indragostiti. Isi auzi numele strigat de cateva ori, dar nu se opri. Continua sa se afunde in marea de ferigi umede, incercand sa nu se concentreze asupra imaginii lui Bell in bratele lui Stefan.
"-Ai de gand sa ne astepti si pe noi?!" urla Stefan, aparandu-i brusc in fata.
"-Wtf, cum ai ajuns aici?!?!" spuse Dragos socat.
"-Nu conteaza" zise baiatul, uitandu-se in spate.
"-AI LASAT-O SINGURA PE BELL IN PADURE???" tipa Dragos, infuriat la culme.
"-Sunt aici" sopti fata, ingrozita de strigatul suparat.
"-Asa, bine" incerca Dragos sa se calmeze.
"-Unde poate fi Zen?" murmura Stefan.
"-Pai, de unde s-a auzit tipatul???" intreba Dragos, cu cat calm putu.
"-Din...Padure?" intreba Bell, iar Stefan incepu sa rada.
"-Sigur ca din Padure, Bellyshor" spuse el, luand-o de mana.
Dragos schita un mic zambet, dar fu tot ce putu face.
"-Sa mergem" spuse el.
Mersera impreuna prin ferigile si tufisurile intortocheate ale padurii, pana cand ajunsera in fata...

In fata unui copac enorm cu trunchiul albastru.
"-Ce frumos e" murmura Bell, uimita de puritatea culorii. Semana cu vazduhul unei zile insorite.
"-Bell adora albastrul" ii spuse Stefan lui Dragos, pentru ca acesta se holba si la copac si la Bell in acelasi timp.
"-Aha" raspunse Dragos, cam confuz.
Inconjurara copacul, cercetandu'l. Observara ca in partea opusa a trunchiului avea o scorbura de marimea unui om.
"-Oare Alex e inauntru??" intreba Bell, sovaitoare.
"-Pai, exista doar o cale de a afla" spuse Stefan, pasind in interiorul scorburii.
"-Sa mergem" ii spuse Dragos lui Bell, asteptand'o sa intre si ea in interiorul copacului.
"-Ce specie de copac o fi si asta??" intreba Stefan, uitandu'se in jurul sau. Interiorul era foarte luminat, cu o tenta de albastru pur, in ciuda intunericului de afara.
"-Nu stiu, dar e super oricum" raspunse Bell, zambind.
"-Bellyshor, tie tot ce e albastru ti se pare superb" chicoti Stefan.
"-Da, asa e" raspunse fata, zambind jucausa.
Un mic tipat se auzi din profunzimea trunchiului..