Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Armurilor

1 2 Next »

/ Mai bine ne vedeam de treaba...

Mina se uita la el nestiind ce sa ii zica.Trase aer in piept si ii raspunse foarte convingator:

-Da!Si eu vreau sa incerc!Nu pot spune ca sunt o olimpica la Potiuni dar stiu cateva notiuni generale care ne pot ajuta.,zise soimita.

Mina se gandise foarte mult la acest raspns,si nu avea de gand sa isi lase colegul sa se piarda in timp.Nici nu se gandea la asa ceva.era prea ciudat.Daca avea sa se intample ceva..ei bine asta o sa vedem pe parcurs.
Soimita deschise din nou cartea si mai cauta informatii noi desprea aceasta vraja.Si gasise.

-Rio,uite!il chema ea.Aici scrie da daca vom ramane cumva blocati in timp trebuie sa facem toate lucrurile exact pe dos.Exact pe dos?Ce ciudat!Dar in fine!Si mai scrie ca trebuie sa avem mare grija cand recoltam toate ingredientele pentru potiune.

Soimita isi ridica privirea din carte si si-o fixa pe acea persoana..

Rio se uita la carte putin mai usurat, deoarece gasisera o metoda de a se intoarce daca se pierdeau in timp.

In timp ce Mina vorbea cu aceea silueta, el cauta ingredientele in carte. Multe din acestea le puteau procura de la profesorul de Potiuni, dar restul habar nu avea unde le puteau gasi.

O putea vedea pe Mina cum se contrazicea cu silueta. Se duse si el langa acesta si zise:
“ Te putem ajuta sa te Intorci in timpul tau, dar trebuie sa te increzi in noi!”
“ Nu puteti sa faceti potiuneam, zise silueta. E prea dificila. Eram cel mai bun la potiuni din scoala, dar am gresito.”

Rio era un dezastru pur la potiuni. Speranta lui era Mina. Aceasta urma sa zica ceva…

Soimita il privea putin cu neincredere pe acel baiat sau ceea ce era el in realitate.
Puse cartea pe masa si o inchise.Ofta dupa care se apropie de Rio.
-Uite!incepu ea.Trebuie saavem foarte mare grija,deoarece putem sa ne pierrdem in orice secunda in spatiu si timp.

Mina se intoarse si il privi cu foarte mare atentie pe acel baiat.
-Daca tu spui ca este grea...dar nu mai continua.O sa te ajutam!Si o sa reusim cu siguranta!

Soimita mai trase o data aer in piept dupa care se apropie de creatura si ii puse mana pe un umar.Sau..ma rog,ce mai era din el.Soimita il privea cu teama. Il privi un timp indelungat dupa care se intoarse langa Rio.
Brusc se auzi un scartait si ...

Rio auzi si el scartaiul. Se intoarse incet pe calcaie, ca s observe ca o silueta fumurie statea langa ei. Era fantoma Ochilor-de-Soim, Helena Ravenclaw. Rio, putin mirat de aparitia acesteia, o intreba:

“Helena, ce faci aici? O intreba.”
“ Am venit sa vad daca este adevarat ce se vorbeste intre fantome, ca o venit un tip dintr-un alt timp aici.”
“ Fantomele Stiu? Intreba Rio.”
“ Da, dar spre norocul vostru nu or zis nimic.”
“ Hei, Ai auzit despre aceasta potiune, Potiunea timpului? Rio o intreba.”
“Da. Mama stia multe despre ea, dar nu va sugerez sa o faceti. E extreme de riscanta, zise Helena”

Rio primise un raspuns la care se astepta. Se intoarse spre Mina care deschise gura sa vorbeasca cu fantoma…

Soimita tacu pentru moment.Acum ii asculta raspunsurile Helenei,dupa care incepu ea.

-Uite,Helena,stim ca este o potiune foarte grea si este foarte posibil ca eu si cu Rio sa ne pierdem in spatiu si timp ,dar chiar nu avem ce afce.Trebuie neaparat sa il ajutam pe acest elev.Este si el de la Hogwarts dar din viitor.Nu ne putem lasa colegul sa pateasca ceva.Si daca noua ni se intampla ceva...ei bine,vom iesi noi la liman,asa ca nu trebuie sa iti faci griji,spuse soimita dintr-o suflare.

Se intoarse spre Rio si incerca sa ii spuna ceva,dar Helene o intrerupse:

-Hei Mina,incepu ea,nu imi fac griji pentru voi,pentru ca stiu de ce sunteti in stare,ok?Eu imi afc griji ca nu cumva sa nu va reuseasca potiunea.Cum spune si colegul vostru,si arata spre creatura care statea in mijlocul camerei,este o potiune foarte dificila.

Mina ii dadu dreptate.
-Stiu.Dar asta nu ne poate opri ,nu-i asa Rio?

Rio asculta cu atentie discutia dintre Mina si Helena, iara cand Mina ii adresa o intrebare, raspunse:

“ Nu, nimic nu ne poate opri sa-l ajutam. Iti multumim Helena de incredere.”
“ Cu placere, raspunse aceasta. Dar tineti minte ca e una dintre cele mai dificile potiuni.”

Dupa aceasta, Helena pleca lasandu-I pe Mina si Rio singuri cu silueta.
“ Ei bine, zise Rio. Ar cam fi timpul sa ne apucam. Mina, ia ingredientele pana eu pregatesc cazanul.”
Mina pleca, iar Rio transfigura un cazan. Cand aceasta se intoarse cei doi se apucara de treaba. Dupa aproximativ 2 ore, Rio simti un miros ciudat care venea de la potiune,.

“ Mina cred ca am gresit ceva, zise Rio extreme de agitat si de speriat.”
Mina urma sa zica ceva…

Cand un fum mov incepu sa iasa din cazan.Mina incepu sa tuseasca. Nu mai putea respira si nu mai putea vedea nimic. Era o bezna totala. Incepu sa il caute pe Rio si intr-un final fericit il gasi. Il prinse de brat si ii spuse:

-Trebuie sa iesim de aici, altfel..

Dar nu mai apuca sa spuna nimic, deoarece simtii cum cazu intr-o groapa fara sfarsit.Soimita incepu sa strige, dar stia ca acel lucru nu o va putea ajuta nicidecum. Isi scoase bagheta si sopti incet: "Lumos". Fara vreun rezultat. Cadea spre..spre ce cadea nu stia, stia doar ca se prabusea.
Dupa cateva momente de "zbor" Soimita simti pamant sub picioarele ei. In acel moment lesina, si nu isi mai aduse aminte nimic pana cand...

Rio se scula cu greu. Nu stia unde se afla. Se linisti umpic cand o vazu pe Mina, dupa care realize ca aceasta lesinase. Se duse repede spre ea:
“ Mina, Mina scoalate.”
Aceasta se trezi cu cateva mormaituri. Se uita in jur.
“ Cred ca suntem pierduti in timp, ii zise Rio Minei. Mai ti minte cum putem sa ne intoarcem in timpul nostru? Intreba Rio plin de speranta.
Mina incepu sa se plimbe prin jur, fara sa-I raspunda la intrebare. Ri o urma undeva pe un corridor sinistru si intunecat.
“Deci… mai ti minte cum ne putem intoarce inapoi in timpul nostru? Mai intreba o data Rio”
Acum Mina urma sa-I raspunda. Aceasta deschise gura incet si zise…

-Din pacate..incepu soimita, nu stiu sigur.
Mina incepu sa inainteze pe coridorul acela intunecat. Era o ceata foarte deasa pe coridor.
"Ceata ? Pe coridor? se intreba Mina. Ce lucru straniu!".

-Unde ne aflam? se trezi Mina ca intreaba. Sper ca nu suntem...
Dar nu apuca sa isi termine propozitia ca im fata ei aparu o femeie care era imbracata intr-o rochie de mireasa si avea o fata de speriat. Mina se trase putin inapoi si femeia incepu sa vorbeasca.
-Ba da! zise ea. Chiar sunteti pierduti in timp.

Vocea femeii era foarte pitigaiata. Minei ii aducea aminte de o cotoroanta pe care o avzue intr-unul dintre filmele horror e care le vizionase cu Rosalie. Femeia era foarte urata. Soimita nu stia ce sa faca asa ca se intoarse spre Rio. Acesta...

Rio privi ,,uratania”, fara sa stie ce e. Se apropie de aceasta. Avea o fata intoarsa, dar se gandi ca e prea ciudat sa gandeasa asa. Se duse incet spre creatura cu teama ca ar putea fi amncat de acel monstru.

“Buna, zise Rio nesigur. Ce esti tu? Adica, cine esti?”

Creatura se uita la el cu o privire patrunzatoare. “Asa o fi privirea ei” isi zise Rio. Aceasta deschise gura si zise:
“Numele meu este Wolna. Sunt o creatura care este tinuta in Hogwarts.”

Rio se intoarse spre Mina, nestiind sigur ce sa-I zica.
“ Pai, o cheama Wolna. Este o creatura din Hogwarts. Ce zici a ar trebui sa facem? O intreba Rio pe Mina.
Mina se intoarse spre el si ii zise…