Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Orele de Curs / Concursuri / My favourite chapter

Nu am avut de ceva vreme un concurs, asa ca m-am gandit la ceva simplu, dar frumos.

Tot ce trebuie sa faceti este: o compunere care sa aibe ca titlu capitolul vostru preferat din toata seria. Nu va spun ce trebuie sa faceti exact pentru ca vreau sa vad daca exista idei originale printre participanti. De asemenea nu va dau nici minimul de cuvinte.
Compunerea nu o trimiteti prin mesaj privat, ci o postati aici. Inchid concursul luni dupa amiaza.

P.S.: Pot participa si adultii, care nu primesc puncte, ci galeoni.

Pentru ca este un concurs relativ simplu:
Paticipanti: 100 de puncte (adulti: 20 de galeoni)
Locul III: 200 de puncte (adulti: 50 de galeoni)
Locul II: 300 de puncte (adulti: 60 de galeoni)
Locul I: 400 de puncte (adulti: 70 de galeoni)

Good luck!

Pestera lui Godric

Deschid cartea groasa, cu file albe, fine si cerneala proaspata. Ii simt parfumul mai imbatator decat alcolul pur, ii ating timid paginile mai pretuite decat ori ce comoara de aur. Incep lectura cu un prelung fior in tot corpul. Parca timpul se intoace si am senzatia ca sunt aruncata intr'un Pensiv. Dar in loc sa asist doar la intamplare, eu o retraiesc.
Retraiesc intaia data in care am citit cartea, intaia data cand am citit capitolul ce ma impresionat cel mai mult.
...................................................................................................................................................................
Stateam cu cartea in mana, ghemuita in coltul stang de sus al patului mare, incapator. Peretii erau albi, inca mai puteam simti mirosul de vopsea proaspata... Totul mi'ar fi putut atrage atentia, in alta situatie, in alte circumstante, dar nu atunci cand cartea din mana mea imi destainuia povestea pesonajului ce mi'a schimbat viata. In cazul acela nimic nu mai conta, nici faptul ca ramasesem imbracata in hainele de scoala, nici ghiozdanul aruncat nepasator pe jos, care ma avertiza de pe podea ca dupa seara aceea plina de magie, va urma o noua zi de scoala, cu noi intrebari, noi lectii si noi teste, dar cu un singur lucru neschimbat: teama mea de a nu ma gandi din nou doar la Harry Potter in timpul orelor, teama de a nu avea probleme cu profesori Incuiati din cauza faptului ca, prin catile mult iubite apartin si eu Lumii Magice. Nu simteam frigul naprasnic al acelui inceput de noiembrie, nu eram constienta de nimic ce nu se numea "Harry". Nu ma deranja nici incaperea neincalzita, nici toate acele lucruri tixite, stranse din toate camerele care erau atunci in curs de renovare.
O orchestra a naturi canta taraganat un cantec de dor, vantul se oprea din cantat, pentru a mai tipa adeseori de durere cand crengile il strapungeau, si tacea complet cateva secunde pentru a lasa sa se auda urletul vreunui caine, urlet ce imi dadea fiori.
Cu mainile tremurande de emotie dadeam fila cu fila, citind cu pasiune fiecare rand, fiecare pagina.
"Pestera lui Godric"
Ce misterioase erau capitolele ce aveau drept titlu un nume, fie el de pesoana sau de loc. Toate erau la fel de misterioase ca si insasi cartea: "Harry Potter".
Imaginatia schita drumul acoperit de zapada, casele micute, felinare scanteinde in centrul satului de vrajitori. Auzeam parca fiecare scartait de zapada, fiecare clinchet de clopotel si fiecare colinda cantata lin. Dupa care in fata ochilor minti era gardul cimitirului, mormintele invesmantate in alb si florile invelite in ghiata acelei zile de decembrie.
..................................................................................................................................................................
Aventura, adrenalina si emotia pe care le ofera J.K.Rowling in capitolele sale ma impresioneaza mereu si, de fiecare data mai mult ca in cea precedenta, dar nu pot vedea vreun capitol mai frumos si mai tirst ca acesta.
Pestera lui Godric Cercetas, acel sat minunat, este defapt inceputul lui Harry, este inceputul inceputului si cred ca asta ma face sa imi placa si mai mult acest capitol.
"Ultimul dusman care va fi biruit este moatea." imi suna si acum in urechi cuvintele asa bine alese, cu o asa insemnatate, care ma fac sa realizez mai bine ce doreau sa spuna cu cat le repet mai mult.
Plansul a fost nelipsit din acea seara. Parca mai simt si acum lacrimile neasemuit de grele ce alunecau alene pe obraji.
Da, nu este capitolul ce ofera cel mai mult suspans, ori emotie, dar este cel mai trist si in acelasi timp frumos dintre toate. Este ca un parfum dulce amarui ce te cuprinde deodata, pe care nu ii mai uiti nicicand.
Il aleg pe el ca preferat pentru ca este capitolul pe care il iubesc atat de mult si pentru ca atunci cand aud ori citesc titlul: "Harry Potter si Talismanele Mortii", prima imagine care imi vine in minte este o coroana de trandafiri asezata pe mormantul inzapezit al marilor vrajitori, Lily si James.

Vâjthaţ. Numele celui mai cunoscut sport si mai îndrăgit sport vrăjitoresc. Stadionul este luminat, tribunele vuiesc, publicul este nerăbdator, minutele trec foarte greu în aşteptarea meciului. Lumea este cuprinsă de tensiunea jocului ce urmează. Cele două echipe îşi fac intrarea, trecând razant pe lângă public, zburând pe mături cu viteze ameţitoare. Cam aşa arată o scenă din lumea Vâjthaţului, lume ce începe să ni se arate şi din punct de vedere „practic” în acest capitol (primul meci jucat de personajul principal).

Aflăm câte ceva din istoria acestui sport datorită cărţii pe care Harry o împrumută de la Hermione, „ Vâjthaţ de-a lungul secolelor”: sute de metode de faultare (şapte sute, ca să fim mai exacţi), caracteristici fizice importante pentru căutători şi chiar dispariţii ‚misterioase’. De asemenea, sunt descrise emoţiile dinaintea primului meci: senzaţia că ţi se înmoaie genunchii, curajul căpătat când auzi uralele şi încurajările prietenilor, bucuria punctelor marcate de propria echipă.

Tot în acest capitol, vedem cum prietenia dintre Harry, Ron şi Hermione evoluează cu paşi rapizi. Îi ajută cu lecţiile, corectându-le temele pentru ora de Farmece. Desigur, fata nu-i lasă să copieze de la ea, susţinând că în acest fel nu vor putea învăţa niciodată.

Avem parte şi de câteva momente comice, atât în stilul lui Ron Weasley ( „ - Mă întreb de ce o fi şchiopătând… - Nu ştiu, dar sper că-l doare rău piciorul, spuse Ron cu ranchiună”), cât şi în stilul lui Jordan, în timpul meciului dintre Cercetaşi şi Viperini ( „ Un balon-ghiulea îl loveşte puternic în faţă… Sper că i-a spart nasul! Glumeam, doar, doamnă profesoară…” ).

Capitolul prezintă şi evenimente misterioase, dacă le putem numi aşa. Atunci când eroul principal se duce să-şi recupereze cartea de la profesorul Plesneală, îl vede în cancelarie, cu piciorul însângerat, cu carnea sfâşiată. Această întâmplare îi face pe cei trei buni prieteni să creadă că profesorul de Poţiuni plănuieşte ceva de rău. Acest gând este întărit şi de întâmplarea din timpul meciului când Harry pierde controlul asupra măturii. Ron si Hermione îl văd pe Plesneală ţinându-şi privirea fixată asupra căutătorului Cercetaş şi încearcă să-i distragă atenţia, oprind aşa-zisa piază-rea.

Meciul se termină într-un mod surprinzător. Potter prinde hoţoaica aurie într-un mod mai „orginal” (aproape că a inghiţit-o), aducând victoria Cercetaşilor.

Capitolul se încheie cu vizita din coliba lui Hagrid, când uriaşul le spune, fără să vrea, de Nicolas Flamel.

Este capitolul meu preferat datorita faptului ca m-a fermecat atunci cand l-am citit prima oara, atunci cand am reusit sa 'ma alatur' povestii. Inima batea, curiozitatea crestea. Era ca si cum as fi fost acolo, in tribune, alaturi de elevii Hogwarts-ului. Nu mi s-a intamplat prea des sa 'traiesc' pur si simplu un moment al unei carti. Chiar si acum, cand ma gandesc la inceputurile acestei 'ere magice', nu pot sa nu-mi amintesc clipele in care citeam, cocotata pe un scaun prea inalt pentru mine, cu umerii incovoiati deasupra cartii.

Concurs inchis.
Diseara aveti rezultatele, pentru ca trebuie sa le citesc si momentan nu am timp.