Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa

« Previous 1 … 3 4 5 6 7 8 Next »

/ Lupta .

Ne-am pregatit repede armele, si munitiile, si am golit cu rapiditate Sectorul Interzis.
Vampiriilor le-a fost foarte usor sa se strecoare afara din Hogwarts, insa japoneziilor le-a luat mai mult timp, fiindca ei puteau fii prinsi de Flitch, si asta ne cam ingreuna planurile.
Tatal lui Kasumi, batranul Naoki imi zambii ezitant, apoi imi facu semn, aratandu-mi din priviri locul in care aveam sa ne intalnim : La intrarea in Padurea Interzisa, langa Coliba lui Hagrid.
”Haidat. Za idim siga pulik. Imat sat ?”,am soptit incet catre vampirii mei, dupa ce am iesit din castel.
# Haide-ti sa mergem incet. Aveti tot? ( in sensul ’’toate armele?”
Eva a dat usor din cap, privind tepusul care il avea legat la brau.Dragao tresarii usor, apoi ma imbratisa scurt,soptind ceva scurt la ureche, insa n-am inteles nimic. Probabil ca era stresat sa nu pierdem pe cineva azi, pentru ca exista un risc urias, stiind ca ne vom lupta cu Todor.
Le-am zambit tuturor, apoi i-am privit pe cei trei V.Viktoria parea la fel de linistita si de nederanjata ca de obicei, Vladimir o privea ingrijorat, oftand greu.
”Vika. Siga smi nija. Da imam briga idin za drughi.”,a spus el ultima propozitie catre toti.
Viktoria zambii usor, apoi revenii la normal. Dragao ma privii usor confuz, apoi in urmatoarea secunda disparu.Eva privii prin intuneric, apoi disparu si ea imediat.
Lyidia zambii amuzata, apoi isi puse mana pe umarul meu.
”Hah. Ce prieteni ..”,spuse ea cu un accent ciudat.
”Au mers mai repede ca se cerceteze locul si sa puna capcane inaintea lui Todor”,am raspus, furioasa spre Lyidia.
Chiar credea ca Eva si Dragao m-ar trada asa usor, doar pentru ca le este frica? Nu. Dragao era cel mai de cuvant om pe care il cunosteam, si stiam ca niciodata nu m-ar trada. Eu mi-am pus toata increderea in el inca de cand lam cunoscut, si i-am spus ca sunt sub sclavia lui Todor.El si Eva nu m-ar parasii niciodata.
”Ij crinal.”,am tresarit.
# A pornit.#
Liydia tresarii speriata, apoi incepu sa grabeasca pasul. In spatele meu, cei trei V pareau tot mai linistiti, ca si cum nu mergeau spre moarte.
I-am observat pe familia lui Kasumi la coliba lui Hagrid, moment in care am inceput sa alerg rapid, astfel ca am ajuns imediat langa ei.
Le-am aruncat o privire rapida, si si-au dat seama ca Todor era aici pe undeva.. sau in Padure. Trebuia sa-i gasim pe Dragao si Eva imediat. Singuri erau in pericol.
” Incet, si nu ne despartim ”,am soptit precauta.

-Cat mai adanc in padure, repeta Tata.
-Ar fi periculos sa... obiecta mama.
-Myra. Fiecare pas in viata e un risc. Daca n-am risca, am muri de plictiseala.
-Domo Arigato, Hagrid, am zambit angelic.
-Pentru nimic.... Prajituri?
-In niciun caz! am exclamat, stiind ca prajiturile lui Hagrid isi facusera loc in istoria Hogwartsului cu un fel de reclama negativa. Naoki. Ito de, Shimasu tai deru ne?
-Nede, onee-chan. spuse el, cald.
#Pe langa mama, ce te-a facut sa vii?
Datoria, surioara#
Insa nu am putut sa nu observ ceva: se uita la Katerina ca la cineva cunoscut si aproape l-am intrebat "Fata de cine?"
Naoki observa odata cu mine ca viperina era adancita in ganduri si, pentru prima data, usor distrasa. Doar ca el mai sesiza ceva: Kat nu putea sa depisteze pericolul reprezentat de o sabie care zbura spre ea.
Fara sa-mi ceara voie, cum ar fi facut orice om intreg la cap care imi cunostea temperamentul, fratele meu mi-a luat pumnalul din mana, apucandu-l de lama, si l-a aruncat in directia Katerinei, nimerind sabia care incremeni o clipa in aer si cazu apoi la picioarele fetei, fara sa isi atinga tinta.
Eu am avut nevoie de cateva secunde bune ca sa pricep ce se petrecuse.
-Cum ai...? am inceput, fara sa imi pot ascunde surprinderea.
-Cu un motiv serios, o sa poti si tu.
Ce vorbea?! In fine. In secunda urmatoare, o voce a soptit:
-Foarte bine, tinere.
Nu stiam cine e, dar puteam presupune. Si tresarirea Katerinei a confirmat lucrul de care ma temeam.
Todor.
Era neplacut. Cu oate astea, eram multmita de mine. Concentratia de otrava fusese suficienta ca sa forteze concubinele vampirului sa dea ortul popii destul de repede.
Dar ce vraja folosise Todor sa ajunga din Preslav aici in mai putin de 10 minute? Teoretic, era imposibil.
Doar daca...
Olga o privi pe Kat, care se uita la Lidya. Stiuse. Todor stiuse. Si nici nu apucasem sa ajungem in spatiul stramt in care ne propusesem.
Oricum, trebuia sa nu ne aratam teama. Si cel care dadu tonul acestei initiative de a parea calmi si relaxati intr-un moment cand nimeni nu ar fi putut, fu Naoki, cu o deinvoltura improbabila:
-Am inceput prost, se pare. Oricum suntem pe teren propriu. Avantaj net.

L-am privit incurcata. Todor. Cea mai mare spaima a mea, de cand eram vampir.Nu imi era frica de otrava serpiilor, nu imi era frica de un tepus de lemn de macin infipt in inima, nu imi era friica de Iarba- Vampirului sau de transarea in bucatele. Vroiam sa ma vad moarta si distrusa, mai bine asa, si Todor ca si mine. Mort .. Distrus de viata asa cum trebuia.
Acum .. si nu puteam sa dam nimic inapoi. Eram aici, in Padurea Interzisa, unde avea sa se dea o lupta luna pana in zori. Insa nu-mi era frica. Ii cunosteam pe o gramada de aici,care-mi erau alaturi : Eva, care m-ar fi ajutat oricand, oricat de afurisita este, Dragao, care si-ar da viata pentru mine si l-ar trada pana si pe cel mai groaznic vampir din lume pentru mine, Liydia, care era un ajutor imens, o vampiroaica atat de experimentata, care avea acum si ea sansa sa il distruga pe Todor, si cei trei V, care sincer, nu aveau nimic cu Todor, si aceasta nu le purta pica, insa ei intotdeauna ar fii luptat doar pentru capatarea experientei, si pentru a ma ajuta pe mine, insa eram convinsa ca acesta era ultimul motiv pentru care ei au venit aici. I-am privit dur pe toti din jurul meu, si le-am observat pe Olga si Svetlana,care il priveau pe Todor cu o scarba si o dizgratie nemaipomenita. Si ele au trecut prin ce am trecut eu .. Ele ma intelegeau.Insa, cea mai importanta de aici pentru mine era Kasumi, pentru ca ea, o fata obisnuita si neobisnuita ina acelasi timp, de 15 ani, si-a reunit familia doar pentru a ma ajuta pe mine. Nu stiam daca ii voi putea multumii vreodata indeajuns pentru asta ...
Naoki .. L-am privit confuza. M-a salvat de la moarrte, un baiat care avea doar 19 ani. Imi amintisem ca l-am cunoscut odata, in Japonia, acum ceva timp, cand ma ascundeam de niste vampiri razbunatori. Am simtit o atractie pentru Naoki din prima clipa in care m-a primit in casa lui si m-a tinut ascunsa , fara ca cineva sa stie. Puteam sa vad in ochii lui ca ... simtea ceva pentru mine. De asta era aici. N-aveam acum timp de asta.
”Vad ca ati avut niste planuri exceptionale”,spuse Todor, spargand linistea.
Iesii din intunericul total, la cativa metrii departare de noi, insa tot nu ii puteam zarii fata aceea ... de care imi era teama.
”Si Katerina, sa stii ca mi-ar fii facut placere sa te distrug in acea clipa, si sa ducem lupta asta fara tine. Ar fii fost.. destul de interesant”, spuse el, plin de ambtie, inclinandu-si corpul in jos.” Dar acest tanar mi-a schimbat planurile.”,ofta el.
Naoki ranjii.Il privii scarbit pe Todor, apoi facu un pas in fata.
”Echivalentul unui violator-Incuiat in serie esti, Todor”,raspuse Naoki, scarbit.
Todor ofta amuzat, asa cum ii facea lui placere. Acel oftat care pe mine ma innebunea. Cand ma vedea inchisa in temina, suferind, nehranita, asa facea... ofta de placere.
”Se pare ca v-a trebui sa va termin singur. Ce pacat ca nu sunt prietenii mei aici sa ma vada facand asta”, spuse fericit.

Am simtit cum Naoki i-ar fi urlat in urechi lui Todor, care ajunsese langa el - sa termine cu porcaria asta de discurs, dar ar fi fost imprudent.
-Te descurci? m-a intrebat el, privind undeva intre mine si mama.
-Da... i-am zambit, lasandu-l sa faca ceea ce simtea ca trebuie.
Si privind cateva clipe scena am ramas masca:
Naoki s-a postat intre Kat si Todor - care scosese o a doua sabie - privindu-l rece pe vampiri si parand hotarat sa o apere pe Katerina.
-Nu ma lasi sa o omor? spuse Todor, aparent dezamagit.
-Normal ca nu.
Atunci cand Todor a atacat, crud si fulgerator si am crezut ca si Naoki si Kat erau condamnati la moarte subita.
Dar fratele meu i-a rupt pur si simplu sabia.
Insa un ciob din sabie a taiat-o pe Katerina si am crezut ca mor. Cand plouase cu otava in Preslav, Todor facuse o vraja si adusese o parte din otrava la el. Si isi scufundase sabia in ea.
Am vazut cum Naoki se albeste la fata.

Naoki se pozitionase in fata mea, crezand ca asa ma poate ajuta. Nu, idiotule ... Esti nebun? Poti murii. A innebunit ? Face toate astea doar pentru simplul fapt ... sa nu mor? De ce? Am murit deja odata. Stiu cum e.
”Nu ma lasi s-o omor?”, ofta Todor, dezmagait.
”Normal ca nu.”,aproape ca urlase Naoki.
In acel moment l-am impins cu intreaga mea forta pe Naoki la o parte, privind cum a zburat printre cativa copaci. Mi-am canalizat atat de tare forta, incat l-am aruncat la cativa metrii departare. Nu fusesem atenta la Todor in acel momnet, insa cand mi-am dat seama ca Naoki nu mai era pe jos, am privit spre sabia lui Todor. Se facuse in bucatele mici, si toate zburau amenintator spre mine.
Am alergat cativa metrii departare in spate, si eu, si toti ceilalti vampiri, insa pe mine m-au nimerit cateva cioburi.
Am simtit o durere imensa pe fata si pe piept. Doborata de putere, am picat pe jos, simtind cum acel venin imi secatuia tot mai mult corpul. Acum.. Nu ma mai puteam ridica de pe jos, era ca si cum un om normal se scalda in acid.
”S-a facut o vraja. Veninul s-a multiplicat cu cativa mililitri pe secunda in sangele ei. Mama , tata .. ajutor!”, am auzit vocea lui Kasumi.
Mi-am pierdut constiinta. Tot ceea ce mi-am amintit a fost chipul alb al lui Kasumi, deasupra capului meu, si puteam sa jur ca niciodata n-o mai vazusem asa. Rapusa de durere, insa nu vroiam sa mor din cauza unui simplu venin. Cati mililitri de venin aveam acum in sange ? Oare mai traiam ? Da. Nu puteam murii.
Cateva palmi puternice am simtit pe corpul meu, si-am deschis ochii brusc.
”Liydia”,am soptit, confuza.
Totul era in ceata, insa nu puteam sa no rescunos pe tipa roscata din fata mea.
”Esti bine?’’,soptii ea, incet. ”Mi-a luat mult sa te trezesc, si sa-ti scot veninul din corp.”,continua ea.
”Unde suntem?”,am spus, ridicanduma in genunchi.
”La cativa kilometrii de ceilalti. Te-am adus aici pana iti revii. Ceilalti sunt .. bine. A inceput lupta.”, raspunse ea, inghitind in sec.

-M-a muscat! am exclamat, indignata, dandu-mi drumul dintr-un copac la trei metri de Katerina.
-De 3 ori... bodogani Naoki, de langa mine.
-Ce cautati aici? gemu Katerina.
-Am venit sa te vedem... am zambit ironic, adaugand: Ma rog, el... am aratat spre Naoki.
-Restul? intreba Lidya.
-Se lupta cu Todor si alti trei amici ai lui care ne-au onorat cu prezenta, spuse Naoki, detasat. Kat, esti bine? Si, scuze, trebuia s-o rup in doua, nu s-o sfarm..."Pentru caa te-am pus in pericol".
-Da, esti un bou, i-am spus, dand glas gandurilor lui. I-ia stai! Va stiti?
-Mdea... a spus Naoki.
-Si tu...?
-Pai... Nu acum, Kasumi, nu acum. Kat, repeta Naoki, sigur esti bine?
-N-ai incredere in Lidya? gasi viperina puterea de a zambi ironic.
Fratele meu dadu drumul raspunsului dureros de franc ce paru sa fie un cutit pentru orgoliul Lidyei.
-NU.

Liydia isi arata coltii fiorosi si ranjii ofticata spre Naoki.Aceasta pufni amuzat, apoi indrepta o sageata cu venin spre ea, insa Liydia se feri. Nici nu o vazusem cum s-a miscat atat de repede , incat nu a atins-o sageata.
L-am privit uimita pe Naoki, apoi m-am ridicat de pe jos si m-am pozitiont in fata Liydiei. Stiam ca nu-i de gluma cu ea cand o ataci, fie prieten, fie dusman.
Aceasta sarii peste mine, si il dobora pe Kasumi imediat.Am privit-o socata cum statea deasupra lui, si ii zambea malefic.
”Lidya”,am soptit, nervoasa.
La auzul vocii mele aceasta se retrase repede de pe Naoki, lasandu-l liber, si se aseza in dreptul meu... Avand o privire plina de regret,
”Va las putin singuri”,spuse, ofticata, aratnad spre Naoki.
Apoi disparu. Naoki imi zambii intristat, apoi ma atinse pe obraz.
”Esti bine?”,a soptit,apropiindu-se de mine.
”Da..”,am spus, dandu-mi ochii peste cap.”Te-ai pus in pericol”,am spus, aruncandu-i o privire dura.
”Nu conteaza. Tipa aia.. Ti-a scos tot sangele din corp?”,a intrebat el, incurcat.
”Da. Imi pare rau pentru ea.. A trebui sa suga sangele din vene”,am oftat.
Naoki se retrase cu un pas in spate, apoi zambii amuzat, ca si cum asta era rezbunarea lui.
”Ai semnele?”,a soptit.
I-am aratat incheieturiile, unde aveam niste semne rosii, insa incepeau sa-si revina.
Kasumi privii scarbita, apoi se apropie de mine, si isi puse mana pe umarul meu.
„”Naoki. Trebuie sa plecam. Au nevoie de noi. Katerina tu mai ramai sa iti revii”,spuse Kasumi blanda.
”Nu !”, m-am revoltat.
”Ba da”, spuse Naoki dur.

-Pe de alta parte, daca Lidya nu se intoarce si o lasa pe Kat singura... cugeta Naoki.
-Esti un proist, am aruncat, nervoasa. Improbabil ca asta sa se intample.
-Nu paria, ca pierzi, imi reprosa fratele meu.
-Iti faci prea multe griji!
-Si tu.
-Si eu, dar nu o arat. Mi-ar placea sa gandesti ca si Kat.
-Ai dreptate. zambi Naoki, incercand sa isi ascunda sentimentele. Ceilalti sunt ca si morti fara noi. Genki de, Katerina-Sama. Oroishi yo nedasai.(Formal pentru "Ne mai vedem!").
Da. Asa era fratele meu. Isi ineca dorinta de a nu asculta de nimeni si a face dupa cum il taie capul in spatele unor formalitati inutile...
-Vreau totusi sa stiu... mai trase el de timp.
-Da, tontule, o sa fie bine! am explodat.
Si m-am trezit cu o palma.
-Taci. ordona el. Eu vorbeam de Todor. Doar celelalte doua foste prizoniere il stiu aproape la fel de bine ca si Kat. Dar pentru noi, sa luptam cu un dusman necunoscut e nebunie. Si eu nu ma incred in indicatiile unui vampir.
-Katerina e vampir, am rasucit eu cutitul in rana.
-Katerina e... e... alta poveste. Iti spun cand mai cresti.
Splendid. Evita subiectul. Daca urma ceva la el, asta era. Pe cealalta parte, eram de acord cu mesajul din privirea lui. Nu era momentul.
-Deocamdata, - continua - ca prietena ta sa vrea sa ne dea amanunte despre funia din care de facem ºtreang ar fi ceva binevenit. Desigur, Kat, daca nu te superi...

L-am privit dura pe Naoki apoi Kasumi se aseza langa mine, punandu-si mana intr-ale mele.
I-am zambit linistita.
“Este .. mai bine plecati”,am soptit.
Naoki dadu usor din cap, aprobandu-ma apoi ii facu semn lui Kasumi sa plece. Ohh, de ce? Vroia sa ramana cu mine. NU, nu aveam acum timp de asa , si in niciun caz nu vroiam sa vorbesc cu Naoki despre ce se intmplase intre noi, nu vroiam sa ramana un lucru ferecat in mintea mea, insa nu era bine ca acum sa aducem vorba despre trecut.
Kasumi facu o fata indignata, apoi incepu sa alerge in alta directie. Naoki imi zambii.
“ Katerina.. Tu ai fost prima, si ultima. De ce ma eviti ?”, ofta usor, pasind spre mine.
“ Nu e timp de asa ceva, Naoki, nu acum”,am soptit, facand un pas in spate.
“ Niciodata nu v-a fii”, concluziona el, apoi facu un pas in spate, si inceput sa alerge repede, spre locul in care se tinea batalia.
Mda, nu eram mandra de mine, insa trebuia sa recunosc. Ma pricepeam de minune sa frang inimi.
“ Ajunge”, spuse Liydia sarind dintr-un copac, si aterizand direct in fata mea.
Am privit-o trista, apoi m-am trantit pe jos. Probabil ca fusese aici tot timpul si auzise ce am vorbit cu Naoki .. oricum, stiam ca Liydia ma intelegea oarecum .. Sotul ei era om cand ea se transformase in vampir, si ea nu vroia ca el sa afle, asa ca a disparut de tot din Bulgaria pana a murit el. Tuturor ne este greu cu oamenii normali.
“ Ama toj nij idin chelech normalev”,spuse Liydia blanda, dandu-si seama la ce gandesc
# Insa el nu este un om normal ( sens – nu e ca toti altii,diferit ) #
I-am zambit usor, apoi m-am ridicat de pe jos, lovindu-ma cu palmele de genunchi.
“ Nu ma lasa sa lupt. Ma tine aici..”,am soptit.”Si pe tine te-a pus sa ma pazesti”
Liydia zambii, dand usor din cap, ca si cum imi confirmase acest lucru.I-am arucat o privire dura, cerand sa-mi explice de ce facea asta.
“ Katerina, nu intelegi ca Todor vrea sa te omoare si a incercat sa faca asta din prima clipa. Crezi ca lui Naoki ii v-a fii mai usor sa lupte stiind ca te are pe tine pe cap?”, incepu ea, serioasa si rece.
Am oftat scurt, asezandu-ma pe iarba umeda, punandu-mi capul intre genunchi.Hmm, planul meu se pare ca functionase. Liydia credea ca ma dau batuta asa usor ? Ce nesimtire pe capul ei.
Aceasta ma privi trista, apoi disparu la cativa metrii departare, cautand ceva animal ‘de hrana’.
Am privit in jur, apoi am inceput sa alerg cat am putut de repede, ascutindu-mi simturile.Incercam sa deslusesc din ce parte veneau sunetele de lupta, insa nu-mi puteam da seama. Ce se intampla cu mine?
“ Bau”,aparu Liydia in fata mea.” Stiam ca nu te dai batuta. Te-am testat, Katerina. Intelege ca a pentru binele tau. Ramai aici”,apoi ma ocolii zambind.” Ahh, si degeaba te chinui sa iti dai seama de unde vin sunetele. “,chicotii ea.” Chinezoaica a facut o vraja “
“ E japoneza”,am marait.
Am scracnit din dinti nervoasa. De ce imi facuse Liydia asta ?De ce? Stia ca eu vroiam sa-l termin pe Todor, ca sa-mi iau razbunarea, nu aveam nevoie de mercenar, sau prietenii mei care sa-mi faca treaba.

-Sunt un bou! exploda Naoki atunci cand ajunse langa mine.
-Stiam. Cum ai realizat?
-Ha ha.
-Nu, serios, ce ai facut?
-Am vorbit.
-Cu Kat? Da, am auzit si iti dau dreptate. Esti un bou.
-Ce ma mai ajuti.
-Stiu! Nu e minunat? am spus, zambind ironic.
-Nu. Simt ca am suparat-o.
-Atunci, am aruncat, exasperata, du-te si cere-ti scuze. Nu esti bun de nimic atunci cand ai mintea ocupata.
-Eu? Ba da!
-Arunca sabia asta in Todor. am cerut.
El mi-a luat sabia si, dupa ce aproape s-a lasat cu 3 degete la o mana, a aruncat-o ratand lamentabil, la un pas de decapitarea Viktoriei.
-Teoria mi se aproba. Treci si vorbeste cu ea. Si zi-i Lidyei sa-si care secolele incoace si sa lupte. E mai buna decat tine asa preocupat de Katerina cum esti acum.
Si l-am privit pe Naoki cum se indeparteaza.