Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Beauxbatons
1 2 Next »
/ Misiune de salvare

**Alice Swan** · 17 Jan 2011, 21:57

OCC:Continua Eva Milly Swan

[Image: plzs2owhs9dh.jpg]

Vantul imi flutura roba neagra luminata de felinarele aprinse ale noptii frumosului Paris.Daca cineva ma intreba unde credeam ca se nascuse si inflorise magia cu siguranta i-as fi raspuns ca in Paris,orasul magiei.Turnul Eiffel rasarea precum o floare printre blocurile imense si luminate ale orasului.M-am oprit pentru a il admira gandindu-ma ca la departare de cateva case locuia verisoara mea Eva Milly Swan pentru care strabatusem acest lung drum.Mereu Dispaream in alte locuri deoarece nu puteam sa Dispar din Londra in Paris deoarece era mult prea obositor pentru puterile mele.Insa trebuia sa ajung cat mai repede posibil pentru ca sa nu ajunga recuperatorii inaintea mea.Am privit pentru ultima oara luminile Turnului Disparand in ceata.Am tras repede o gura de aer in plamani simtind din nou acelasi aer parizian.Stateam in fata casei ei,insa ceva din ea se schimbase,parca geamurile nu mai fusesera spalate,iar iarba cu siguranta nu mai fusese tunsa de mult,un praf vechi se aseza pe casa ca si cum de mult nu mai fusese locuita.Am intrat impingand poarta mare si veche de fier provocand un zgomot ingrozitor.In cateva secunde eram in fata usei batand puternic.Am ramas in tacere.Mi-am indreptat bagheta catre gaura cheii soptind "Alohomora".Usa se deschise imediat larg dinauntru un praf ma facu sa tusesc.Am intrat inchizand usa dupa mine.

"Eva!Eva!"Am strigat in casa producand un ecou puternic.De pe scari incepu sa se contureze un trup mladios al unei fete si parul blond care incadra fata perfecta a verisoarei mele,aceasta se indrepta catre mine.Am alergat strangand-o puternic in brate.

"Eva ce se petrece de ce casa arata asa!"Aceasta incepu sa planga pe
umarul meu.

"Acesta a plecat in cautarea unor oameni care sa ne ajute,insa nu s-a mai intors de cateva zile!"

"Eva stii ca nu te pot lasa aici,devoratorii sunt pe urmele tuturor celor care nu au sange pur si vor sa ii oamoare!"Aceata incepu sa planga din ce in ce mai tare.Am scuturat-o pentru a o face sa isi revina spunandu-i.

"Plecam in 5 minute strangeti ce ai de strans si hai!"Aceasta porni sus in camera sa in timp ce eu ramasesem la parter tinand bagheta strans in mana.

**Eva Milly Swan** · 18 Jan 2011, 00:28

Stateam si priveam pe geam pentru ultima oara Parisul,orasul fericirilor si sufeririloe mele mi-era greu sa il parasesc.Insa oriunde eram mai sigura decat in aceasta casa putreda plina de amintiri dureroase.Un loc care candva era plin de oamnei fericiti a ajuns unul in care nici soarecii numai au curajul sa intre.De cand mama mea a parasit aceasta lumea,lasandu-ne pe mine si tata in urma,ceva in sufletul nostru a murit, acel sentiment numit speranta.Plecarea tatalui meu acum 5 luni a omorat cu brutalitate dorinta mea de a ramane in viata.Insa ceva ma oprea mereu sa comit acel act pagan si sa pun capat suferintei mele,acele cuvinte:”Totul va fi bine ,cineva va veni si te va salva.” ,”ai un pic de speranta,iti promit ca odata cu sosirea acesteia totul va fi mult mai bine” si nu in ultimul rand”Ma voi intoarce dupa tine”.Astea au fost ultimile cuvinte pe care tatal meu mi le-a spus inainte de a se pierde in negura noptii si acum stiu si ce vroia sa zica.
Imi intorc priverea catre cele doua tablouri proaspat pictate.Vopseaua nici nu se uscase bine iar cativa paianjeni deja isi croiau drum printre pcioarele sevaletului.In sfarsit va sosi. O stiam, o puteam simti si in cele mai ascunse locuri ale sufletului meu.Ea este salvatoarea mea insa….eu sunt....sau s-ar putea sa fiu moartea ei.Cateva lacrimi mi se preling pe obraz numai la acest gand.Ma uit la ceas si observ ca acusi trebuia sa apara.Arunc repede o panza peste tablouri si astept.....
Se aud niste batai puternice,ceva ma oprea sa cobor sa deshid usa.Acest lucru numai era nevoie pentru ca persoana mult asteptata isi croi singura drum in casa.O auzeam cum ma striga, insa nu puteam sa cobor sa o strang in brate si sa ii zic cat de dor mi-a fost de ea,nu puteam fi asa egoista.Toate acele lucruri ingrozitoare care aveau sa se intample...nu trebuia sa ma mai gandesc la asta,trebuie sa imi infrunt destinul.Cobor usor pe scarile subrede si insfarsit o revad.Nu am timp sa zic ceva ca si alearga spre mine si ma strange in brate.Atunci am simtit cum toate finta mea se topeste,lasandu-ma in prada emotiilor incep sa plang pe umarul ei nefiind atenta la ce ma intreba sau imi spunea.Ma trimite repede in camera mea sa imi fac bagajele pentru ca trebuie sa plecam.Fug pe scari sus imi iau repede valiza pregatita de mult imi pun boneta in cap si paltonul pe mine si cand sa ies vad reflexia fintei mele egoiste in oglinda din camera .Cum pot face asta ?
Cobor cu lacrimi in ochii taraind valiza pe scari si ma uit in jur sperand ca poate totul a fost o iluzie.Insa nu era ,ea era acolo,verisoara mea Alice,draga mea verisoara.NU puteam sa fac asta.Picoarele mi s-au inmuiat si cad in genunchi.Suspinele mele se auzeau in toata casa.

“Nu pot face asta,mi-e frica!”

**Alice Swan** · 18 Jan 2011, 18:23

Nu o intelegeam de ce batea in retragere tocmai acum cand eram atat de aproape sa scapam de toate aceste lucruri.Stiam ca devoratorii erau in apropiere deoarece bratul ma durea extrem de tare.Am tinut-o de mana dandu-mi seama ca ea nu era in stare sa aleaga pentru ea.

"Eva nu mai putem da inapoi odata ce am decis sa te ajut,te voi ajuta chiar daca asta inseamna sa mor de mainile Lordului Intunecat!"I-am raspus inchizand ochii pentru o secunda simtind gustul si mirosul mortii.Am tras-o de mana inafara din casa vazand pe cer o silueta neagra.Acum stiam perfect ce aveam de facut.Mi-am inchis ochii si impreuna am Disparut.Ne-am trezit la o margine de padure foarte intinsa.London Forest fusese din totdeauna locul in care eu si parintii mei mergeam la gratare si ne distram.Aceasta facu o privire de ansamblu nestiind unde ne aflam

"Mai bine sa nu stii unde ne aflam!"I-am zis gandindu-ma ca daca se intampla ceva cu una din noi ea sa nu poata spune exact unde fusese si nici eu la randul meu nu puteam spune deoarece eram experta in tainle Oclumantiei.Ghiozdanul meu era usor precum un fulg,insa inauntru stateau toate lucrurile noastra.Vraja de marire pe care o facusem functiona perfect.

"Haide ajuta-ma sa scot cortul!"I-am spus in timp ce acesta il scotea din geanta.L-am ridicat repede lasand-o pe ea in timp ce eu faceam vrajile de protectie.Mi-am ridicat bagheta soptind.

"Muffliato,Obscuro,Protego Totalum..."

**Eva Milly Swan** · 31 Jan 2011, 23:36

Am intrat in cortul imens cautand locul in care puteam sa imi pun hainele si desigur chevaletul.Stiam ca Alice probabil nu terminase cu vrajile asa ca nu trebuia sa ma duc sa o deranjez.Totul acum era nou pentru mine deoarece niciodata nu mi-as fi inchipuit ca voi alerga precum o nebuna de Devoratorii pentru a nu ma gasi si pentru a nu ma da pe mana Lordului Intunecat.Alice intra in cort zambitoare ca terminase cu vrajile.

"Cred ca sunt destul si cu siguranta functioneaza!"

Aceasta scoase din ghiozdan mancarea si miile de ingrediente si conserve pentru a ne pastra in viata.

"Eva aici nu este mancare decat pentru o luna deci peste o luna din pacate va trebuii sa riscam si sa iesim sa cumparam ceva de mancare!"
Am incuviintat din cap stiind ca pericol putea fi la tot pasul.

"Uite cum facem vom sta pe rand de paza asa ca in seara asta voi sta eu si tu te vei odihni deoarece ai nevoie!"Mi-a spus aceasta iesind din cord cu cateva carti si cu doua paturi.I-am spus noapte buna bagandu-ma in pat.

**Alice Swan** · 01 Feb 2011, 13:20

Mi-am pus o patura pe pamantul umed si rece si cu o patura m-am invelit deoarece era destul de frig.Mi-am lasat lampa sa lumineze si mi-am scos una din vechile si frumoasele mele carti.Am deschis prima pagina gandindu-ma ca va trebuii sa stau intreaga noapte treaza ceea ce nu era tocmai placut.Paginile cartilor zburau precum nebunele,iar eu simteam cum o toropeala ma cuprinde.Insa trebuia sa raman treaza pentru ca un moment de neatentie ma putea costa viata.Dupa cateva minute se auzi cateva voci care treceau pe langa bariera noastra de protectie.

"Nu ti-am zis sa nu ma mai lasi aici cu tampita asta?"Spuse o voce de femeie nervoasa.

"Kristen ce ai fi vrut sa fac imi tintea bagheta fix in coaste trebuia sa o omor!"Dumnezeule erau vrajitori si probabil si Devoratori.Am intrat in cort trezind-o pe Eva.

"Scumpo tezeste-te!"I-am zis foarte speriata.Aceasta ma urma inafara din cort unde ii putea auzi si ea pe acei oameni.

"Daca nu te bagai in fata mea o omoram pe nenorocita aia de Devoratoare,insa asa mai lasat cu ea ce vroiai sa fac nu pot sta cu mortii!"Conversatia lor era destul de ciudata si un pic neclara.Am intrebat-o pe Eva daca aceasta intelegea ceva,insa aceasta spuse ca nu.

"Stii ceva Will nu mai imi pasa acum vreau sa ma intorc din nou la sediu fiindca aurori nu imi vor spune nimic!"Spuse aceasta in timp ce barbatul o prinse de mana.

"Kristen eu...stai!Eu...!"Acesta incerca sa spuna ce,insa ea Disparuse de mult.

"Te iubesc!"Spuse acesta in timp ce dadu un pumn in aer,insa spre oroarea noastra pumnul il dadu in scutul nostru de protectie care il ataca aruncandu-l ca cativa metri departare.Acesta se sperie Disparand.

"Eva nu mai putem sta nici o secunda aici!Impacheteaza plecam chiar acum!"

**Eva Milly Swan** · 06 Feb 2011, 17:52

Am mers in cort impachetand foarte neindemanatica totul lasand la urma sevaletul care ma atragea ca si cum ar fi fost fermecat.Am luat un creion incepand sa desenez imaginile care imi treceau prin minte cu o rapiditate uluitoare.Alice intra peste mine in cort facandu-ma sa scap creionul din mana.

"Hei parca am zis sa impachetezi nu sa desenezi!"
Era indignata si pe buna masura nici macar nu stiam ce ma apucase.Am reusit sa impachetez totul inclusiv cortul in ghiozdanul verisoarei mele.Am prins-o de mana nu inainte de a dezactiva vrajile de protectie.Am Disparut intr-o secunda Aparand in mijlocul unui oras.Am ramas muta de uimire cand am vazut atatia oameni in jurul nostru.

"Alice ce faci ce cautam in oras!"

"Am gresit locatia,vino trebuie sa cautam un loc sigur in care sa disparem!"
Mi-a spus prinzandu-ma de mana tragandu-ma dupa ea prin multime.

**Alice Swan** · 09 Feb 2011, 17:28

Nu puteam sa cred ca gresisem locul Aparitie,insa asta acum nu mai conta tot ce conta era sa ajungem in siguranta cat mai repede intr-un loc unde sa putem Disparea.

"Haide vino o sa incercam sa ne ascundem intre acele blocuri!"I-am spus tragand-o de mana.Aceasta nu a comentat mergand repede dupa mine.
Am reusit sa iesim din acea mare de oameni,insa printre acele blocuri era destul de infricosator.Am avansat putin pana in inima lor prinzand-o de mana pe Eva.

"Sa ramai concentrata orice ar fi pe Muntele Rose ok?"Am intrebat-o aceasta incuviintand din cap.In momentul in care am dorit sa dispar trei incuiatii aparusera de dupa blocuri.

"O da ce fac domnisoarele in cartierul nostru?"Ne atrebasera acestia facandu-ma sa injur infundata.
"Va rog plecati nu vrem probleme!"Am spus tinand bagheta strans in mana.

"Pai stiti care este problema noi vrem!"Spuse unul dintre ei tragand-o pe Ema in bratele lui.Am ridicat bagheta bagandui-o in gat unuia dintre ei.

"Daca nu o lesi in pace il omor!"I-am spus facandu-l sa rada in hohote.

"Cu ce cu un betisor hai ca esti amuzanta!"

Petrificus Totalus!"Am strigat catre al treilea care cazuse inert pe cimentul strazii.Acestia ramasera incremeniti.

"Daca nu ii dati drumul va omor ca pe el!"Acestia doi se speriara crezand ca il omorasem.Ii daduse imediat drumul Evei care veni intr-un suflet langa mine.Dadura sa fuga insa ii impietrisem pe amandoi.Am mers catre cei trei soptind.

"Obliviate!"Acestia pierdura toate informatiile despre noi.Intr-o secunda am luat-o pe Eva de mana disparand.

**Eva Milly Swan** · (This post was last modified: 12 Apr 2011, 19:40 by Eva Milly Swan.)

Eram atat de speriata incat incepusem sa tremur acei baieti nu intelegeam nici macar acum ce isi doreau.Alice ma trase de mana apoi disparusem in ceata.

"La naiba a fost destul de aproape,bine macar ca nu erau Devoratori!"A zis aceasta in timp ce instala cortul la marginea marii.

"Alice unde suntem?"Am intrebat simtind briza calda cum imi alinta simturile.

"E mai bine sa nu stii!"Spuse aceasta continuand cu vrajile de aparare.Atunci am simtit-o ca o strafulgerare,o lumina care imi incalzea intregul trup.Am mers repede scotandu-mi chevaletul alaturi de un creion.Am inceput sa desezen haotic forme si schite pe care nu le puteam gandii.Alice se oprii din a face vraji de aparare apropiindu-se de mine scuturandu-ma puternic.

"Eva!Eva,ce naiba faci!"Imi spuse aceasta aducandu-ma pe pamanat.Amandoua am ramas socate de ceea ce desenasem.Pe noi doua moarte la marginea acestei mari.

"Eva asta este o prezicere cumva?"Ma intreba aceasta incepand sa stranga cortul.

"Da,Alice este o prezicere asa ca va trebuii sa mergem!"Aceasta stranse cortul ma luat de mana fix cand doua voci de devorator se auzeau in ecou.Am disparut fericita ca am putut sa o ajut.

**Alice Swan** · 12 Apr 2011, 19:50

Am disparut din nou la o casa care ulterior ramasese parasita, pe care eu impreuna cu pariintii nostrii incercam sa o cumparam pentru a o transforma in sediu pentru Devoratorii mortii.

"Eva te rog daca mai ai vreo viziune sa imi spui!Insa inainte de asta sa stii ca vom sta
aici mai mult deoarece nimeni nu stie de casa asta!"I-am zis inaintand catre ea deschizand usa simtind un miros puternic de praf."Cred ca avem multa treaba azi!"Am zis zambindu-i mergand afara pentru a proteja casa cu cateva vraji de protecte intradevar mult mai slabe de cat cele pe care le-as putea face asupra cortului.Eva iesi alaturi de mine.

"Alice crezi ca se vor oprii toate aceste lucruri?"Imi spuse aceasta cu ochii in lacrimi.

"Da sigur stai linista intr-o zi se vor plictisi sa te tot caute,atunci vom fi din nou libere!"I-am zis saruntand-o pe frunte.Mi-am continuat vrajile de protectie gandindu-ma daca macar am dreptate.

~Peste 2 ani~

Da au trecut doi ani de cand ne ascundem si pot spune ca au incetat sa o caute pe Eva de aceea astazi ne intoarcem la conacul Swan deoarece imi era atat de dor de ai mei,de Lee de toti care ne asteptau.De la intrare acestia ne-au strans in brate.Am simtit parfumul curat de iasomie al mamei,parfum ce imi inspira cea mai puternica protectie.Stiam ca de astazi totul intra in normal si mai ales ca reusisem sa imi salvez verioasa.

"Alice iti multumesc,fara tine as fi moarta azi!"Imi spuse aceata strangandu-ma in brate.

"Eva esti precum o sora pentru mine ,precum o fica as putea spune asa ca te rog nu imi multumi!"Am zis in timp ce ii trageam patura peste ea pentru a se putea culca.

"Acum culca-te de astazi esti libera!"Am zis asta inchizandu-i usa multumindu-i lui Dumnezeu ca puteam in sfarsi spune asta.

Edit By Raizen

Puncte
Viperini - 110.7
Topic Closed !

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Beauxbatons 1 2 Next » //  / Misiune de salvare

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Beauxbatons
1 2 Next »
/ Misiune de salvare