Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn

« Previous 1 2 3 4 5 Next »

/ My name is Trouble

• Dimineata rece isi lasa jocul de umbre pe deasupra Londrei mohorate; perdele groase de nori acopereau aproape in intregime vazduhul, facand intreg peisajul sa para scufundat in intuneric. Orologiul batuse ora 9 cand fosta cercetasa Aparu pe Aleea Diagon si incepu sa mearga cu pasi mici spre intrarea catre cealalta straduta. Stia ca nu ar fi trebuit sa fie vazuta intr-un asemenea loc, dar trebuia sa-si rezolve problemele - aparute tocmai cand lucrurile se linistisera in jurul sau. Parca era facut..
  
  Intra curand pe Aleea Nocturn si lasa sa ii scape un mic oftat; ura locul acela - ajunsese sa se intrebe de ce nu trimisese pe cineva sa ii rezolve treburile. Insa stia ca ea trebuia sa returneze acele obiecte. Habar nu avea cum ajunsesera in dormitorul ei din Turn cu acel biletel. Dar numele folosite ii dadura de banuit.
  
  Vazu o silueta apropiindu-se de ea si zambi slab; nu o mai vazuse de mult timp pe tanara viperina, asa ca se opri si o saluta. In sfarsit vedea pe cineva cunoscut in dimineata aceea.
  
  "-Buna Alice" spuse Bells, cu o voce limpede. "A trecut ceva timp de cand ne-am vazut ultima data" continua ea. Voia sa o intrebe ce facea acolo, dar realiza ca ar fi fost prea indiscreta. Vazu curand o alta viperina indreptandu-se spre ele; pe aceasta insa nu o cunostea.

Leigh se despartise de parintii ei de mai putin de jumatate de ora, ei plecand sa rezolve niste treburi la Gringotts, si deja se plictisise hoinarind prin Aleea Diagon. In plus, ii era frig. Infasurandu-se mai bine in pelerina, se intreba daca nu era mai bine sa se aciueze intr-o cafenea, unde focul ardea imbietor, si sa isi astepte parintii band o berezero, dar isi aduse aminte ca nu ajungea in Londra in fiecare zi, asa ca se hotari sa isi rezolve niste treburi mai intai.

Isi trase gluga pe cap cand intra pe Aleea Nocturn, nu de teama ca ar fi recunoscut-o cineva -- nu avea cine, si chiar daca ar fi facut-o, o durea fix in cot -- ci pentru ca parul ei rosu-sange avea tendinta sa sara in ochi, iar in unele locuri e mai bine sa nu atragi priviri. Isi scoase din maneca o bucata de pergament pe care scrisese numele catorva carti de magie nearga pe care spera sa le poata gasi pe Aleea Nocturn, si o strabatu cu privirea, motiv pentru care nu observa cand se lovi de cineva.

"Scuzati" spuse, iar cand ridica privirea isi recunoscu o colega viperina, dimpreuna cu o tanara pe care nu o cunostea. "Buna" li se adresa, nestiind exact ce sa spuna intr-o situatie de genul. Nu foarte des iti intalnesti colegi in locuri frecventate de vrajitori intunecati si haimanale.

• Aparitia noii fete o lasa putin perplexa; practic intrase in ele, lucru ce o facu sa chicoteasca incet. Isi aminti de cate ori patise si ea acelasi lucru; nu era o senzatie prea buna. Observa curand chipul incadrat de suvite de par rosiatic si aceleasi insemne ale casei Viperinilor; nici nu stia de ce se mai mira - pana la urma, Salazar Viperin nu fusese tocmai cel mai sfant vrajitor.
  
  Totusi, nu o mai vazuse niciodata pe tanara prin castel; si ea stia mai pe toata lumea.
  "-Eu sunt Bell Isildur" se prezenta aceasta. "Fosta Evans, desi nu stiu daca ma cunosti" continua ea.
  I se paru putin ironica situatia, dar hotari sa nu mai spuna nimic; probabil viperina auzise de ea.
  
  Se intoarse spre Alice, privind-o cu blandete; erau prietene bune, si stia ca lucrul asta nu se schimbase. Asta in ciuda trecerii timpului. Stia ca relatiile puternice, rezistau oricat. Spera doar sa fie la fel si din partea ei. Era oarecum constienta de asta, dar nu putea sa se afirme a fi fanul numarul unu al increderii in propriile convingeri. Mereu avusese problema asta.
  
  "-Iar tu esti..?" murmura Bells, intorcandu-se din nou spre viperina.
  

Alice inca privea asfaltul rece de pe Aleea Nocturn, amintindu-si prima oara cand ii simti mirosul incins. Parea oarecum pierduta in spatiu, insa aparitia Bellei si a viperinei, pe care surprinzator nu o observase in camera de zi din pivnita, o readuse putin pe pamant. Ii era dor de Bell deoarece ea ii amintea de primele ei zile aici, de revederile lor din Camera Armurilor. Acum amandoua se schimbasera enorm, insa cel mai mult conta faptul ca amandoua se schimbasera in bine. Insa aceasta avea un singur regret si anume acela ca cele doua nu au fost mai apropiate si ca nu s-au vazut mai des.
Isi scutura capul, lasand toate gandurile undeva intr-un loc al mintii sale zambindu-i viperinei care urma se se prezinte, insa Alice avea orecum senzatia ca aceasta ezita asa ca facu aceasta primul pas si ii intinse mana prinzand-o pe a ei, apoi zise:

"Numele meu este Alice Swan, insa cred ca ne stim din vedere!" Zise aceasta zambindu-i asteptand ca viperina sa se prezinte.

"Leigh Carling. Anul VI. Viperini. " se prezenta ea. Nu era o fire care sa se faca observata usor, in ciuda aspectului destul de strident, si se mandrea cu asta. Se antrenase ani de zile ca sa poata trece neobservata si asta ii placea. Fusese un pic de comotie cand se transferase, dar reusisera sa uite de prezenta ei destul de usor. Lumea nu trebuia sa isi bage prea mult nasul in viata ei. "Am o memorie proasta in ceea ce priveste oamenii" minti. Retinea foarte usor oamenii, dar doar cei care ii atrageau atentia in vreun fel, iar pana acum, putini studenti o facusera.

Imi pare rau, nu te cunosc. M-am transferat acum doi ani la Hogwarts, si dupa cum banuiesc ca observi, inca nu imi cunosc colegii." Le studie pe amandoua din cap pana in picioare si isi propuse sa le tina mint. De asemenea sa afle cine ea aceasta Bell-fosta-Evans-actuala-Isildur, ca sa nu moara proasta, nu de alta.

• O privi cu raceala; i se parea cam ciudata povestea cu transferul la Hogwarts. Nu puteai sa te transferi la Hogwarts?! Clatina usor din cap, plecandu-si privirile; nu avea niciun rost sa inceapa o discutie cu o tanara pe care abia o cunoscuse. Putin ii pasa pana la urma daca aceasta mintea sau nu; nu era problema ei. Fiecare cu viata si preocuparile lui - asta era principiul ei de baza.
  
  Mereu fusese tipul acela de om care se ingrijise de propria soarta si de cea a celor apropiati; bineinteles, existase si o perioada in care punea la suflet tot ceea ce spuneau cei din jur despre ea. Dar trecuse peste acele timpuri si era mandra de chestia asta; se simtea mult mai bine acum. Indiferenta facea minuni, pana si in cele mai neasteptate sau neinsemnate cazuri.
  
  "-Cu ce treburi ati venit aici?" intreba ea, ridicandu-si privirile; probabil era o intrebare cam indiscreta.