Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Salcia Batausa

1 2 Next »

/ I hate this love song .

Stia ca nu trebuia sa fie aici , dar era singurul loc unde avea putina liniste si putea medita la tot ce i se intamplase si la viata lui in general . Se rezema cu spatele de un zid rece , lasandu-se usor pe vine jos .
Era un loc mai ferit de salcia batausa dar nici ca-i pasa daca il plesnea sau nu .
Isi lasa capul cateva momente pe spate mormaind ceva incat numai el sa auda , apoi ofta din toti plamanii . Simtea cum sangele ii fierbe si inima ii batu cu putere dar trebuia sa se pastreze calm si sa nu faca vreo prostie . Deodata incepu sa ploua .
- La naiba ! , murmura el nemultumit dand cu pumnul in pamant strambandu-si slab nasul parca vorbind cu cerul .
Nu se misca de acolo deloc chiar daca ploaia se inrautatea din ce in ce mai mult .
Se calma treptat incepand apoi sa se joace cu bagheta facand fel si fel de luminite colorate .

• Lexie privi lacul cu drag, întrebându-se a mia oară câţi alţi elevi, profesori sau adulţi îşi găsiseră o casă la Hogwarts, câţi nu reuşiseră să îşi întemeieze o familie spirituală între aclee ziduri şi pe acele domenii. Se gândea numai cum i se schimbase viaţa ei încă din prima zi la castel şi nu putea să nu se gândească la faptul că era din ce în ce mai aproape de absolvire.
  
  Zâmbi, apoi se ridică de pe rădăcina groasă a copacului lângă care stătuse. Cerul era acoperit de o pătură groasă de nori fumurii şi era mai mult ca sigur că va ploua. Viperina avea de gând să se întoarcă la castel, să îşi ia o carte de citit sau să mearg la bibliotecă şi să îşi planifice ceva lecţii la Poţiuni pentru cupa care avea să vină în curând.
  
  Îşi adânci mâinile în buzunarele blugilor şi îşi mută privirea pe domenii, spre Salcia Bătăuşă. Picuri mari şi rari de ploaie începură să cadă şi tânăra îşi dădu seama în scurt timp că nu era singură pe domenii. Lângă Salcie stătea un băiat, nou, din câte observa Lexie. Se îndreptă spre el alene. Niciodată nu o deranjase ploaia, mai ales cea de vară. Îi făcea plăcere să simtă răcoarea ei specifică pe piele.
  'Hei,' spuse, când ajunse suficient de aproape de băiat. 'Ce faci pe aici singur?'

Baiatul isi ridica privirea si isi baga apoi bagheta in buzunarul robei lungi si negre .
Nu prea era obisnuit sa-l bage lumea in seama , mai ales pe el la cat de distant si rece era lumea prefera sa arunce cu pietre dupa el sau sa-l duca pe o insula pustie si sa-l lase acolo .
- Buna si tie , murmura aceasta analizand-o din cap in picioare fara a schita vreun zambet sau vreun gest . Incercam sa-mi adun gandurile . Tu ? raspunse David cu o urma de raceala in glas specifica lui .
Se ridica de jos strambandu-si slab buzele uitandu-se apoi din cand in cand cu coada ochiului catre ea .

• Lexie ridică din sprâncene la auzul răcelii din vocea străinului. Era obişnuită cu astfel de comportamente, în special în casa ei şi nu putea spune că ea însăşi era departe de aşa ceva, însă ignoră replica ironică şi se opri la o distanţă de doi metri de băiatul necunoscut.
  Nu avea cum să fie de la viperini, ar fii ştiut, însă la prima vedere, avea caracterul unuia. Îşi muşcă buza, apoi se întrebă de ce naiba intrase în vorbă cu el şi nu merse la castel.
  
  'Mă bucuram de o zi frumoasă,' răspunse pe un ton considerabil mai cald decât cel folosit de necunoscut. 'Până acum'.
  Îşi ridică uşor capul, parcă făcând semn spre picurii care cădeau din ce în ce mai repede. Se simţea destul de stupid stând acolo, fără să aibă un subiect de conversaţie sau un motiv pentru care intrase în vorbă cu băiatul necunoscut.
  
  'Lexie,' se prezentă ea, hotărâtă să nu dea înapoi, ci să încerce să interacţioneze cu străinul. Îi întinse o mână umedă, albă şi subţire şi îi aruncă un zâmbet blând.

Baiatul remarca ca fata vroia sa interactioneze cu el . Intradevar , era arogant cateodata si prea rece cu oamenii .
Poate de asta se comporta si oamenii astfel cu el .
- David ! , incerca sa se prezinte si sa intinda mana dreapta dar o retrase repede stramband din nas .
Inca il durea dupa cumplitul accident de la ora de matura . Imi pare bine de cunostinta , schita un zambet micut facand totusi un efort sa ridice mana si ii stranse usor mana in ciuda faptului ca il durea enorm .
- Nu esti eleva nu-i asa ? o intreba pentru ca nu o mai vazuse nici in sala de mese nici la primire cand incepea anul .
Poate era profesor . Nu prea dadea atentie cand se vorbea in sala de mese .

• Lexie se bucură să vadă că tentativele de a se împrieteni cu băiatul aveau succes şi îi zâmbi, analizându-l uşir, întrebându-se cum de nu se cunoscuseră oână atunci. De obicei ştia feţele elevilor, inclusiv a celor de la alte case, chiar dacă uneori îi mai scăpa numele.
  
  Ridică din sprâncene când auzi întrbarea lui David.
  'Sunt în ultimii ani,' spuse ea, detaşată. 'Însă nu voi pleca de la castel, rămân ca Profesoară de Poţiuni. Am reuşit să primesc slujba la o vârstă frgedă.'
  
  Nu ştia dacă ăsta era planul ei de viitor sau nu, însă erau intenţiile sale pentru următorii câţiva ani. Asta ar fii vrut să se întâmple. însă se gândea şi la o perspectivă în afara Hogwarts-ului. Nu va putea rămâne mereu la castel, va trebui să iasă în lume.
  'Dar tu?' întrebă brusc. 'Eşti nou pe aici?'