Darkmark RPG Forum / DarkMark RPG / Biroul directorilor

1 2 3 Next »

/ Mã predau!

E douăsprezece noaptea, dar abia acum am timpul necesar pentru a îmi rândui gândurile, atât de năvalnice și intempestive.A trecut atât de mult timp, un plictis milenar, și când te gândești că macii mor după o singură oră din momentul în care i-ai rupt, te întrebi de ce nu e efemeră clipa amintirii.
        Astăzi nu vă mai scriu în calitate de copil, ci în calitate de adolescent.Astăzi nu mai sunt un simplu utilizator care vă tortura sau încerca să vă facă să zâmbiți, astăzi sunt un student al Facultății de Litere, în alcătuirea și formarea căruia a contribut și acest forum, de aceea am simțit nevoia, mult timp după aceea, să revin și să vă mulțumesc.Puțin știam când am început că nu voi ajunge prea curând la cele importante. 
      Eu sunt rea-credință.Nu am rea-credință, a fost doar o etapă a vieții mele, o etapă în care, deși iubitor de literatură, chiar de ficțiune, Harry Potter mă completa și îmi contempla clipele zilnic.Astăzi este doar o amintire autumnală, dar atunci era totul.Atunci iubeam Harry Potter, iubeam acest forum.Pare schimbat, dar încă îmi mai trezește emoții.De ce vă scriu?Simt nevoia să vă mărturisesc totul.Nu mai sunt un saltimbanc, sunt student de acum.   

     Totul a început într-o seară, când, aruncându-mi ochii pe ceea ce atunci se numea „hi5” realizat-am că iubeam să scriu și să citesc, astfel că la insistențele unei colege, una dintre cele două administratore pe care acest joc le-a avut la început, am ales să vin și să îi bucur pe ceilalți cu stilul meu, simplist pe atunci, cu multe remarci de tipul „Rea-Credință îl ucide pe Dumbledore”, dar puțin știam pe atunci că maturizarea nu înseamnă doar numărul de posturi și „Anul” dat de rang, astfel că abia astăzi pot să vă mărturisesc cât de obsedat eram de numărul de posturi și cât mă oripila momentul în care eram banat, astfel că după ce personajele episodice „rea-credință” și „Plesneală” au murit în nemurirea unui forum care va dăinui sempitern pentru mine, am continuat în stilu-mi elucubrant cu personaje noi precum „HerArgus”, o greșeală neintenționată pe atunci, pentru că „her” venea de la nemțescul „herr” care înseamnă domn, nu de la femininul „ei” din germană, dedicându-mi mie o poezie, primind un nou ban, continuând cu „Vrăjitorul Extra” sau „CiprianAmza”, sau denumiri care mai de care mai fantasmagorice, pentru că v-am iubit mereu, dragilor, chiar și pe Raizen Isildur, pe care l-am asemuit mereu cu un tiran, dar în jocul meu ficțional și visceral al copilăriei mele era un Director impetuos și corect, malefic, e drept, dar în care vedeam un model, vedeam cum el, un utilizator atât de nou obținuse tot ceea ce eu îmi doream, supremația funcției de „administrator”, pentru că niciodată nu mi-am dorit în copilăria-mi în care părinții mi-au conferit totul ceva mai mult decât a fi Administrator în acest joc, și abia astăzi, cu ochii aceștia aproape maturi vă pot mărturisi: îmi pare rău!

Dragilor, după atât de mult timp trecut mi-ar plăcea să mă întorc pentru că nu mai sunt la vârsta în care să cred în religie și în sacerdoți sau în care timpul să-mi ucidă somnul.
Nu știu alții cum sunt, dar eu nu pot gândi altfel: acest forum este cel mai frumos dintre toate.Îmi doresc cândva să creez un forum RPG de literatură care să nu se limiteze la o temă, fie ea Harry Potter, dar până atunci, dacă veți dori, mi-ar plăcea să mă întorc printre voi.

Cu drag,  
al vostru abominabil, sapient și veridic 
Ciprian Amza

Chiar nu mai este nimeni activ?