Mirrors
|
27 Jun 2011, 21:41
(This post was last modified: 27 Jun 2011, 21:44 by Bell Evans.)
Post: #1 |
|||
|
|||
Bell Evans and Ginny A. B. Luna arunca asupra zidurilor castelului lumina sa uscata si invaluitoare, iar baldachinul imens al noptii se sprijinea pe varfurile Turnurilor de la Hogwarts. Cerul parea cuprins de o tacere semeata, la fel ca si imprejurimile invaluite de intuneric. Iar stelele straluceau umezi, parand zugravite cu aur pe vazduhul ca de lazurit. Pasi incet pe treptele de la intrare, scrutand bezna aproape ireala ce se desfasura in jurul sau; incepu sa mearga repede spre intrarea in Padure, hotarata sa nu fie vazuta de nimeni. Se apropie pe nesimtite de codru, ajungand in intunecimile lui interzise. Simti un miros proaspat, de frunze, pamant si muschi, care ii invada narile. Trebuia sa gaseasca cele doua oglinzi; simtea mai mult ca niciodata nevoia sa le foloseasca. Isi aminti perfect noaptea in care mersese acolo cu Ginny si le ascunsesera impreuna la radacina unui stejar falnic. Totul tinea de orientare - fara ea, ar fi fost o prada perfecta pentru vietatile lui Hagrid. Fosnetele padurii o faceau sa tresara la fiecare pas, iar glasul infundat al catorva bufnite incepea sa ii dea batai de cap. Simtea ca nu e singura, dar nu indraznea sa intrebe cine o urmeaza. Deasupra ei, luna plina invelea intreaga mare de copaci, poleindu'i cu o pulbere de aur. Sclipirile ei strabateau pana si cele mai dese frunzisuri, ajungand pana la ea. "-Cine e acolo?" striga Bell, intorcandu'se brusc. Se saturase de toata farsa asta. |
|||
27 Jun 2011, 21:57
(This post was last modified: 27 Jun 2011, 21:58 by Ginny Anne Alden.)
Post: #2 |
|||
|
|||
Pasii Cercetasei erau din ce in mai apasati in timp ce incerca sa intre in padure nevazuta. Nu stia preis ce a determinat-o sa vrea sa se intoarca din nou in padure,insa simtea nevoia sa faca asta.
Cevao atragea ca un magent. “Mphh ce e in capul meu?” Intunericul incepea sa se inteteasca cu cat inainta in padure iar fetei incepu sa I se faca frig. Trebuia sa gaseasca acele oglinzi pe care le ascunsese cand fusese nu demult cu Bell in padure. Doar ca la naiba statea cam prost cu orientare si clar avea sa se rataceasca. Sunetele bufintelor deveneau inspaimantatoare,iar urletele lupilor la luna pareau acum terifiante. Ginny isi stranse gecuta de piele mai mult in jurul corpului si inainta prin padure fara sa stie unde avea sa ajunga. Tot ce stia era ca trebuia sa gaseasca acele oglinzi. Simtea ca are legatura cu ea. Ceva o atragea ca un magnet spre ele. La un moment dat strigatul lui Bell sparse linsitea sumbra a padurii. Ginny respira usurata si iesii in lumina baghetei. “-Sunt eu Ginny!” ![]() |
|||
28 Jun 2011, 20:51
Post: #3 |
|||
|
|||
Cobori bagheta si incerca sa'si calmeze bataile inimii; simtea cum sangele ii zvacneste aproape dureros in timpane, iar respiratiile par a fi ca cele de dupa o cursa lunga.
"-Ma bucur ca esti aici" sopti ea, cu o urma de zambet. Din nou destinul le aducea impreuna; de data aceasta pentru a gasi cele doua oglinzi, si nu pentru a le ascunde in intunecimile Padurii - probabil nimanui nu'i trecuse prin cap sa vina sa le caute tocmai acolo. Isi dadu ochii peste cap, incercand sa'si dea seama de ce le venise lor ideea asta. Puteau sa le puna intr'o groapa sapata in spatele colibei lui Hagrid, sau sa le ia cu ele. Dar nu, a trebuit sa le aduca tocmai acolo. "-Nu inteleg de ce am venit tocmai aici" mormai ea. Ginny rase scurt; sunetul insa revetebra printre trunchiurile de copaci ca un strigat prelung. "-Suntem niste genii; si in plus, chiar eram disperate" continua fosta cercetasa. Bell o aproba incet din cap - asa era. Iar la disperare, omul face orice. |
|||
01 Jul 2011, 23:35
(This post was last modified: 01 Jul 2011, 23:36 by Ginny Anne Alden.)
Post: #4 |
|||
|
|||
Fetele isi continuara drumul prin padure,aerul rece le intra pe sub haine,iar parul le era dat pe spate din cauza vantului.
Pasii lor se auzeau cu ecou iar asta facea totul sa para infricosator. Niciuna din fete nu mai stia unde pusesera oglinzile insa nu isi pierdura speranta. Trebuia sa le gaseasca,dar era atat de frig si inspaimantator ca te facea sa tremuri. Ginny isi infasura mai mult haina pe ea,si stranse mai mult bagheta in mana ce lumina drumul pe care mergea. Nu intelegea ce legatura au acele oglinzi cu ele,dar trebuia sa afle,sa le gaseasca. Ceva ii spunea ca nu va fi prea placut,insa mai bine stia,nu suporta ca ceva din trecutul ei sa fie tinut ca un mister. Crengile trosneau sub pasii lor,iar umbrele copacilor pareau infioratoare. "-Bell,adu-mi aminte,unde naibii am ascuns oglinziile alea?" ![]() |
|||
06 Jul 2011, 21:07
(This post was last modified: 06 Jul 2011, 21:08 by Bell Evans.)
Post: #5 |
|||
|
|||
Ridica usor din umeri, zambind; nu isi amintea exact locul in care ascunsesera oglinzile, dar stia zona - sau cel putin asta voia sa creada. Era un luminis, la capatul cararii. Deci trebuiau sa urmeze poteca.
Insa si asta era greu; noaptea nu le ajuta deloc, iar mantia de intuneric incepea sa le dea batai de cap serioase. Continuara insa sa mearga, pastrand tacerea; de parca ascunzisurile interzise ale Padurii impuneau asta, in semn de respect. Draperiile lungi de muschi si cortinele de liane ce se intindeau pretutindeni le atingeau umerii pelerinelor, facandu'le sa tresara. Iar urletele animalelor sau huhuitul bufnitelor reuseau sa le bage de tot in sperieti. "-Aminsteste'mi ca data viitoare cand am sa vreau sa ascund ceva sa ma limitez la Castel; poate chiar la propriul dormitor, sub o scandura de sub pat" remarca Bell, sarcastica. Simtea cum isi pierde rabdarea, si erau abia la inceput. Drumul se deschidea inaintea lor la fel de intunecat, invitandu'le spre pericolele din interiorul codrului plin de amabilitate. De parca si'ar fi urmat propria sentinta la moarte. "-Cred ca trebuie sa o luam pe aici" murmura fosta cercetasa, oprindu'se in fata unui trunchi de copac doborat la pamant. Era acoperit de muschi, iar lemnul incepuse sa putrezeasca pe alocuri. |
|||
06 Jul 2011, 21:47
(This post was last modified: 06 Jul 2011, 21:48 by Ginny Anne Alden.)
Post: #6 |
|||
|
|||
Ginny privii trunchiul de copac ganditoare. Il stia de undeva,dar de unde?
Se apropie de el si puse mana pe scoarta groasa cu riduri de la vreme. O secventa ii acapara mintea. O fata,o fata in toiul noptii insemnase acest copac. Un fel de cerc impartit in sase,trona in partea stanga a trunchiului. Trebuia sa fie un indiciu,trebuiau sa mearga in acea directie. Isi intoarse capul spre Bell si murmura incet,de parca se temea ca cineva avea sa le auda. "-Cred ca trebuie sa o luam pe aici" Fetele inaintara in intunericul padurii cu baghetele stranse in mana. Nu stiau unde va duce acea potecuta,daca avea sa fie ceva bun la capatul ei,sau doar o alta poteca inselatoare. Nu stia cum aveau sa scape din asta,dar trebuia sa gaseasca acele oglinzi. Probabil ca nu fusese cea mai buna idee sa iasa tocmai acum in mijlcoul noptii sa le caute,dar raul era deja facut,asa tot ce puteau face era sa continuie sa cauta acul in carul cu fan. Vantul incepu sa bata,iar lupii sa urle din nou la luna. Peisajul era inspaimantator. Iar fetele nu stiau ce pericole puteau intampina,era asa de frustrant pentru ele. "-Mphh,unde naiba am ascuns oglinzile alea?" Ginny dadau cu piciorul intr-o craca iar sunetul facut avu ecou in toata padurea. Fusese inspamintator,dar fetele continuara sa inainteze in padure cautand. ![]() |
|||
17 Jul 2011, 17:33
Post: #7 |
|||
|
|||
Ajunsera la capatul potecii. De acum incepea greul, pentru ca nu mai tineau minte cu exactitate in ce directie o luasera.
"-Vraja patru-puncte" murmura Bell, ca pentru sine. Bagheta ii arata nordul, iar tanara isi aminti ca o luasera spre sud-est. Deci ar fi trebuit sa se indrepte chiar spre Lacul Negru, ascuns in interiorul codrului intunecat. "-Mda; e bine asa" ofta ea. "In cea mai intunecata parte a padurilor, acolo le'am ascuns" continua tanara. Ginny paru sa isi piarda rabdarea pret de cateva momente; insa dupa ce lua o gura mare de aer si ofta adanc, isi urma prietena. Bell incepuse deja sa mearga, dand crengile la o parte. "-Nu pot sa cred ca am fost atat de destepte" mormai aceasta. Copacii pareau ca se strang in fata lor, facand drumul si mai anevoios decat era deja. De parca ar fi incercat sa le spuna sa se intoarca, pentru ca pericolul crestea cu fiecare pas. Fiecare miscare le afunda si mai mult in interiorul Padurii, scazandu'le sansele de a se intoarce inapoi la castel tefere. Insa asa fusese si anul trecut, cand ascunsesera oglinzile. Iar in cele din urma, ajunsesera la Hogwarts in viata. Extenuate, pline de zgarieturi, dar in general tefere. Iar asta era cel mai important lucru. "-Mm, uite alt copac insemnat" anunta Ginny, indicand cu mana un trunchi doborat. Semana mult cu primul, iar acelasi semn dubios - cercul impartit in sase - era crestat pe scoarta trecuta prin rasuflarile uscate ale timpului. Totul incepea sa se clarifice in mintea ei; erau pe drumul cel bun. |
|||
18 Jul 2011, 10:03
Post: #8 |
|||
|
|||
Ginny privii spre acel copac si un alt fragment de imagine ii invada mintea. Era acceasi fata,acelasi semn,numai ca era diferita schimbata. Zgarieturi rosii tronau pe fata ei,iar ochii ii straluceau de frica. Ceva nu se potrivea aici.
Ginny tremura si se prinse usor de scoarta copacului incercand sa isi revina. "Ok,nu stiu ce's cu semnele astea,dar stiu ca ne va duce undeva,ori la oglinzi ori la altceva!" Spuse Ginny in timp ce inainta pe culoarul plin cu pomi ca pareau ca parca nu voiau sa te lase sa le descoperi secretele. Era diferit in seara asta cu totul diferit. "-Mphh mai adu-mi odata aminte de ce am ascuns oglinzile in padure?" Ginny dadu la o parte o craca ca sa poata trece,iar acolo in fata ei pe o buturuga statea frumos asezata o coroana. Bine,ele au pornit dupa niste oglinzi si gasesc coroane? Fetele se holbara neincrezatoare la bijuteria din fata lor apoi inaintara sa o priveasca mai bine. ![]() |
|||
05 Aug 2011, 20:22
Post: #9 |
|||
|
|||
Coroana straluci firav in razele de lumina uscata ale baghetelor; parea ca fusese lasata acolo, la intamplare. Asta in ciuda convingerii ca era un obiect pretios. Sau cel putin asa parea. Bell se apropie incet si o ridica; era incrustata pe alocuri cu diamante mici ce reflectau bulgarele fluid din varful baghetei sale. Ceva nu era in neregula.
De ce fusese lasata tocmai acolo? Intr'un loc atat de vizibil. Pufni usor in urmatoarea secunda si isi dadu ochii peste cap; erau in mijlocul Padurii Interzise - nu prea parea o locatie atat de obisnuita, daca analizai circumstantele. "-Ma intreb a cui o fii.." murmura fosta cercetasa, ca pentru sine. Ginny ridica usor din umeri, iar Bell lasa micuta diadema din mana. O aseza pe aceeasi buturuga, continuand sa o priveasca. Insa nu trebuiau sa se opreasca acolo; aveau de gasit cele doua oglinzi, si cu putin noroc se intorceau la castel inainte de rasaritul soarelui. Bell insa ezita inainte de a pleca si se intoarse; lua micuta coroana si o baga intr'unul din buzunarele robei. Poate avea sa le foloseasca, desi avea mari indoieli. Dar daca gaseau oglinzile, cand se intorceau avea sa o lase acolo. Sau cel putin asta era planul ei maret. Spera doar sa se tina de el.. |
|||
05 Aug 2011, 20:55
Post: #10 |
|||
|
|||
Nu stia de ce avea impresia ca acea coroana era legata strans de viziunile ei cu acea fata. Nu intelegea care este legatura,si de ce,cineva are lasa o coroana atat de pretioasa in mijlocul unei paduri interzise.
Ianainta cu pasi mici prin padure. De ce sa nu recunoasca ii era frica,al naibii de frica. Copacii incepura sa isi legene furiosi crengile,iar rafala de vant ii dadu parul pe spate fetei si il incalci. "Grozav,numai de asta nu aveaum eu nevoie acum" Gandii fosta Cercetasa in timp ce isi scotea o frunza din par. "-Sti,cred ca intr-un fel acea coroana are legatura cu oglinzile pe care le-am ascuns noi aici." Ginny inspecta interesata frunzele de sub picioarele ei. Bell nu zise nimic insa se oprii si se sprijinii de scoarta unui copac,adoptand o privire ganditoare. Tanara tot nu isi putea intelegea instinctele. Nu avea nici o logica,acea fata nici macar nu stia daca exista. Dar acea imagine,acea fata speriata si cu rani pe fata,o facu pe Ginny sa se infioare. Nu se lega nimic din tot ce aflase pana atunci. Era fruistrant si incredibil de stresant. ![]() |
|||
« Next Oldest | Next Newest »
|