Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca / Sectorul interzis

1 2 3 4 Next »

/ My loveless life, I'm lost in you tonight

Buzele palizi şi uscate , încadrate într-o faţă albicioasă , pe a cărui frunte se zăreau mici încreţituri, iar ochii safirii şi umezi erau înconjuraţi de cearcăne negre, se mişcară încet , cu nesiguranţă scoţând nişte suntete abia percepute de propriile-i urechi. Un "îmi pare rău" chinuit şi încărcat cu atâtea sentimente negative se contură cu greutate, fiind urmat de un geamăt plin de durere. 'Beth îşi închise ochii imediat ce simţi usturimea şi ardoarea lacrimilor ce încercau să se strecoare mişeleşte dincolo de bariera pe care o crease, şi care făcea diferenţa dintre raţiune şi sentimente. Se trânti pe patul moale şi cald, ale cărui aşternuturi cu miros de trandafiri erau răvăşite şi aruncate peste tot, şi îşi strânse picioarele la piept suspinând încet , cu respiraţia întretăiată. Un miorlăit subţire şi blând se auzi din dreapta fetei şi imediat simţi o labă mică şi firavă atingându-i faţa. Un zâmbet şters şi aproape lipsit de orice scânteie de speranţă i se contură pe buze, în timp ce privirea se îndreptă spre pisica cu blana argintie ce se uita îngrijorată la stăpâna sa.
"Nu-ţi face griji, sunt bine." Răspunse la o întrebare nerostită ,ce probabil ar fi trebuit să vină din partea pisicii şi se ridică greoi de pe saltea. Aruncă un zâmbet forţat şi uşor acru şi îşi luă o pelerină simplă neagră pe deasupra rochiţei din dantelă , în stil western pe care o purta. Luă bagheta din suportul făcut special de ea şi ieşi din cameră, apoi din turn. Îşi ceru scuze repede de la Doamna Grasă, încercând să-i dea de înţeles din priviri că nu e într-o formă deloc bună şi că nu are chef de nici un comentariu dezaprobator sau de vreun discurs în legătură cu disciplina elevilor din ziua de azi. Femeia din tablou se încruntă indignată, mormăi ceva de genul "Lasă c-o să vadă ea" , dar nu mai comentă nimic altceva , spre încântarea fetei.

Uşa masivă din lemn de mahon, pe care se răgăseau diferite inscripţii şi modele, părea mai înaltă şi mai impunătoare sub lumina difuză a baghetei sale dintr-un lemn roşiatic. Clanţa argintie sclipi încet , parcă îndemând-o pe cercetaşă să o deschidă. Intră în sala imensă , şi privi o clipă rafturile cu cărţi vechi şi prăfuite ce păreau că mai fuseseră atinse de zeci de ani, şi înaintă cu rapiditate până în capătul celălalt , mai exact până la intrarea în sectorul interzis. Se opri în loc cântărind câteva clipe situaţia, mutându-şi din când în când greutatea de pe un picior pe altul şi aruncând câteva priviri fugare în spate, căutând orice semn ce putea trăda prezenţa vreunei alte persoane. Îşi muşcă buza ,şi aşa crăpată şi palidă, şi în cele din urmă înaintă, cu un oarecare fior pe şira spinării. Atinse cu vârful degetelor cotoarele cărţilor din piele şi oftă lung. Liniştea aceea o dobora.

Jennifer deschise in cea mai mare liniste usa masiva de la intrarea in biblioteca.Ii venea sa injure in ultimul hal ca uitase sa isi faca eseul la Potiuni, mai ales ca stia ca daca nu`l va duce va lua o nota mica.Acum, la aceasta ora tarzie in noapte, ea cauta o carte care ii trebuie pentru eseu.
Intra usor in incaperea absorbita de intuneric, cautandu`si bagheta in buzunar.In momentul in care vru sa o aprinda, isi dadu seama ca ar fi o foarte mare prostie, dat fiind ca ar putea vedea Filch o lumina care se plimba printre rafturi.Se gandi sa intre mai adanc in incapere dupa care sa o aprinda.Totusi, nu vroia sa se loveasca de vreun dulap sau vreo masuta.


-Lumos, sopti ea cand se afunda printre milioanele de carti.

Dintr`o data ceva ii atrase atentia.Usa de ala intrarea in Sectorul Interzis se inchise chiar cand Jennifer isi indrepta privirea intr`acolo.Se gandi sa se duca sa vada care elev are chef de o explorare prin Sectorul Interzis, si asa si facu.O lua usor inspre usa, deschizand`o in cel mai linistit mod posibil.Intra in incapere, vazand o silueta la cativa pasi de ea.

• Trase aer în piept, sufocându-şi plămânii cu praful ce se regăsea peste tot în jurul ei, de parcă aceea era ultima sa respiraţie, de parcă se aştepta ca după aceeasă nu mai simtă nimic, să trăiască ca un mort-viu. Clipi de câteva ori , mişcându-şi domol şi leneş genele negre ca pana corbului, şi privi din nou ca prin ceaţă spre Intrarea în Sectorul Interzis. Analiză atent fiecare metru pătrat ce-i apărea în raza vizuală, căutând acea siluetă uşor cocoşată şi slabă a îngrjitorului atât de nebuit de toţi elevii. Dar nu era nimic. Liniştea domnea peste întreaga bibliotecă şi nici o umbră nu deranja acea plapumă de întuneric continuu. Îşi închide ochii ca safirul din nou , şi oftează destul de zgomotos . Îşi îndreptă iar privirea spre raftul dinaintea sa, la cărţile din piele ruptă pe alocuri, cu unele litere de pe cotor şterse sau pătate de diferite substanţe , şi continuă să-şi plimbe degetele pe suprafaţa lor lucioasă, şi totuşi cu denivelări. Medită asupra numelor întâlnite, deloc interesante şi chiar foarte banale cum nu se aştepta să găsească în Sectorul Interzis, până se opri, îndreptându-şi atenţia asupra unei singure cărţi, dintr-un material asemănător cu cel folosit la robele elevilor, numai că de un verde bolnăvicios , murdar a cărui titlu era scris cu litere chirilice, într-o nuanţă întunecată de culoarea sângelui. Pe faţa sa palidă apăru o mică încruntătură , în timp ce scotea uşor , cu atenţie cartea din raft şi dezlipea una de alta coperţile învechite. Privi o clipă prima pagină , ale cărui cuvinte aşternute pe ea îi erau la fel de necunoscute ca şi cele de la titlu, apoi începu să o răsfoiască , dând paginile vechi şi îngălbenite cu rapiditate şi crudă curiozitate.
  
  Totuşi un scârţâit lung şi destul de enervant se auzi din capătul încăperii, având provenienţa la uşa din mahon ce ducea spre biblioteca "permisă" elevilor. Îşi ridică rapid privirea din cartea, care şi aşa era un mister pentru ea, pe care o închise rapid , cu violenţă şi o aruncă pe o măsuţă ce se afla la doar câţiva metri în spatele său. Îşi plimbă degetele lungi şi subţiri pe lemnul de cireş din care era făcută bagheta sa, ţinând-o cât se poate de strâns în pumnul încleştat. Paşii ,ce cu doar câteva secunde în urmă se auzeau numai ca o umbră a unor amintiri reprimate , acum răsunau tot mai aproape de ea. Respiraţia cercetaşei se opri , muşchii se încordară, spatele se arcui luând poziţia cea mai dreaptă, iar ochii nici nu mai îndrăzniră a clipi, fiind concetaţi la persoana , ce se contura tot mai clar înaintea ei, până când ajunse doar la câţiva metri. Buzele uscate ale lui 'Beth se mişcară instinctiv , dorind să rostească o vrajă, dar raţiunea o opri imediat. O cunoştea pe cea dinaintea sa; îi era prietenă. Mâna sa se relaxă încet, alături de întregul corp, iar colţurile gurii se mişcară încet, arcuindu-se într-un zâmbet vag. Făcu un pas în faţă .
  "Jenn, mă bucur să te văd!" Zise clar şi răspicat, vorbind cât se poate de sincer.

In timp ce passi lu Jennifer mergeau usor inspre silueta necunoscuta, lumina palida de la bagheta cazu pe fata acesteia, Cercetasa recunoscand`o imediat.Silueta care pana cu cateva secunde ii era necunoscuta lui Jenn, acum o cunostea foarte bine, aceasa era Elisabeth, prietena si colega sa de Casa.
Zambi usor auzindu`i cuvintele; si ea se bucura la fel de mult ca o revedea.Nu o mai vazuse de atata timp, si se simtea bine cand isi revedea vechii prieteni.Mereu cand revedea pe cineva drag, starea de melancolie disparea repede, simtind cum fericirea ii invaluie trupul.

-Elisabeth,si eu ! ii raspunse Jennifer calduros.O lua usor in brate, dar in asa fel incat sa nu o doara.Ei una i se intamplase sa o stranga cineva atat de tare in brate incat o duruse spatele o seara intreaga.Ce faci aici?

• Un zâmbet îi luminase iar faţa atunci când fu cuprinsă în braţele lui Jenn şi îi confirmase că întâlnirea lor o bucura şi pe ea. Închise încet ochii cade safir, ce sclipeau uşor în lumina difuză a baghetelor şi trase aer în piept, forţându-se să-şi păstreze zâmbetul. Ar fi vrut să stea mai mult în acea linişte îmbrăţişându-şi prietena. În ultima vreme fusese mai mult singură, şi cu toate problemele pe care le avea abia dacă îşi mai vedea prietenii şi chiar avea nevoie să simtă că cineva îi este cu adevărat alături. Ştia foarte bine că oricui i-ar fi cerut ajutorul dintre colegele ei nu ar fi ezitat să o asculte, dar simţea că deja aveau cu toţii destule probleme pe cap.
  Scutură din cap şi chicoti amuzată , dându-şi seama că Jenn încă mai aştepta un răspuns la întrebarea, pe care o auzise doar în treacăt, şi ea nu făcea decât să privească ca o ciudată spre cărţi. Atinse o cotorul unei cărţi, trecându-şi într-un mod blând degetele subţiri peste pielea neagră din care erau făcute coperţile, apoi îşi întoarse capul spre colega şi prietena sa.
  " Ce fac aici..." Repetă în şoaptă , încercând să găsească un răspuns potrivit. "Sincer, nu ştiu. Nu am mai venit aici de mult, şi cred că îmi era dor de liniştea asta prăfuită." Murmură cu un zâmbet mic şi ciudat pe buze, fiind perfect conştientă că nu era un răspuns deloc bun. "Dar tu?" O întrebă la rândul său, cu o sclipire curioasă prezentă în ochii ca de cristal.

OOC: Mii de scuze că postez abiaaaa acum X_X

OOC: Nu`i nimic >< scuze si eu X_X ))

BIC:Jennifer se bucura enorm vazandu`si colega mai ales ca in ultimele zile se intrebase de multe ori unde ar putea fii.Sperase ca nu i se intamplase nimic iar acum cao vedea sanatoasa, ca bucuroasa nu putea spune, smtea ca sufletul i se linistea usor.Isi forma un zambet pe fata cand auzi raspunsul lui Elisa, incercand sa para ca tot ii spuse ea credea.O cunostea foarte bine si isi dadea seama cand avea ceva, si acum era sigura ca nu venise in biblioteca doar pentru ca "ii era dor de linistea prafuita".

-Pai am uitat sa`mi fac eseul la Potiuni si mna..spuse Jennifer chicotind usor.

Isi amintea chicotind cum cuo zii inainte se tinuse toata ziua sa s`il faca dar cand sa se apuce se ivise altceva, si asa il lasase deoparte pana uin ultima clipa.

Îşi păstrase zâmbetul în tot acel timp în care aşteptase răspunsul lui Jennifer, dar pe chipul ei şi mai ales în privire se simţea o notă de nesiguranţă. După cum se uita la ea Jenn, avea vaga impresie că nu îi crede surâsul cald şi vesel, apărute forţat. Dar tare mult dorea să se înşele, colega sa să se lase păcălită de acea mască fericită şi naivă, pentru că nu dorea sub nici o formă s-o îngrijoreze, şi mai mult nu voia deloc să înceapă să-şi amintească de ce era tristă, deşi ştia foarte bine că mai mult se minţea singură.
Surâse încă o dată atunci când auzi răspunsul prietenei sale şi-şi întoarse privirea spre rafturile pline de cărţi.
" Atunci , hai să începem!" Murmură şatena uşor încruntată, în timp ce se străduia să citească la lumina slabă a baghetei un tiltlu scris cu litere minuscule. Îşi strâmbă buzele şi scoase limba indignată, după care se uită iar la Jenn.
"Despre ce trebuie să fie eseul?" Întrebase atunci când îşi dădu seama că începuse căutările fără nici un reper.

Jennifer dadu usor din cap nevrand sa intre intr`un subiect care nu ii facea placere prietenei sale.Isi scoase si ea bagheta soptind usor "Lumos"Isi intoarse usor iar privirea inspre Elisa cand ii auzise intrebarea.
-Ceva despre Bezoar, spuse Jennifer amintitndu`si care era enuntul temei sale.
Incepu sa se uite usor pe cotoarele cartilor care se aflau in stanga sa, atingandu`le usor cu degetul sau aratator.Gasii niste nume ciudate de carti, dar nu le deschise.Simtea cum inhala praful care se aflau pe aceste carti, si mirosul acestora.Cateodata marea aceasta de carti o linistea, chiar daca nu era ea genul sa citeasca.

Lua usor o carte despre ingredinte pentru potiune, deschizand`o usor.Un mic stranut ii iesi pe gura, paginilie aurii ale cartii fiind acoperite si ele cu un mic strat de praf.O rasoi repejor gasind pe la mijlocul cartii ceva despre Bezoar.
-Cred ca am gasit. spuse Jennifer tare incat sa auda si Elisa, dupa care indreptandu`se inspre prima masuta care se afla un pic mai in fata ei.

"Bezoar" Repetă cuvântul în şoaptă, punând un accent ciudat asupra acestuia, cu nasul uşor strâmbat. Nu prea mai auzise de acest cuvânt până acum, şi îi părea un pic cam ciudat. Dar adevărul era că , provenind dintr-o familie Încuiată , multe din denumirile vrăjitoreşti îi păreau amuzante şi bizare. Uneori se întreba dacă şi vrăjitorii gândeau acelaşi lucru despre numele oamenilor de rând, şi mereu ajungea la concluzia că da, li se păreau stranii şi hazlii . Doar e în natura omului să critice , să se teamă şi să râdă de necunoscut, nu? Aşa fusese din cele mai vechi timpuri, şi nu exista aproape nici un semn că acest defect al oamenilor ar fi dispărut, sau măcar diminuat.
Şatena scutură din cap şi îşi dădu ochii peste cap, dându-şi seama că nu era nici locul şi nici momentul potrivit să să se gândească la aceste lucruri puerile. Se aplecă înainte spre rafturi, şi plimbându-şi degetul arătător pe cotoarele cărţilor, căută una potrivită. Nu erau prea mari şanse, având în vedere că cele mai multe titluri nu erau deloc explicite şi clare, iar în acel sector cele mai multe cărţi conţineau noţiuni despre magia neagră.
Îşi întoarse capul spre Jenn, atunci când aceasta scoase cartea şi o aduse pe masă. 'Beth veni repede lângă colega sa şi căută pe pagina îngălbenită paragraful care conţinea orice informaţie despre bezoar.
"Un bezoar este o piatră extrasă din stomacul caprei, care joacă rol de antidot pentru cele mai multe otrăvuri, dar nu pentru toate. Această 'piatră' este adesea obţinută din păr, fibre vegetale sau alte materiale care nu pot fi digerate, şi împreună formează o minge dură, după un anumit timp în care a stat în intestinul animalului." Elisabeth se încruntă uşor, dar încuviinţă din cap.

Jennifer asculta atenta tot ce spuse Eliza, incercand sa ii intre si incap.Nu era foarte elaborat tot ce scria acolo, dar va incerca sa faca ea aceasta cand se va duce inapoi in camera.Va lua cartea aceasta si o va aduce inapoi maine.Acum avea chef sa mai exploreze biblioteca, dandu`si seama ca trecuse ceva timp de cand nu mai intrase aici, si mai ales sa mai vorbeasca cu prietena sa deoarece nici pe ea nu o mai vazuse si nu mai vorbise cu ea.
-Multumesc, zise Jennifer zambindu`i prietenei sale.
Se uita usor in jurul sau, rafturile pline cu carti fiind in imaginea care i se forma in minte.Simtea mirosul acestora, si se gandea cate ar putea gasi prin ele, dar mai ales in cele din sectorul interzis.Ii placea sa afle lucruri noi, chiar daca unele erau interzise sau nu.Asa era firea ei, curioasa, si tot-odata dornica de explorare.