Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Marea Sala

« Previous 1 2 3 4 5 6 Next »

/ Blestemul lui Slytherin...

La sfarsitul cinei, Munro se ridica de la masa. Avea o privire hotarata intiparita pe fata si se indrepta direct spre partea din fata a salii, in fata profesorilor. Se opri langa Dumbledore si ii sopti ceva la ureche. Dumbledore avu o expresie indecisa pe fata, parand sa se intrebe daca era intr-adevar o idee buna. Dupa cateva minute de gandire, acesta aproba usor din cap. Privirile fetelor din sala se indreptara inspre ea, cu o expresie de dorinta pe fata. Munro se intoarse spre mese, la care doar fetele stateau cu o expresie perplexa, intrebandu-se ce vroia sa le spuna aceasta pustoaica din anul intai. Munro slabi farmecele si baietii isi intoarsera privirea la normal, intrebandu-se ce aveau sa afle.
Mariah isi incepu povestea. Dupa o scurta perioada de timp, nimanui nu ii mai paru ciudat accentul ei scotian. Era sunetul Highland-urilor; sunetul insulelor reci din nord, unde oceanul era negru ca obsidianul si rece ca aerul polar...

"Cu o mie de ani in urma, cei mai mari patru vrajitori si vrajitoare ai vremii au fugit in nord, pentru a scapa de persecutii si pentru a creea o scoala unde tinerele vrajitoare si tinerii vrajitori pot invata despre abilitatile lor, unde isi pot folosi puterile departe de privirile iscoditoare si prejudiciile stupide ale societatii Incuiate. Aici, in Grampian Highlands, au gasit o vale minunata, cu un lac curat si o padure tanara in apropiere. Au construit un castel, foarte simplu la inceput, fara santuri in afara lacului si fara aparare in afara de magia lor. Un mic sat crescu in apropiere, unde cei care lucrau la castel traiau impreuna cu familiile lor. Fondatorii au numit scoala Hogwarts, iar satul Hogsmeade. Au cautat copii magici din toata Britania, aducandu-i la scoala ca sa invete cine sunt si ce pot face. Populatia scolii crescu si crescu pe masura ce gaseau tot mai multi copii magici, iar populatia din Hogsmeade crescu de asemenea, pe masura ce tot mai multe vrajitoare si vrajitori aflau de refugiul din nord unde puteau fi in siguranta si sa traiasca o viata linistita.
Padurea oferea doar o usoara bariera intre scoala si Incuiatii care traiau de cealalta parte a padurii, si curand toti patru fondatorii scolii Hogwarts au intalnit Incuiati pe care ii iubeau si cu care vroiau sa se casatoreasca. Rowena Ravenclaw si Helga Hufflepuff s-au indragostit de doi frati; au fost casatoriti in cadrul unei ceremonii duble in proaspat construitul camin cultural al satului si intregul sat Hogsmeade veni sa celebreze alaturi de ei, precum si multi Incuiati de pe cealalta parte a padurii. Petrecerea dura o saptamana. La serbare, Godric Gryffindor si Salazar Slytherin au intalnit doua surori gemene, prietene din copilarie ale ginerilor. Amandoi se indragostira de cate o sora si curand o noua nunta dubla fu planificata.
Gryffindor avu ideea minunata pentru cadourile mireselor; vor comanda amandoi la fierarul satului o amuleta protectoare, un aliaj de aur pentru mireasa lui Gryffindor, un aliaj de argint pentru a lui Slytherin.
Amuleta aurie va fi in forma de Griffin Auriu, care era forma de Animagus a lui Gryffindor si motivul pentru care primise acest nume; nimeni din familia lui nu avuse mai mult de un nume inainte. Cand purtatorul va atinge amuleta, un sentiment de calm il va invalui, iar el va simti cum ii creste curajul si va stii ca e iubit.
Amuleta argintie va fi in forma unui Basilisc, regele serpilor, in cinstea lui Slytherin care era un Reptomit si purta un sarpe pe blazonul sau si ca simbol al casei sale, la Hogwarts. In plus fata de sentimentul de dragoste si calm care il va invalui pe purtator cand o va strange in mana, Slytherin fermeca metalul din care era facuta amuleta, astfel incat daca purtatorul era cu adevarat indragostit de cineva, el va putea sa vada acea persoana clar in ochiul mintii, si va stii ca e in siguranta – si fidela. El nu isi dorea in nici un caz ca nevasta lui sa se intrebe daca el o iubea cu adevarat, sa stie ca e in siguranta in timp ce calatorea prin Britania, cautand studentii chiar sub nasul – cateodata agresivilor – Incuiati."

OOC: va urma /ooc

imi place foarte mult
dar totusi..cred ca ar fi trebuit sa deschizi topicul la "Writer's hangout"
anyway..bun si aici
atata timp cat continui
vrem urmatoarea parte..

In Marea Sala se facu o liniste mormantala.
Genul acela de tacere care apare numai atunci cand vorbeste Dumbledore.
La masa Cercetasilor, Isabella, Matt si Bella se privira ridicand din umeri cand il vazura pe acest baiat din anul I ca vorbeste cu directorul. Erau foarte curiosi sa afle despre ce era vorba. Ca si ceilalti elevi ai scolii Hogwarts, de altfel.

Dupa ce ascultara cu atentie istorisirea baiatului, pe care nici macar nu stiau cum il cheama, elevii insepusera sa susoteasca intre ei.
Toti voiau sa afle cine era acel baiat misterios si de ce povestea tocmai el acele lucruri.

Cand baiatul facu o scurta pauza, Isa observa ca si el era la Viperini.

OFF: Sa vedem continuarea, Flavius.

Mariah se uita in jur, apoi continua povestirea, vocea sa tanara si clara facandu-i pe restul elevilor sa amuteasca...

Fierarul lucra la creearea matritelor pentru amulete; a lui Slytherin urma sa fie cioplita din cea mai neagra, cea mai tare piatra care putea fi gasita, iar alui Gryffindor urma sa fie cioplita din cea mai pura, cea mai tare marmura alba. Nici o unealta umana nu putea ciopli cu precizia magiei, nici o creatie umana nu se putea compara in nici un fel cu frumusetea lucrarii executate de catre fierarul vrajitor. Cand veni timpul sa toarne metalul in matrite, Gryffindor isi puse magia in metalul de aur iar Slytherin fermeca metalul de argint, iar cand se racira, fierarul deschise matritele pentru a dezvalui doua amulete perfecte, doua cadouri perfecte pentru miresele lor.
Gryffindor isi prezenta cadoul alesei lui, iar ea il indragi, insa sora ei era geloasa; Slytherin inca nu ii daduse amuleta pe care o facuse pentru ea, astfel incat ea se gandi ca nu e la fel de magnifica ca a lui Gryffindor. In plus, ea isi dorea sa fie cu Godric Gryffindor cand surorile il intalnira e el si pe prietenul lui, dar ea se decise pentru Slytherin. Chiar daca fusese de acord sa se marite cu Salazar, ea inca avea sentimente pentru Gryffindor, crezand ca sora ei avusese mai mult noroc, iar cand ea vazu minunata amuleta in forma de Griffin Auriu, ea isi forma un plan pentru a-l castiga de la sora ei.
Cand sora ei dormea, ea ii lua amuleta aurie si o puse la gat, apoi merse sa il vada pe Gryffindor in camerele lui din castel, o suita luxurioasa tapetata cu drapele rosii si incalzita de torte magice. Ea il seduse, insa el credea ca aleasa lui, deoarece ea purta amuleta pe care i-o daduse. Insa Slytherin inca nu ii daduse alesei sale amuleta; isi luase obiceiul sa o poarte la el de cand piatra fusese deschisa si lucrarea ei i se dezvaluise. Obisnuia sa o poarte la gat, tinand-o strans ori de cate ori vroia sa isi vada iubita, femeia pe care urma sa o ia de nevasta.
Inca avea de gand sa i-o ea, dar vroia sa astepte pana in noaptea nuntii.
In noapte cand aleasa lui se intalni cu Gryffindor si il seduse, el stranse amuleta in palma cand se intinse in pat, si ii vazu pe cei doi impreuna, ii vazu cuplanduse pe fundalul sangeriu al suitei lui Gryffindor. El stia ca nu era sora ei pe care o vedea, chiar daca erau gemene; amuleta ii arata doar persoana pe care el o iubea. Ii jura razbunare atat ei, cat si lui Gryffindor, care fusese la fel de aproape ca un frate pentru el. El nu ii spuse miresei sale sau prietenului sau ca stia.
O luna trecu, iar dimineata nuntii se apropia. Slytherin cobora pe malul lacului cu piatra neagra si amuleta; o stranse in mana pentru ultima data, vazand femeia pe care inca o iubea. Desi acum o ura de asemenea. E posibil sa iubesti si sa urasti aceeasi persoana in acelasi timp, stiti? Plangand dupa o viata pe care nu avea sa o cunoasca, el puse amuleta inapoi in matrita de piatra si o sigila cu magie, apoi o arunca in adancul lacului. El vorbi cu niste serpi de apa si le spuse ce era, si le ceru sa spuna Oamenilor Apelor sa aibe grija de ea si sa o dea intr-o zi cuiva care are nevoie ea ea, la discretia lor.
Slytherin se merse la caminul cultural al satului cu Gryffindor; amandoi erau imbracati in robe festive, iar miresele lor ii asteptau. Totusi, dupa ce tatal mireselor le aduse pentru nunta, Slytherin intinse mana dupa bagheta, pentru a-si dezlantui razbunarea, cand nevasta opri ceremonia si ceru ca cei patru sa vorbeasca intr-o incapere privata, doar ei patru. Cand ajunsera in incapere, ea descoperi faptul ca avea o urma de pasiune ascunsa pe gat de la Gryffindor din noapte de dinainte, cand ea merse din nou la el. Din moment ce se cuplasera deja, ea sustinu ca ii poarta copilul si spuse ca e dreptul ei ca ea sa il ia de sot pe Gryffindor.
Godric Gryffindor si mireasa lui fura socati; el nu avea idee ca femeia cu care impartise patul nu era aleasa lui, iar ea era furioasa pe sora ei pentru ca ii furase dragostea. Ea admise ca nu a mers sa il intalneasca, sa se culce cu el, astfel incat trebuie sa fi fost sora ei, desi o minciuna ar fi pus capat certurilor. Ea si Godric stiura amandoi ca e datoria lui sa o ia de nevasta pe mama copilului sau, asa ca, plangand, amandoi acceptara si fura de acord ca Gryffindor sa ia de nevasta mireasa lui Slytherin si Slyhtherin sa o ia de nevasta pe mireasa lui Gryffindor.
Oricum – Salazar Slytherin avea alta idee.
„Incuiata cu doua fete!” urla el la aleasa sa. „Te-am vazut cu el! Am folosit amuleta pe care nu o vei avea niciodata; acum e pe fundul lacului. Dar sa nu crezi ca scapi asa usor! Dupa cum ai avut doua fete in aceasta aventura, asa vei avea doua fete pentru totdeauna, la fel ca si copii tai, ca si copii copiilor tau, pana la sfarsitul lumii!”
Atunci el o blestema si o schimba. Gryffindor si mireasa lui fura dezgustati; sora ei planse pentru ea, chiar daca ea o tradase si incercase sa ii fure barbatul. Pentru ca la picioarele lor, sarind pe podea era o foca maronie, disperata din cauza lipsei de apa din jurul ei.
Slytherin pleca.
Gryffindor si mireasa lui dusera sarmana sora in nord, tinand-o cat putura de uda de-a lungul drumului, si o lasara libera in ocean, care urma sa fie casa ei de acum inainte. Cuplul se intoarse in Hogsmeade si avura o nunta linistita, iar Gryffindor continua sa conduca scoala alaturi de ceilalti doi Fondatori. Slytherin nu aparu la scoala pentru multe luni, desi continua sa trimita regulat studenti la scoala. Totusi, in calatoriile sale in jurul Britaniei, el cauta doar copii magici ai caror parinti erau de asemenea magici. Gryffindor, Ravenclaw si Hufflepuff observara asta intr-un final si il chemara inapoi la castel ca sa discute.

oo, si partea a doua
mi'a placut partea asta foarte mult

Quote:a lui Slytherin urma sa fie cioplita din cea mai neagra, cea mai tare piatra care putea fi gasita, iar alui Gryffindor urma sa fie cioplita din cea mai pura, cea mai tare marmura alba.

si partea asta a fost tare

Quote:In noapte cand aleasa lui se intalni cu Gryffindor si il seduse, el stranse amuleta in palma cand se intinse in pat, si ii vazu pe cei doi impreuna, ii vazu cuplanduse pe fundalul sangeriu al suitei lui Gryffindor. El stia ca nu era sora ei pe care o vedea, chiar daca erau gemene; amuleta ii arata doar persoana pe care el o iubea. Ii jura razbunare atat ei, cat si lui Gryffindor, care fusese la fel de aproape ca un frate pentru el. El nu ii spuse miresei sale sau prietenului sau ca stia.

vreau si urmatoarea parte

Cei trei insistara ca scoala ar trebui sa ia toti copii magici in primire, indiferent daca au parinti magici, insa Slytherin declara ca toti Incuiatii si copii lor nu erau de incredere si nici nu aveau incredere in comunitatea magica, astfel incat era mult mai sigur sa ii tina in afara scolii Hogwarts. Ceilalti se opusera vehement; la urma urmei, fiecare dintre ei s-a casatorit cu un Incuiat. Doar Slytherin a fost tradat de unul.
Scoala reveni la admis copii magici indiferent de provenienta, insa Slytherin stia ca nu mai putea tolera acest lucru pentru mult timp, astfel incat intr-un final pleca. Legenda spune ca ar fi mers in Franta, dar nimeni nu stie sigur, iar aceasta e alta poveste – pentru alta data...
Zece ani mai tarziu, o femeie misterioasa isi acompanie fiul la scoala dupa ce acesta primise o scrisoare invitandu-l sa studieze la Hogwarts. Ea ramase in castel pentru ceremonia de sortare, si vazu ca acesta a devenit un Gryffindor. Godric observa figura singuratica, acoperita cu o gluga stand in spatele salii, si o ruga pe nevasta sa sa mearga la ea si sa ii ofere un loc la masa lor. Cand nevasta lui ajunse la femeie, aceasta isi dadu jos gluga si descoperi faptul ca ea era sora ei geamana – blestemata de Slytherin. Cele doua surori se imbratisara de fericire, pentru ca nevasta lui Godric nu credea ca o sa isi mai vada geamana vreodata.
„Blestemul a fost ridicat!” spuse ea sorei sale foarte incantata. Insa sora ei clatina din cap.
„Nu. Inca sunt blestemata, si copii mei la fel. Insa blestemul nu e ceea ce ati crezut voi ca e. Salazar nu m-a schimbat intr-o foca, ci intr-o sirena. Nu am incetat vreodata sa am o minte umana, chiar si cand inotam in oceanul rece si fugeam de balene si rechini, sau de sulitele oamenilor.
„Insa din cand in cand, am simtit nevoia sa imi dau jos pielea de sirena si sa imi intind picioarele pe plaja, sa merg ca o femeie din nou, iar intr-un astfel de moment, cand eram gata sa dau nastere fiului meu, un barbat care se pricepe la astfel de lucruri mi-a gasit pielea si a luat-o, si facand acest lucru, mi-a luat sufletul si eu am devenit sclava lui.
„In fine – ceea ce el nu a realizat a fost faptul ca el devenise de fapt sclavul meu. O sirena poate sa faca barbatii sa faca lucruri pe care o femeie normala nu poate. Aveam o putere asupra lui pe care nu o banuise niciodata. Am puterea sa fac aproape orice, cu exceptia de a-mi da pielea si libertatea inapoi.
„Asa ca, ne-am casatorit. Si putin dupa, fiul meu s-a nascut, fiul lui Godric Gryffindor. Acolo sta, in scoala tatalui sau, unde ar trebui sa fie si acum ca am adus inapoi ce am furat, il dau in grija tatalui sau si imi retrag drepturile asupra lui. Am o fiica care imi poarta blestemul si ea il va da copiilor ei de asemenea. Trebuie sa ma intorc la ea. Spune-i fiului meu ca il iubesc, dar acum e randul tatalui sau....”
Si spunand acestea, ea pleca. Sora ei nu putu sa o convinga sa stea. Ea se uita la nepotul ei, care arata la fel ca fiul pe care l-ar fi putut avea cu Gryffindor. Ei erau fericiti; aveau trei fiice sanatoase. Dar ea cunostea barbatii, iar acestia erau cateodata ridicoli in dorinta lor de a avea fii. Asa – barbatul ei avea acum unul.
Ea se intoarse la sotul ei si ii spuse ca era fiul sau care a venit in sfarsit la scoala, iar el planse de bucurie, apoi de tristete, cand nevasta lui ii spuse despre viata sorei ei ca Sirena tinuta prizoniera de catre barbatul ei. Ei crescura baiatul, tinandu-l la ei chiar si in timpul vacantelor, iar fiu unui alt Fondator, Rowena Ravenclaw, era cel mai bun prieten al sau.
Dupa ce termina scoala, el si prietenul sau calatorira in nord, ca sa isi vada mama, de care ii era dor. Nu o mai vazuse de cand incepuse scoala la Hogwarts. Ii trimisese o scrisoare cu o bufnita, iar ea scrisese inapoi cu directii. Cand el si prietenul sau ajunsera, fiului Rowenei Ravenclaw ii cazu imediat cu tronc sora de mama a tanarului Gryffindor. Ea se indragosti de asemenea de el, si n fu nevoita sa devina sclava, pentru ca ea ii dadu pielea de Sirena de bunavoie, asta insemnand ca putea de asemenea sa plece cand vroia. Cand o Sirena isi da pielea de bunavoie, din dragoste, ea nu e posedata.
Tanarul Gryffindor se bucura de vizita facuta mamei si sorei sale; el isi folosi propria piele pentru a inota in mare cu sora lui, necunoscand libertatea de a sari in valurile salbatice ale oceanului, doar lacul pasnic de la scoala. El stia, de asemenea, ca spre deosebire de copii sorei sale, ai lui nu vor fi Sirene, pentru ca doar fiicele din familie vor duce blestemul mai departe din generatie in generatie. El il lasa pe prietenul sau si pe sora sa se casatoreasca si sa traiasca impreuna, insa inainte sa plece, el sparse ascunzatoarea tatalui sau vitreg si fura inapoi pielea mamei sale, eliberand-o. El inota alaturi de ea pana la insula Britaniei, in timp ce sora si prietenul sau cel mai bun le facura cu mana de pe mal, gata sa inceapa o viata noua impreuna.
Copii lor erau, desigur, magici, avand un vrajitor drept tata. Cand copii lor fura destul de mari, ei fura trimisi la Hogwarts, iar partea ciudata in aceasta familie e faptul ca, in toate generatiile urmatoare, toti baiatii fura sortati in Ravenclaw, insa toate fetele devenira Slytherins, si erau cunoscute pentru inteligenta si vointa lor feminina. In fiecare generatie, a fost cel putin o fata, astfel incat mostenirea fu data mai departe iar si iar si iar ....
Blestemul lui Slytherin inca traieste.

Ea isi intoarse fata din umbra, iar elevii din Marea Sala se holbara la ea. Abia acum observara ochii ei enormi si intunecati, aproape fara alb in ei, ca ai unui animal. Ca ai unui caine. Ca ai lui Colt. Sau ai unei foci.
Ramasera fara cuvinte, dar continuara sa se holbeze la ea, cu gaturile paralizate. Intr-un final, ea se uita la mainile ei si spuse, „Nu v-ati intrebat niciodata in legatura cu manusile mele?”
Cineva din sala spuse, „De multe ori.” Restul elevilor aveau o expresie pe fata ca si cum s-ar intreba unde vrea sa ajunga cu asta. Intr-un final cineva intreba. „De ce – de ce le porti?”
Cineva intreba intr-un final, iar Mariah isi scoase incet manusile, cu degetele lungi si subtiri in lumina tortelor. Apoi isi ridica mainile, cu palmele spre elevi si isi desparti incet degetele, cu lumina tortelor stralucind prin panzele subtiri, transparente, de amfibie legand fiecare deget de vecinul sau.

ma bucur ca ai pus si a treia parte
mi'a placut cum a iesit..Slytherin nu iarta pe nimeni
mai ales partea asta

Quote:Pentru ca la picioarele lor, sarind pe podea era o foca maronie, disperata din cauza lipsei de apa din jurul ei.

Just..lol

merci de comentarii poate mai vin si alte pareri? eventual si un pic de RP?

Helena asculta cu atentie povestea lui Mariah. Era chiar interesanta , demna de povestit. Nu stia cum sa isi exprime parerea , pentru ca in cazul asta considera ca comentariile sunt de prisos.

Scoase o pancarta de sub banca pe care scria :"Ne-a placut!" si ii astepta reactia , care se dovedi a fii un suras pe chipul sau tanar.
Cercetasa zambi larg si se ridica de la masa , ducandu-se in Turnul Cercetasilor.

OOC: Pe bune , chiar mi-a placut. No comm