Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Baia Plangacioasei Myrtle

« Previous 1 2 3 Next »

/ Make it go away

Oricat de pasnica era Ema de obicei, acum isi dorea sa poata arunca cu ceva in Myrtle fara sa treaca prin corpul fantomei. Inspira si expira profund, incercand sa gaseasca o solutie logica si usoara. Se ridica brusc si se intafoie in fata fantomei, punandu-si mainile in sold.
" - Myrtle. Nu ar vrea sa-ti faca o farsa. E complet fascinat de aspectul tau. Ii place felul in care parul atarna... in codite.. pe umerii tai..."
Ema simtea cum isi pierde rabdarea, asa ca se vedea nevoita sa prelungeasca cuvintele, sa forbeasca mai rar. Ii zambi placut fantomei.
" - O haide, ai incredere! Sunt in Hogwarts de aproape noua ani! De cate ori te-am mintit eu? De cate ori ti-am facut vreo farsa?"
" - Niciodata" raspunse fantoma cu un glas tremurator.
" - Vezi! Nu am niciun motiv sa ma apuc acum de meseria asta. In loc sa stai aici si sa plangi, de ce nu te duci sa te aranjezi putin, Myrtle? Sa bantui pe coridorul lui si sa va intalniti. Sunt sigura ca daca ar mai avea sange in el, ar rosii puternic."
Soimeanca se gandi o vreme daca o fantoma se poate aranja... Dar nu isi batu prea mult capul, uitandu-se si asteptand un raspuns de la o Myrtle acum tacuta.

Ema isi sprijini capul de faianta rece si umeda.
" - Da... Plus ca plansul urateste"
O spusese din reflex. Asa isi pacalea ea verisoarele mai mici cand cadeau si se loveau. Asa le facea sa se opreasca. Dar, desigur, o fantoma nu are de ce sa-si faca astfel de probleme.
Myrtle plangea si mai si, de parca toata existenta ei era pentru asa ceva. Soimeanca ofta. Ii venea sa-si traga palme. De ce venise in locul acesta? Nu putea sa se duca langa lac sau sa stea la baza unei armuri. Nu! Ea venise sa se chinuie cu o fantoma. Cu cea mai plangareata dintre toate.
Se decise sa intoarca foaia. Daca prin metode manierate nu avea unde sa ajunga, apoi poate va avea mai mult noroc cu frica. Se departa de peretele rece.
" - Myrtle" spuse Ema incet, pe un ton ce ii intuneca vocea. " Asculta, fantoma enervanta ce esti! Daca mai da Sfantu' sa mai scoti un singur suspin... Nici nu vreau sa ma gandesc la ce se poate intampla! Poate ai ghinionul si mor zilele acestea, caci jur ca o sa te bantui pana iti vei dori sa fi murit cu adevarat. Sa te duci unde te-oi fi dus, in Rai sau in Iad, dar numai sa nu ramai la Hogwarts!"
Nu-i venea sa creada de ce fusese in stare sa-i spuna. Soimencei ii era frica sa nu se piarda in astfel de momente. Era nervoasa si in stare sa dea glas si celor mai insuportabile injuraturi. Se abtinu la ultima parte.

Lylith o privi uimita pe soimeanca care statea in fata fantomei. Nu ii vena sa creada ce vazu, pur si simplu si-a dat drumul, dar se pare ca totc e a spus nu a facut nimic decat sa alimenteze tristetea fantomei. Forma plutitoare plangea, noroc ca nu avea lacrimi astfel baia ar fi fost inundata. Astropufa facu un pas in fata oprinduse in drepul Emei. Isi intoarse privirea spre soimeanca care parea sa explodeze de nervi, e de inteles a incercat orice mod de a o face pe mica plangacioasa sa taca dar totusi nu a reusit.
,,-Pai sa sapam pana la radacini. De ce plangi intruna?'' intrebase astropufa incercand sa caute provenienta acestui plans monoton.

" - Nimeni nu ma suporta!" izbucni Myrtle. " Toata lumea face poante pe seama mea! Hai sa aruncam in Myrtle cu obiecte! Hai sa radem de ea! Hai! Hai!" imita ea cu tonul rautacios.
Ema pufni. Se apropie de fantoma, ignorand strambatura ce ii era clar adresata.
" - Myrtle, eu te plac, chiar daca sunt momente in care pur si simplu ma scoti din sarite"
Soimeanca vorbi detasat, de parca isi dorea sa se mentina pe teritoriu neutru. Pe de o parte, ii era mila si dorea s-o consoleze pe micuta plutitoare, dar pe de alta parte, nu vroia sa minta si sa inceapa sa strige chestii precum 'Eu si Myrtle suntem prietene la cataram!'.
" - Incearca sa fi mai intelegatoare cu cei din jur si mai deschisa la minte" continua Soimeanca pe un ton grav.

Jennifer se gandi ca ar fi bine sa ii spuna lui Myrtle ca si ea o place.Adica..poate tacea odata din plans, si oricum ii era mila de ea.Saracuta fantoma credea ca nimeni nu o place si ca toti voi sa isi bata joc de ea, sau sa arunce cu lucruri in ea.
-Myrtle, sa stii ca si mie mi se pare ca esti de treaba, adica eu am venit aici pentru prima data, si sunt la Hogwarts de 3 ani aproape, pentru ca sa te cunosc pe tine.Dar fii si tu mai zambareata, numai plange mereu.Poate ca din cauza aceasta lumea se poarta asa cu tine, spuse Jennifer pe un ton cat mai calm si cat mai prietenos posibil.
Astepta sa vada reactia fantomei, insa aceasca fusese departe de asteptarile ei.Myrtle incepuse iar sa planga..iar lui Jennifer ii venisera toti nervi, si venindu`i sa injure, dar se abtinu.
-De ce plangi iar, Myrtle? o intrebase Lylith in vocea ei simtindu`se cum isi pierduse rabdarea.
-Pentru ca si fata aceasta, Jennifer, a recunoscut ca lumea se poarta urat cu mine, racni Myrtle.
-Da !! Se poarta asa din cauza ca plangi intruna.Nu iti mai tace gura aia odata !! Ar trebui sa te duci la fantoma aceea ca ii place de tine ! Dar tu nu, tu stai aici si plangi incontinuu !! zbiera Jennifer pierzandu`si cumpatul

" - Chestia asta nu are un sfarsit!" ofta Ema, incordandu-si maxilarele.
Isi scoase bagheta si o indrepta spre fantoma. Normal ca nicio vraja nu avea sa o faca mai speciala, mai frumoasa sau mai diferita decat era acum, dar poate ca efectul psihologic o va ajuta.
" - Nu te misca, Myrtle" zise Ema incet, concentrandu-se. "A... Miere de albine si frisca spumoasa, fa aceasta fantoma mai frumoasa"
Nu se intampla nimic. Ema isi incrucisa pe ascuns degetele la spate si se uita evaluator la micuta forma plutitoare. Isi tuguie buzele, ca si cand ar cauta cuvantul potrivit.
" - Myrtle... Esti minunata. Chiar foarte draguta. Il vei lasa pe baiatul fantoma fara suflare.... daca asta e posibil" chicoti Soimeanca.
Se uita apoi spre Lylith si Jennifer, incercand sa le transmita mesajul. Se ruga din tot sufletul ca vraja inexistenta sa aiba efectul dorit.

Jennifer se uita la Lylith in timp ce Ema facea acea "vraja de infrumusetare", fetele incepand sa chicoteasca.
-Aa..Myrtle, spuse Jenn incercand sa isi gaseasca cuvintele.Esti foarte frumoasa..
-Da, chiar foarte frumoasa, aproba si Lylith.
-Chiar ar trebui sa te duci la etajul unde este fantoma aceea, si sa mergeti sa bantuiti castelul impreuna, continua Jenn schitandu`si un zambet prietenesc pe fata.
-C-chiar credeti, fe-fetelor? intreba Myrtle incercand sa se opreasca din plans.
-Da, tipara toate trei odata.
Fetele oftara usurate vazand ca Myrtle chiar vroia sa plece, dar se parea ca Myrtle nu era atat de convinsa de frumusetea ei, ca incepuse iar sa planga."Acum ce mai ee?" se intreba Jenn nervoasa in gand.
-Myrtlee?! Ce mai e acum, esti frumoasa din cauza Emei, de ce plangi iar ??!! spuse Jenn in voce simtindu`se nervozitatea.

" - Nu sunt suficient de frumoasa" hohoti ea dupa ce se uita in Oglinda.
" - Myrtle, o sa-ti strici machiajul"
Ema mai mult mima cuvintele. Ii era teama sa n-o tradeze tonul nervos. Respira profund, incercand sa se calmeze.
" - Crede-ma, esti minunata acum. Daca mai fac ceva va parea... nenatural. Haide, nu mai plange. Esti o draguta"
Soimeanca se rezema de marginea chiuvetei, privind din cand in cand spre fereastra. Incepea sa se intunece. Vroia sa citeasca, nu sa alinte o fantoma. Ema se intoarse pentru a-si recupera cartea.
Conductele vibrara si toate robinetele se deschisera la maximum, udandu-le pe cele trei eleve. Era ciudat, deoarece evenimentul a inceput odata cu plansul nervos al lui Myrtle.
" - La naiba!" urla Ema, incercand sa-si acopere cartea cu roba. " Acum ce mai e? O sa stralucesti ca un licurici!"

,,-Deci asta a fost ultima picatura, la figurat, la propiu se pare ca a fost ceva gen, un intreg lac aruncat pe mine.''spusese astropufa pe un ton usor iritat care era insotit de un zambet ironic. ,,Tu nu iti dai seama ce fiinta josnica, enervanta si enervant de deprimata esti? Sigurul lucru care ma tine sa nu te omor esti faptul ca deja esti moarta si practic esti o form plutitoare prin care pumnul, piciorul orice cheste care te-ar putea rani trece prin tine. Dar daca continuii sa plangi sa stii ca eu nu renunt si tu asa moarta cum esti probabil te voi omora din nou, ai intels?''continuase aceasta tinandu-si in frau orice act de violenta. ,,Deci sterge lacrimile acelea, crede-ma faci riduri de la ele si mai ales cearca care pe tenul tau alb, oh, nici nu vreau sa ma gandesc cum ar arata.'' ii oferise un zambet ironc indreptandu-se spre usa.