Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 … 11 12 13 14 15 16 Next »

/ Mergând pe sârmã

“ ‘Ai, sarumana.”
Relaxata, mi’am luat haina, avand grija sa daram jumatate de cuier. Nu mi’am cerut scuze. Am iesit in briza racoroasa a serii, lasand’o contrariata pe mama iubitului mei PLICTISITOR – viitoarea mea soacra, cica! – si am respins, acra, oferta lui Bill de a ma conduce acasa. Curand l’am simtit in spatele meu. Ma urma tacut, pastrand totusi o distanta de vreun metru intre noi. L’am ignorant, desi prevazusem ca ma va conduce oricum – doar nu se grabea sa fie singur cu parintii lui dupa seara aceea.
“Ce vrei, Bill?” i’am spus eu, iritata, intr’un final. Nu mai sportam. Stiu drumul pana acasa, am adaugat.
“Nu iti place mama, Marlie?” m’a intrebat el.
M’am oprit brusc, socata. Cred ca Bill prevazuse asta, fiindca se oprise cu o fractiune de secunda inaintea mea; nu am acordat importanta acestui lucru, insa.
Nu imi venea sa cred – inca nu intelesese?
“Nici mama, nici bunicul, nici pisica ta nu sunt problema. Ma deranjeaza ca m’ai prezentat familiei tale dupa numai o luna de relatie.”
‘Si esti atat de insisitent cu casatoria asta idioata…’
M’am intors cu fata la el. Radea! Ce cretin!
“O, deci asta era? Scuze, credeam ca vrei si tu. Trebuia sa astept.”
“Mult si bine!” am suierat eu, dandu’i ultimatumul in seara aceea.
Am plecat. El nu a venit dupa mine.
Aveam douazeci de ani si eram o tipa independenta. Fara chef de angajamente prea serioase, ceea ce era imposibi de aratat iubitului – adica, fostului meu – Bill. Nici nu incepusem facultatea, ce dracu’! Mi’am luat un an liber, in speranta de a ma distra, de a calatori, de a face ceva cu viata mea. Sau pentru a ma hotari macar ce sa fac cu ea.
Asta e variant oficiala. In realitate, stiam ce doream sa fac in viata. Doream sa ma fac pictorita, actrita, pianista – adica tot ce nu le convenea parintilor mei. Tatal meu era un politician renumit si mama o persoana fluenta intr’o companie importanta [clasic!] .
Intr’o poveste obisnuita de genul acesta, parintii isi bat unicul copil la cap sa ii urmeze in politica. In sensul asta eram linistita, caci eram doua. Eu si sora mea geamana cuminte, ascultatoare, diplomata, supusa – opusul meu. In ea si’au pus parintii mei nadejdea, pe ea o preferau, o iubeau, o slaveau. Pe mine nu ma deranja, cata vreme ma lasau in pace. Nu isi bateau capul cu mine, nu stiau ce se va alege de mine si, probabil, nici nu le pasa.
Pana intr’o zi cand implineam saptesprezece ani. Sora mea, Charlotte, mergea la o petrecere data de parinti – desigur, cu media varstelor 60-70 – iar eu, logic, chefuiam cu gasca. Parintii au aranjat sa o duca un prieten de familie, cu o reputatie de invidiat si maniere impecabile. Convenabil pentru ei.
Tipul – care arata ca naiba, de altfel – a vazut’o pe sora’mea frumoasa, blonda, eleganta etc [ desi aratam la fel, intotdeauna am vazut’o pe ea cea mai frumoasa ] si a inceput sa ii faca curte. Naspa de Char. I’a zis de vreo doua ori ca nu o intereseaza, iar el s’a prins intre timp ca smecheria e sa se dea cat mai bine pe langa parinti si…
Daca as avea timp sa scriu mai mult despre tipul ala, as irosi toate injuraturile si insultele pe care le cunosc si as mai inventa vreo cateva. Dar nu zic nimic, pentru ca nu e Charlotte aici sa ma opreasca cu chestia “ mortii trebuie respectati “ si ar fi dureros sa ma iau de el fara ea. Nu mai sunt nici el, nici ea acum. Pentru ca, da, s’a intamplat ceea ce cred ca ati ghicit din prima – masina cu care mergeau la petrecere s’a rasturnat la intersectia strazilor Rue de la Convention si Rue de la Croix Nivert. Au murit amandoi.
De atunci, parintii mei au trebuit sa se resemneze la gandul ca eu am ramas si eu ii voi lua locul lui Charlotte [ ma rog, asta nu se va intampla, dar viseaza si ei ].
M’am hotarat sa iau o pauza de la terminarea liceului, pentru a ma rupe un timp de lume. Pentru a simti inca odata gustul libertatii absolute pe care o aveam pana acum cativa ani. M’am mutat aici, la Londra, si vorbesc cu parintii mei la telefon foarte rar.
Bill, Mark, Lewis – nu imi pasa de nici’unul. ‘Te distrezi doar’, mi’am zis in timp ce imi pregateam niste ceai. Englezii astia, m’au molipsit cu bautura lor traditionala.


--
Deci, e vorba despre mai multe tipe [5 , mai exact] , iar prima este Marlene. Nu dau inca numele lor, nu spun nimic despre ele. Doar ca fiecare ajunge cumva la Londra, unde se intalnesc si chestii. Fiecare are o poveste a ei etc.
Le dau primele 5 capitole unul la fiecare am scris deja 3 si jumatate. Maine il pun pe urmatorul

WOOOW GIN
prea taaare
Deci e o idee de carte asta
si apoi se intalnesc si o sa mearga la party-uri si chestii abia asteeeept
GENIAL.GIN,ESTI O GENIALA *
CONGRATS PENTRU FIC
il adoooor
siiii
SUNT PRIMA

Vaai deci ficul este genial Ginny :
IOl ador!!
Este cred ca unul dintre cele mai tari din lume

GENIAAL ! :

Waii!!! Mai lasat fara grai[in sensul bunn=))]..
Ideea povestii este geniala, la fel ca si modul tau de a scrie!
O sa pun o vorba buna Shayerei, sa faca inca un serial!![sa nu zici ca-s fata rea>]

De-abia astept continuarea! Sa o pui devreme, maine dimineatza! Primul lucru care il voi face, va fi sa gasesc computerul deschis(mama iar...) si sa ma uit pe forum, la fan fiction, sa citesc continuarea ta si a Annei!
Sunteti amand grozave!! V-ati gandit sa faceti o poveste impreuna?:->

Bune Idee Yvone
Chiar o sa vb cu Gin pe mess despre asta odata :>
><
Deci Gin again..super tare Congrats.Ideea e prea tare si inceputul e bestial=)) :-bd

Nu mai pot. Pun si cap III))) in aceeasi seara)))))

M’am trezit la 5:49 fix. Tipul de langa mine inca dormea. Mi’am recuperat sutienul si pantalonii, dar nu’mi gaseam bluza, asa ca am “imprumutat” o camasa verde, in carouri, din dulap. Parea ca e sa sotiei sale. Era larga, asa ca am strans’o cu o curea lata in talie. Geanta mea statea aruncata neglijent pe podea; totodata mi’am gasit si bluza, dar nu m’am schimbat. Imi placea camasa.
Am scos rujul de un rosu incendiar din poseta si, dupa ce mi’am refacut machiajul, am manjit ‘ din greseala ‘ tricoul tipului. Ma rog, avea deja urme, dar nu se vedeau prea bine. Am parfumat putin hainele din dulap si am lasat o bratara delicata in spatele fotoliului. Totodata, am scris pe un biletel “Jill” si, alaturi, un numar de telefon inventat (de fapt il mai vazusem odata, undeva, si il memorasem – curand mi’am amintit ca era al unei batranici adorabile, pe care, ce chestie, o chema tot Jill) . Tipul s’a intors pe partea cealalta, asa ca am iesit grabita.
Pe strada, a sunat telefonul.
“Ai facut’o? Pe bune?” spuse Nicole, prietena mea cea mai buna, neincrezatoare.
“Mda. N’ai incredere in mine?” am ras.
“Oh, Becky! Ai lasat urme?”
“Nu a fost asta misiunea? Daca nu se va prinde nevasta’sa, inseamna ca e extreem de tampita.
“Wow. Pedeapsa bine-meritata. Merci mult, Becky.”
“Nu trebuie, scumpo. Oricand.” Am facut o pauza, dupa care am adaugat: “Totusi, seful asta al tau nu e rau deloc la pat.”
“Oh, cred ca are o gramadaa de timp sa exerseze, avand in vedere faptul ca toata munca este pe umerii mei si a colegilor mei…”
“Hei, nu poate fi atat de barbar.”
“Se vede ca nu il cunosti. Asculta, trebuie sa plec. Lovely Café, 11 a.m.?”
“S’a facut.”
A inchis.
Mai erau fix 4 ore si 26 de minute pana la intalnirea cu Nicole, iar eu stateam si ma uitam pe pereti. Imi facusem o cafea, dar uitasem de ea cand am ajuns la jumatate.
Incepea sa imi para rau de tipul ala. Ma culcasem cu el doar pentru ca, dimineata, sa las cate semne pot ca am trecut pe acolo, pentru a se prinde sotia lui, care trebuie sa vina pe la 6.30 – 7 acasa. Poate l’a si prins.
‘Hei,’ mi’am spus, inviorandu’ma. ‘Merita, avand in vedere nedreptatile pe care i le face lui Nicole la servici…”
M’am dus alene sa imi verific e-mailul. 3 mesaje noi. Primul era de la parinti; mama ma saluta, iar tata ma anunta ca mi’a trimis niste bani. Numa’ bine – mi se cam terminasera. Al doilea era de la cine stie ce companie Plumbing & Heating care isi facea reclama, iar ultimul era un e-mail de la un amic care ma intreba ce mai fac. Nimic interesant.
I’am raspuns amicului ala in 2 randuri, dupa care m’am hotarat sa fac ordine printre CD-uri, dar, dupa numai 2 minute de munca [ mai mult apa de ploaie – nu ma stresam prea tare ] , primesc un SMS de la Nicole.

Scuze. Nu mai pot veni. Vrea bossu’ sa ne intalnim. Pariu ca-mi mai da vre-un proiect urgent?

Am oftat si mi’am aruncat telul undeva pe pat. De’abia asteptasem sa ii povestesc totul, si acum, ne strica ala planurile. Maruntele urme de compasiune pe care le aveam pentru el s’au evaporat ca prin minune.
Mi’am deschis messul si am vazut ca un tip pe care nu il cunosc mi’a dat add. I’am dat si eu, curioasa. El era online, asa ca am inceput sa vorbim.
YourDream : hey
YourDream : rebecca?
Lady_Becky : yeah, baby.asa ma stiu fanii
YourDream :
Lady_Becky : ce intentii criminale ai? t cunosc?
YourDream : poate…
YourDream : am auzit ca esti o afurisita inabordabila, right?
Lady_Becky : poate.
YourDream :
YourDream : btw, vreau sa stiu daca vrei sa iesi cu mine
Nu am raspuns imediat. Eram prea ocupata sa rad. Ma face afurisita si dup’aia imi cere sa ne vedem. Tupeist tipul.
Lady_Becky : nu cred ca vrei. sunt afurisita, remember?
YourDream : te pot face sa te si casatoresti cu mine, iubire.
Lady_Becky : poti visa)
YourDream : 7 seara, in fata parcului de distractii
Lady_Becky : poti astepta cat vrei.am alte chestii mai importante de facut.
Dar iesise deja.


--
Asa.. asta e tipul de pe mess :
http://fc04.deviantart.com/fs42/f/2009/1...nGreer.jpg
http://th09.deviantart.net/fs43/300W/f/2...nGreer.jpg
http://th04.deviantart.net/fs44/300W/f/2...nGreer.jpg

si Nicole :

O GIZAZ
Prea tare faza cu biletul ti-am zis deja=))
si faza cu conversatia pe mess..pun pariu ca o sa se duca pana la urma si o sa-si dea seama ca e super tare ; ><
ANYWAY
PREA TARE
My favorite part.adica capitol
Si tipa e mortala

Uuuuu.... Genial :

Vai ... imi place tipa la nebunie!! Adica tipa arata perfreeeect E asa de frumoasa.. ;X VVaai Ginny iti ador ficul

Oh, le-ai pus aseara! Scumpika meah!;:
Sunt super capitolele! Si ador look-ul lui Nicole! Imi poarta numele de familie! I'm so proud!:->

Ador faza cu messul din ultimul post! Si cearta lui Jasper cu sora-sa!=)) Nu-i asa, te-ai inspirat cu numele din Twilight?

Next please!! Sunt asa curioasa!

MULTUMEEEEESC ><><
inseamna enorm pentru mine
sunteti cele mai taaari>< deci n'am cuvinte.. va multumesc de 12349958493934 ori
pun si capitolul II pentru comm'urile voastre superbe >< cap. asta nu e cine stie ce, dar trebuia sa ii fac o introducere si tipei asteia

“Hai odata, Jasper!” tipa Beatrice.
“Asta pot face si eu, Bee,” spuse mama.
Beatrice isi dadu ochii peste cap si se duse dupa fratele ei. Profitand si de lipsa mamei, care iesise sa il ajute pe tata la bagaje, am intrebat’o din nou pe Claire:
“Esti…?”
“…sigura? Doamne, Meg, esti mai ceva ca babutele alea care ma opresc pe strada sa imi descrie pozitiile cele mai prielnice pentru un copil sanatos.”
“Sa mi le zici si mie,” am ras. “Dar…”
“Tu esti singura din familie atat de pesimista in privinta asta.”
“Beatrice sufera mai mult decat mine ca nu vei mai locui cu noi, dar se preface foarte bine,” am spus. Mi’am dat seama imediat ca nu era cel mai potrivit lucru de zis. Cu pesimismul meu, voi ajunge sa o fac pe Claire sa anuleze nunta.
Nu am apucat sa imi repar greseala, caci au venit o Beatrice vesela si un Jasper morocanos.
“Iar i’ai schimbat melodia de la telefon cu “I’m a Barbie Girl”, Bee?” am intrebat, amuzata.
Jasper sari de’un metru in sus, iar Beatrice chicoti.
Fratele meu deja isi dusese mana catre buzunarele blugilor, dar Bee zise, aparent nepasatoare:
“Neah. Mi’a fost lene.”
Doar eu am sesizat privirea ei de ‘Think, think’ pe care o afisase timp de o fractiune de secunda. M’am prins imediat.
“Unde este telefonul lui Jazz, Bee?”
Beatrice se bosumfla.
“In spatele veceului,” se resemna ea.
“Bee!”
“Bine, bine,” ranji sora mea, dupa care scoase telefonul din geanta.
Jasper bombani ceva ce aducea a ‘cine mi’a dat soarta asta cruda de a locui cu o droaie de fete pe post de surori uracioase?’ si se duse sa ocupe cel mai bun loc in masina. Beatrice ii ghici gandurile si fugi sa il opreasca.
“Cred ca zonele din apropierea veceului sunt ascunzisuri tipice Beei,” comenta Claire.
“Ei, da, dar nu e chiar atat de rea incat sa il lase pe bietul Jasper fara mobil trei saptamani in mijlocul pustietatii…”
“Pustietate la Londra?”
“Pustietate oriunde unde nu e telefonul lui.”
Am ras amandoua. Dupa aceea ne’am simtit luate pe sus de uraganul Mama, care ne’a dus in masina, unde Jasper si cu Bee inca se certau. Birui Jasper, iar Bee fu luata in fata, in bratele mamei.
Sosirea la aeroport, intalnirea cu prietenul tatei care ne ducea masina acasa, controale, imbarcarea si pana la urma am ajuns cu bine la locurile noastre. Aici am descoperit crima: Beatrice nu avea locul de la geam. Nici nu a apucat sa scanceasca bine, ca Jasper i’a si oferit locul sau. Asta nu pentru ca s’ar fi transformat peste noapte intr’un fratior grijuliu si dulce, ci pentru ca nu suporta oricum sa fie baricadat intre geam si cineva. Asta nu a oprit’o pe Bee sa ii fie recunoscatoare pana la adanci batraneti [ ma rog, asta zicea ea ] si, pana la urma, a adormit cu capul pe umarul lui.
“Claire,” am soptit, pe jumatate adormita.
“Yeah, Megan?”
“Nu uita sa incerci pozitiile alea recomandate de batrane. Tre’ sa asculti de oamenii in varsta.”
Ultimul lucru pe care l’am auzit a fost rasul ei cristalin – asta ca nu imi vine alt adjectiv in minte. Apoi am adormit.


Asa.. poze cu familia :

Beatrice


Jasper


Claire



Ps : S'ar putea sa pun si capitolul III pana la urma=)))) nu ma pot abtine=)))))
Apropo.. Megan are aproape 18 ani, ca veni vorba Beatrice are 13 jumate.. Jasper 16 si Claire 23.