Darkmark RPG Forum / Lumea Incuiatilor / Graveyard / Sala de Primire
« Previous 1 … 7 8 9 10 11 … 38 Next »
/ Maëlys . . .

**Maëlys Richard** · 11 Aug 2011, 15:43

Being unwanted, unloved, uncared for, forgotten by everybody, I think that is a much greater hunger, a much greater poverty than the person who has nothing to eat.

Birth Certificate:

Imi adun amintirile, franturi de poveste, de viata, pe care le-am ratacit demult printre alte si alte ganduri. Vreti sa stiti cine sunt? Regret, dar va trebui sa va multumiti cu o reflexie imperfecta a trecutului meu, o imagine faurita din dorinte si frustrari. As vrea sa pot insira numele rudelor, amintind in treacat de un vrajitor celebru descoperit in arborele genealogic, insa nu pot mentiona niciun detaliu despre originea mea. Sunt un copil orfan, parasit de niste oameni fara constiinta, carora totusi as vrea sa le multumesc ca nu m-au dorit in viata lor. Datorita nesabuintei lor am fost crescut de o alta mama, o femeie in varsta, care m-a gasit in parc, intr-o seara aurie de septembrie si m-a primit in casuta ei modesta, iubindu-ma ca pe propriul ei copil. Nu imi cunosc data nasterii; medicii au spus ca aveam aproximativ o luna in momentul in care am fost gasita, asa ca mi-au ales la intamplare o zi de nastere: 17 august. Mama, caci asa ii spun salvatoarei mele, m-a ocrotit in toti acesti 17 ani de viata chiar mai mult decat pe nepoata ei, Sarah, care locuieste intr-un alt oras cu parintii ei.
Singurele indicii pe care le am despre originea mea erau inscriptionate pe o bucata de pergament gasita langa mine, in parc, in prima seara a noii mele vietii. Doar trei cuvinte: " Maëlys Richard, Bretagne ". Potrivit acestora, sunt frantuzoaica si m-am nascut in nord-vestul Frantei, de cealalta parte a marii. Am crescut insa in Brighton, intr-o casa micuta, in apropierea centrului orasului, intrebandu-ma cum ar fi fost viata mea in Franta. Cu toate acestea nu am parasit niciodata Anglia. . .
Nu imi cunosc statutul sangelui, dar, foaia de pergament pe care erau inscriptionate numele meu si locul nasterii m-au determinat sa imi imaginez ca unul dintre parintii mei a fost vrajitor. De ce ar scrie un Incuitat pe o foaie de pergament?. . . Sange pur cu siguranta nu am; chiar nu imi pot imagina 2 vrajitori sa isi paraseasca fiica intr-un parc, intr-o alta tara.

I look like

Nu e chiar subiectul meu preferat, infatisarea nu mi se pare foarte importanta, dar uneori mi se intampla sa caut pe strada in chipul unor femei trasaturile mele, sperand ca intr-o zi voi intalni acelasi par roscat si ochii albastri, pe care mi i-am imaginat la adevarata mea mama. Astfel mi-am inchipuit-o mereu, fara sa tin prea mult cont de faptul ca as putea pur si simplu sa nu seman cu niciunul dintre parintii mei, iar o intalnire intamplatoare, desprinsa din romanele proaste de dragoste, ar fi pur si simplu imposibila. Revenind la aspectul meu fizic... Sunt scunda sau cel putin asa m-am considerat mereu la cei 1.62 m ai mei, dar si slaba, unii ar spune prea slaba, avand doar 38 kg. Nu stiu daca sunt frumoasa, nu mi s-a spus niciodata, cu exceptia batranelor din cartier, pe vremea cand eram la gradinita, insa majoritatea adolescentilor de varsta mea ma vad ca pe o prezenta delicata, copilaroasa si nu imi dau mai mult de 14 ani. Amanuntul acesta nu m-a deranjat niciodata... pana la urma poate la 30 de ani voi arata ca la 20 si atunci eu voi fi cea care va rade.

I am who I am. . .

In primul rand, nu sunt atat de introvertita, linistita si visatoare precum par, doar ca nu imi relev adevarata personalitatea in fata tuturor. E un fel de armura in care m-am ascuns de mica, ingropandu-ma in singuratate si suferinta. Probabil sunt o persoana duplicitara, dar nu pentru a ii rani pe ceilalti, ci pentru a-mi conserva siguranta imanenta obisnuita. Sensibila, copilaroasa, dar si melancolica, pesimista si, de cele mai multe ori, ambitioasa, imi controlez cu greu sentimentele, incercand sa le ascund, lasand sa transceada doar o mica parte din milionele de trairi. As minti daca as spune ca sunt sociabila, nu imi fac prea usor prieteni si pastrez doar cateva persoane aproape de sufletul meu, dar ele ma cunosc cu adevarat. Spiritul critic si refuzul meu de a face orice pentru popularitate m-au aruncat in clubul persoanelor tolerate, dar nu iubite, fara a face parte insa din grupul asa-zisilor "inadaptati social".
Pasiunile mele, in deplina conexitate cu temperamentul, sunt lectura, desenul si... aprofundarea unor vraji inca nepredate la Hogwarts. Particip cu placere la majoritatea orelor, mai putin Previziunile despre viitor, Ierbologia si Potiunile, insa preferatele mele raman Apararea impotriva Magiei Negre si Aritmantia. Peste ani imi imaginez viata in lumea vrajitorilor, ca Auror, dar nici postul de profesor la una dintre scolile de vrajitorie nu suna atat de rau.
Insigna de Ochi de Soim de pe roba imi aminteste ca ar trebui sa va povestesc cum am ajuns eu in aceasta casa, desi dorinta mea fusese cu totul alta. Imediat ce am primit scrisoarea de la Hogwarts, pe care initial o crezusem o gluma buna, am inceput sa ma documentez despre viata vrajitorilor. Una dintre vecinele mele, o fata de varsta mea care pana atunci se prefacuse ca nu exist, m-a invitat intr-o zi in casa ei. E prea putin spus "casa", era o vila impunatoare, in genul conacelor vechi si imi trezea un sentiment de neliniste ori de cate ori treceam prin fata ei. Mezina familiei care locuia in acea casa era, dupa cum aveam sa aflu la prima vizita facuta, o vrajitoare cu parinti Incuiati. Cu toate acestea era constienta de mult timp de abilitatile sale si curand m-a invatat tot ceea ce stia. Layla, caci asa se numeste, era sigura ca va fi sortata la Cercetasi, iar dupa toate personalitatile din lumea vrajitoriei de care auzisem ca facusera parte din acesta casa, speram si eu sa port si eu cravata bicolora a Cercetasilor. Intalnirea cu Jobenul Magic mi-a rezervat insa o surpriza... Se pare ca nu eram potrivita pentru a fi Cercetas, nu eram nici foarte prietenoasa, nici curajoasa si probabil loialitatea era unicul punct favorabil. Hmm, nu stiu de ce eram atat dezamagita cand Jobenul a strigat resunator "Ochi de Soim", iar eu m-am ridicat cu genunchii tremurand si m-am indreptat spre noii mei colegi. Layla, singura persoana cunoscuta de la Hogwarts, a fost repartizata la Cercetasi dupa cum prezisese chiar ea... Si asa a inceput o noua etapa a vietii mele, dintr-o muritoare care nu credea in Magie, am devenit o mica vrajitoare, care, de-a lungul anilor, a invatat sa pretuiasca nespus casa din care face parte si sa fie bucuroasa ca Jobenul Magic nu i-a ascultat rugamintile.

The pupeteer

As prefera sa omit aceasta sectiune, dar... fie... Nu prea conteaza numele meu adevarat, imi puteti spune Maelys. Am 17 anil, sunt clasa a XI-a si... nu, descrierea personajului meu nu reprezinta oglindirea personalitatii mele, desi exista suficiente conexiuni. Imi place sa citesc, in special autori clasici, absenta eufemismului contemporanilor nu ma atrage, iar curentul naturalist si romanele SF sau horror mi se par mult prea dificil de citit, fiind o persoana care se sperie ingrozitor la vederea unei simple rani sangerande. Desi nu agreez romanele SF, sunt pasionata de materiile reale, fizica, matematica si informatica. Ador sa desenez, mai ales portrete(desi doar pentru prieteni ^^ ), si, momentan ma aflu intr-un moment crucial al vietii, nestiind ce domeniu sa aleg pentru facultate(mai am totusi 2 ani...).
Am experienta in RPG de aproximativ 3 ani, insa in ultimul an am fost mult prea ocupata cu scoala pentru a mai frecventa forumurile. Nu stiu ce as putea sa va mai spun despre mine? Daca mai aveti vreo intrebare puteti sa mi-o adresati si va voi raspunde cu placere.