Misterele vietii..
|
04 May 2011, 20:01
Post: #11 |
|||
|
|||
Cum să nu ne placă? Sper să aduci următorul capitol cât mai curând şi sunt sigură că va merita aşteptarea!
![]() ![]() ![]() |
|||
04 May 2011, 20:37
Post: #12 |
|||
|
|||
Deci,e splendind.Trebuie sa fi nebun ca sa nu-ti placa asta.Astept cu nerabdare continuarea.
![]() |
|||
06 May 2011, 12:33
(This post was last modified: 04 Dec 2011, 22:10 by Eliza G. Blest.)
Post: #13 |
|||
|
|||
,,Trebuie sa fii nebun '' ? =)) tare , faza e ca si yo is nebuna
![]() Okii..so , uite ca v-am adus si cap 3 (facut in orele de germana si muzica ![]() Cap.3 Pierderea unui lucru drag , sau e doar o persoana draga ? Era o dezordine de nedescris .Dulapurile ce erau atarnate de pereti , se aflau pe jos impreuna cu mii de cioburi de la paharele de portelan ale mamei.Sertarele erau deschise avand urme de arsuri , in forma de cerc , transformand lemnul de cires , de culoare calda , maroniu deschis , intr-un negru urat . Masa ce statea in mijlocul camerei era rasturnata intr-o parte . M-am apropiat de aceasta , patinand si apoi cazand . M-am ridicat cu greu , verificand mainele pe care am cazut . Erau patate .. de un sange ca focul infernului . Ingrozita , am dat masa la o parte si ceva se afla dupa ea . Un trup , neinsufletit era in mijlocul unei balti de sange . Cu teama ca era cineva cunoscut , i-am intors corpul cu fata in sus si un al doilea tipat imi iesise din gura . Era mama , ce ma privea cu ochii ei cristalini , dar acum erau goi , fara expresie , ce-ti baga frica in vene.Pe fata ei nu era nicio urma de sentiment . Nici macar durere sau spaima sau fericire , era nimic . Adesea , imi spunea ca atunci cand va face drumul spre lumea de apoi , o va face cu zambetul pe buze . Dar acum nu era asa , nu se deslusea nimic pe chipul ei trandafiriu . Am atins-o in speranta ca in atingerea mea , isi va reveni , ca va redeschide ochii si imi va zambi asa cum imi place mie , ca isi va da parul negrul ca abanosul pe spate curatand-ul de asa zisul sange. Dar totul era o iluzie . Toate acele imagini s-au risipit , lovindu-ma puternic de realitatea cruda . Degetele mele atinsera pielea rece ca gheata , facandu-ma sa le indepartez imediat. Mi-am luat privirea de la chipul ei , uitandu-ma la corpul acesteia . Era imbracata intr-o rochie simpla , de un verde deschis de primavara cu floricele albastrui ca turcoazul pictate pe ea , dar erau atinse de culoare neagra a sangelui . Prin minte imi treceau momentele cand le purta , mai ales in zilele speciale , cum le spunea ea , dar atunci nu puteam intelege de ce . Ganduri groaznice imi ziceau ca ea stia ca va muri asa si atunci , insa n-am vrut sa le cred . I-am atins mana ce era stransa in pumn . Curioasa , am desfacut-o iar inauntru se afla o hartie ingalbenita de vreme . Genul de foaie pe care scria mama de multe ori . Am luat-o si numai primele cuvinte ,,Draga Daphne .. '' ma faceau sa uit de orice speranta in a mai trai . O picatura , doua picaturi , mai multe , curgeau de pe chipul meu , cazand incet pe scrisoarea cu scrisul imaculat al mamei , devenind ilizibil. Am aruncat foaia in balta de sange , cazand si eu la randul meu , cu lacrimile reci curgand , cu o urma de durere in inima pe care n-o puteam opri .Privirea mi se incetosa , iar pupilele ochilor mei se inchideau incet incet , fixand tavanul. Cam putin stiu , dar am scris o pagina si jumatate de caiet mare -s ciudat totusi :-s ![]() "Asteptarea ne da iluzia ca facem ceva asteptand, cand, de fapt, nu facem altceva decat să murim suportabil, putin cate putin."
![]() |
|||
08 May 2011, 12:37
Post: #14 |
|||
|
|||
Eliza Cyreno Wrote:Am luat-o si numai primele cuvinte ,,Draga Daphne .. '' ma faceau sa uit de orice speranta in a mai trai . O picatura , doua picaturi , mai multe , curgeau de pe chipul meu , cazand incet pe scrisoarea cu scrisul imaculat al mamei , devenind ilizibil. Superb! Astept nextul ![]() ![]() The darkest hour is just before the dawn.
|
|||
09 May 2011, 11:35
Post: #15 |
|||
|
|||
Foarte interesant noul capitol. Ai descris foarte bine ceea ce simţea fata. Dar ce se întâmplase? De ce murise? Mai trebuie să zic next? Next
![]() ![]() ![]() ![]() |
|||
10 May 2011, 17:27
(This post was last modified: 04 Dec 2011, 22:13 by Eliza G. Blest.)
Post: #16 |
|||
|
|||
@Elizabeth , ei bine , ca sa fiu sincera , nu prea stiu de ce a murit
![]() Asa .. Bon , am mai scris azi , dupa ce multi colegi de ai mei mi-au luat caietul ca sa citeasca fic-ul , continuarea , dar e hmm .. cred ca va iesi la fel de scurta ca precedentul ![]() Capitolul 4 : Cine e facut asta ? M-am trezit , tremurand din toate incheieturile desi nu intelegeam de ce . In minte isi reproducea cu greu visul pe care tocmai il avusesem . Vag , vedeam o persoana in mijlocul unei balti de sange . Speriata , m-am ridicat de la podea privind atent imprejur . Eram inca in bucatarie , si aceeasi dezordine , sangele , se aflau acolo . Dar lipsea ceva . ''Mama ? '' am murmurat eu cu sperante in glas . Pentru mai multe clipe , am crezut ca toate iluziile de mai devreme s-au adeverit . Dar m-am inselat , caci , in locul unde trebuia sa fie corpul , era urma acestuia . Dar era . Nu intelegeam cum de disparuse . Sau macar de ce disparuse . Nici macar la intrebarea din ce motiv a fost ucisa nu am raspuns . Dar desigur , in minte imi venea aceeasi replica a mamei cand vroiam sa aflu totul imediat , ,,Toate la timpul lor '' . Si cat aveam de asteptat ? Daca trebuia sa astept un an , doi , un infinit ? Nu ! Nu vroiam sa astept atata . Am sa aflu cine a facut toate astea si o sa regrete . Am privit in jur dupa niste indicii , poate vreo urma de pas , sau macar ceva ce avea legatura cu disparitia asta sumbra . Nici macar nu stiam cat era ceasul , cat timp am dormit . Chiar am dormit ? Nici macar asta nu stiam . Imi aminteam numai de o senzatie ciudata de ameteala , doar atat . M-am apropiat de locul gol , unde in mod normal trebuia sa fie ea . Desi nu vroiam sa o mai vad deloc , nu cum era atunci pe jos . In schimbul mamei , se afla o hartie indoita. Am luat-o , si am intors-o pe toate partile , dar culmea , era alba . Alba ca argintul . Am pipait-o . Nu parea sa fie o foaie normala . Deodata , mi-am amintit de cartile citite cu Sherlock Holmes . Felul in care analiza fiecare caz in parte , si cum gasea solutiile logice , ma fascina si cel mai mult iubeam faptul ca el credea cu atata convingere in inexistenta magiei . Eram intr-u totul de acord cu el , simteam ca magia este doar o fantezie pentru copilasi . Si ca asa va fi intotdeauna ! Iar ceea ce s-a intamplat , disparitia corpului , trebuie sa fie facut cumva , doar nu putea sa fie ,,vrajit '' printr-un ,,Hocus Pocus '' cum ziceau ,,magicienii'' de la televizor . Am pus hartia pe o masa alaturata si am cules de pe podea un ciob patat de sange . Imi amintisem perfect felul in care se afla ADN-ul din sange , doar am fost atenta la ora de biologie , numai ca acum jurnalule , imi cer mii de scuze , dar am uitat complet cum se face , fapt pentru care trebuie sa o studiez din nou . Imi amintesc doar ca am aflat raspunsul testului si era afirmativ , era al mamei , adica al .....meu . O lacrima cazuse pe ciobuletul acela , intinzand sangele tot mai mult , diluandu-se in acea mica picatura a sufletului meu . Am ramas acolo , terorizata , cu lacrimile cazand in continuare pe obrajii mei rumeni , avand mintea complet goala si niciun resentiment in inima mea si cu atat mai mult in suflet . Priveam pur si simplu acea bucata de sticla , o bucatica mica ce era o mare valoare . Detinea sangele mamei mele . Minutele treceau incet incet , de parca cineva oprise timpul . Nu se auzea nimic . Nici macar pasarile de noapte, nu mai canta cu minunatul lor glas .Doar .. stateam si asteptam . Dar ce asteptam .. nici macar eu nu pot sa raspund la aceasta intrebare . Brusc un fragment dintr-o carte cu Sherlock , in care acesta trebuia sa afle scrisul de pe o foaie , imi venise in minte , odata cu ,,teoria '' acesteia . Am luat hartia de pe masa , si-am urcat scarile in graba , intrand repede in camera mea . Parca trecuse o eternitate de cand iesisem de acolo . M-am indreptat spre birou , impiedicandu-ma din cand in cand de cate o hainele imprastiate , dar le-am ignorat. Am tras sertarele de la birou , aruncand tot ce se afla inauntru pe jos .Dupa multe cautari , aruncari si din cand in cand , lovindu-ma de cate un ciob , lucru pe care nu am inteles cum au ajuns alea acolo . Erau in numar de patru si fiecare avea cateva linii trase cu o culoare violeta . Nu le-am dat prea mare importanta , fapt pentru care le-am aruncat impreuna cu celalalte prostii de pe jos . Intr-un final , am gasit ceea ce cautam cu atata ardoare . Creionul cu graffiti . Am intins foaia pe birou , si am inceput sa-o mazgalesc usor si niste simboluri , de un rosu inchis , se prelinsera pe aceasta . La prima vedere , am zis ca apartinea codului Morse , dar daca priveai cu mai multa atentie , observai faptul ca , aveau si alte semne pe langa puncte si liniute . Scrisoare era asa : ,,<| =(<\ , )#(*~+-@ ? +| %\!+\ /\^| , ^~ ? \!\ <|# \|#+(#| $|^+#~ !(!( +( . ^~ ! - (! $~+~+ %+($(^\ . |%( (%( )| =#(*;( , %\ $| ;(^*( (%+( \!\ <|#|( #-@ =(< . )|%\*~# |#( ~;+\!( )@#\^+( , )|<\ +#|/~\( %( @ \^)$;\^|%< . /~^ , %( #|>|^\! ;( %~/\|<+~; \^\+\(; . (<~! (\ #(!(% =(#( $#\&\^ . %\^*~#( \^ (<|(+( ;~!| . $#|%~$~^ <( |%+\ /~<~#@(%( . (<~! \+\ $@+\ \^)|$;\^\ +@(+| >\$|;| $| <(#| ;|-(\ (>~+ . ^~ +#|/~\| #( |!| !~;+~!|#+| , )|%\ (\ $~+|( %( +#|<\ $| ;( !\^| \^ <(] )| (\ ^|>@\| )| (&~+@# . %\ \^<( ~^ ;~<#~ , <@$\;( . =\\ <~ @<'\\ \^ $(+#~ . | =@($+| $@#\/\; #( ^| >|)|! . <~ /\^| , )#(*( . ^|#%@] .
Am analizat fiecare semn in parte dar nu aveam nicio idee ce era scris acolo . Imi treceau fel si fel de idei , si unul dintre ele era cum ca acesta ar fi codat , dar , din punct logic , as avea nevoie de alfabet. Lucru pe care nu il detineam defel . Atunci , o ideea ratacita ajunsese in creierul meu supraincarcat . Am luat haria si creionul , si m-am indreptat , cu pasi repezi spre biroul mamei . Am tras de clanta ,asteptandu-ma sa fie incuiata , dar s-a intamplat o minune .. era descuiata . Am intrat , cu usa deschizand-o incet , ramanand in prag ca un tablou .... "Asteptarea ne da iluzia ca facem ceva asteptand, cand, de fapt, nu facem altceva decat să murim suportabil, putin cate putin."
![]() |
|||
10 May 2011, 17:48
Post: #17 |
|||
|
|||
Ai venit cu next!
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
|||
10 May 2011, 22:38
Post: #18 |
|||
|
|||
Am intrat , cu usa deschizand-o incet , ramanand in prag ca un tablou ....
Chiar stii sa ne tii in suspans, iar chestia asta o ador ![]() Genial capitolul! Desi acum sunt curioasa care este IQ-ul fetei, aproximativ. 150 pentru media de 100? Astept nextul ![]() ![]() The darkest hour is just before the dawn.
|
|||
25 May 2011, 14:13
(This post was last modified: 04 Dec 2011, 22:20 by Eliza G. Blest.)
Post: #19 |
|||
|
|||
(10 May 2011, 22:38)Ema Snow Wrote: Am intrat , cu usa deschizand-o incet , ramanand in prag ca un tablou .... Asta mi-a placut dintotdeauna .. suspansul ![]() ![]() Asa.. so am adus si continuarea ![]() ![]() Capitolul 5 : Raspunsuri neobisnuite ,,Era o camera circulara , vasta , cu peretii pictati intr-un albastru senin ca cerul fara de dupa ploaia de primavara . Cate o pata alba micuta si lunguiata , putin deslusita , se arata pe ici pe colo dar .... miscau . Norisorii aceia nu stateau intr-un loc . Am privit uimita mersul lor incet si lin , nevenindu-mi sa cred ceea ce vedeam . Mi-am luat ochii de la acestia , analizand ce era in camera . Un birou maiestuos cu semne ciudate sculptate , imi atrasera privirea . Erau exact aceleasi semne ca cele de pe scrisoare . Pe acesta se aflau multe hartii asezate in cateva teancuri . Jos , in fata usii si pana la birou , era un covor stil francez , moale cu forme triunghiulare si rotunde . Fiecare avea inscris in mijlocul acesteia cate un semn . O biblioteca se rezema de un perete , avand gratii groase dar nicio urma de lacat . In spatele biroului , o fereastra mare cuprindea tot peretele , ascunsa dupa o pedea fina , culmea ! , cu aceleasi semne . Am trecut pragul acesteia , apropiindu-ma de scriptoriu . Am luat primul dosar , rasfoindu-l , dar nu era decat un scris de mana , cel al mamei mele . Acest gand ma amuza . Stiam ca mamei ii placea sa spuna povesti , dar nu m-as fi gandit niciodata ca ea ar fi in stare sa scrie mai mult de 5 pagini . L-am pus distrata . inapoi la locul lor , dar un titlu desenat cu litere mari mi-a atras atentia : ,,Enigma Imperiului Valinor '' Am citit acele cuvinte de multe ori , dar nu le-am priceput sensul . Nu auzisem niciodata de acest Imperiu .De fapt , pe acesta planeta nici nu exista vreun imperiu . Nu credeam ca acea imparatie ar fi o fantezie inventata de mama ci ceva real , ciudat . Am dat prima pagina la o parte si Capitolul 1 intitulat[,,Descoperirea planetei Dreinars'' incepea cu fragmentul: ,,In univers , se afla mai multe gauri precum Calea Lactee in care exista planeta Terra alaturi de Saturn , Marte , Pluto , Neptun , Venus , Jupiter , Mercur si Uranus . Acestea sunt guvernate mai mult sau mai putin de cei doi sateliti din afara galaxiei : Soarele si Luna . In afara acestui sistem solar mai exista si altele de diferite nume dar necunoscute si n-au nicio legatura cu Calea Lactee . La mii de ani lumina de acest sistem se afla o umbra de forma unui trandafir cu multe picatele stralucitoare in diferite locuri . Aceasta urma se numeste Fisnorda Amyr ceea ce inseamna , in limba pamanteana , Puterea Trandafirului . Aceasta galaxie a aparut de pe urma unei explozii a unor meteoriti ce aveau o substanta puternica numita Mavocar , ce e in stare sa distruga o planeta intreaga cu numai o picatura din aceasta . Insa , dupa aceasta ,,explozie '' , 3 bucati din meteoriti ar ramas in sistem guvernand Dreinars prin luminile lor puternice de culori diferite : Meteoritul Phaser - albastru deschis , Meteoritul Nimser - rosu deschis si Meteoritul Flamser - negru ...'' Capitolul se termina in acel punct , insa urmau altele mult mai lungi . Am pus inapoi manuscrisul , ochii mei fiind atintiti asupra sertarelor . Aveau un aspect curios , nu era nicioa incuietoare , ca biblioteca . Desi niste numere se incadrau intr-un dreptunghi . Prin mintea mea incetosata , imi aminteam cu vag cateva filme de aventuri ce aveau astfel de coduri ca problema . De obicei prin aceste filme se punea data de nastere a unei persoane ce avea legatura cu asa ceva sau .. un numar diferit . Privema cifrele de la 1 la 9 nestiind daca sa pun data nasterii a mamei sau nu . Caci , daca gresesti codul , erai prins intr-o capcana de unde nu mai scapai cu viata . Gand ce ma ingrozea . Dar , cu toata puterea de caracter , de care ma indoiam , am tastat cifrele ... Nu se intamplase nimic , era o liniste desavarsita . Dupa cateva momente , ce pareau un infinit necrutator , un bip incet se auzise iar sertarul se deschise instantaneu . Inauntru se afla un carnetel micut , cat palma mea . Era infasurat de un material fin , mai fin decat matasea , avand o culoare de un galui aprins , ca soarele de vara dupa-amiaza . Pe la colturi era o liniuta violeta . L-am deschis , si pe prima pagina erau scrise aceleasi caractere ca-n scrisoare . Pe a doua pagina era ... alfabetul . Mi-am luat repede o hartie , un pix de pe birou si cu scrisoare in stanga si alfabetul in dreapta , am tradus textul . Era astfel : Ce faci dragut-o ? Te simti bine , nu ? Imi cer iertare pentru mama ta . Nu m-am putut stapani . Era asa de fragila si ma ruga cu atata insistenta sa o omor . Era si ultima ei dorinta , deci trebuia sa i-o indeplinesc . Bun , sa revenim la subiectul initial . Acum ai ramas fara sprijin . Singura in aceasta lume frumoasa . Presupun ca esti bucuroasa . Acum iti poti indeplini toate visele pw care le-ai avut . Nu nu nu , nu trebuie sa-mi multumesti , desi ai putea trece pe la mine in caz de ai nevoie de ,,consolare '' . Si inca un lucru copila . Voi fi intotdeauna in spatele tau . Cu bine ,draga . Kerzan . P.S. Mama ta e la mine , mi-a facut placere sa te revad . Simteam cum nervii imi clocoteau in mine . Am aflat cine a ucis-o pe mama si cum a disparut . M-am trantit pe un scaun privind in gol . Brusc geamul de deschise larg, lovindu-se cu putere de pereti , cioburile cazand lent pe podea ... "Asteptarea ne da iluzia ca facem ceva asteptand, cand, de fapt, nu facem altceva decat să murim suportabil, putin cate putin."
![]() |
|||
29 May 2011, 18:32
Post: #20 |
|||
|
|||
Scuze ca nu am trecut pe aici mai devreme. Nu prea stiu ce sa spun decat...wow!
Deci esti geniala. Cum poti sa ne tii atata in suspans? Am citit capitolele pe nerasuflate. Nu vreau nextul, am nevoie de el ![]() ![]() ![]() |
|||
« Next Oldest | Next Newest »
|