Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii
« Previous 1 2 3 4 5 6 … 8 Next »
/ Necesitatea de a face ceva

**Ramona Neardow** · 23 Feb 2011, 17:57

Geamana June isi schimba rapid expresia fetei, zicand clar si aspru:
„-Daca tu ai adus 200 de galeoni, da... am adus-o!”
Astropuful isi baga mana stanga in roba si scoase un saculet mic, care zãngãnea. Bãiatul aruncã sãculețul spre gemene, disprețuitor. Cercetașele privirã puțin banii primiți, apoi ieșirã, neacoperite de pelerinã, prin peretele înghețat.
In câteva clipe decorul camerei devenii ceva mai puțin înficoșãtor. Aparurã o serie de ferestre, iar praful și mizeria dispãrurã. În alte câteva clipe, odaia se transforma-se intr-un loc minunat, aproape stralucitor, lucru ce se asorta perfect cu fața bãiatului, care radia de fericire.
„-Cred cã aceastã camerã se schimbã dupã starea spiritului locuitorului!” exclamã Ramona, rotindu-se prin încãpere.
Cercetașa zise asta, farã sã își dea seama de ceea spune, pur și simplu îi ieși pe gurã.
Bell era cuprinsã de gânduri din nou. Se uita cât se poate de atentã la medalionul pe care bãiatul încã îl ținea strâns într-o mânã.

**Bell Evans** · 23 Feb 2011, 18:04

Nu stia de ce, dar avea o presimtire ciudata in ceea ce privea micutul medalion; putea sa jure ca il mai vazuse undeva. La cineva apropiat din castel..la o prietena, probabil, pentru ca era destinat unei fete. Insa nu reusea sa'si aminteasca la cine. Pufni incet, gandindu'se ca probabil existau mii de copii ale aceluiasi pandantiv in intreaga lume. Dar totusi - de ce il platise?

Poate nu era al lui; poate gemenele il furasera.
"-Oare al cui e?!" sopti ea.
Ramona ridica incet din umeri.
"-Nu cred ca este al lui" remarca aceasta.
"-Asa m'am gandit si eu; daca era al lui, de ce l'ar mai fi platit?!" mormai Bell.
Era aiurea; iar camera devenea din ce in ce mai infricosatoare.

Baiatul atinse incet partea superioara a medalionului si ofta; il dechise, privind continutul sau. Fetele se apropiara, astfel incat acum priveau peste umarul lui.
"-E o fotografie!" remarca Ramona.
"-Dar cine sa fie in ea?" medita Bell.
Era o fata blonda, cu ochi caprui si ten usor bronzat.
"-Poate e o prietena..sau sora lui" medita Mona.

**Ramona Neardow** · 24 Feb 2011, 15:51

Ramona isi roti ochii, din nou, prin camera care acum arata infricosator de luminata, ceea ce te facea sa te gandesti la spirite.
„Uite-o!” tipa Ramona, fara sa isi dea seama ca o sperie ingrozitor pe prietena sa. „Uite! Uite cartea!” continua aceasta entuziasmata.
Bell, care parea sa aiba aceeasi insufletire ca si Ramona, inainta rapid spre carte si o deschise avand gandul indreptat doar spre camera in care se aflau si medalionul care i se parea ciudat de cunoscut.
De data aceasta, manualul o lasa pe Bell sa ii rasfoiasca paginile foarte subtiri si ingalbenite; doar ca ceva era ciudat, fiecare pagina continea imagini si explicatii in legatura cu odaia in care se aflau.
„-Bell, pune cartea jos!” spuse cercetasa incremenita si aproape speriata.
„-De ce?” intreba Bell la fel de uimita ca si Ramona.
„-Cred ca vede ce facem, adica uite ce atent se uita in directia noastra!” raspunse eleva in momentul in care astropuful incepu sa se apropie de ele.
Bell scapa cartea din mana si o trase pe Ramona cu ea, in alt colt al camerei.
„-Oare ce se va intampla daca va deschide cartea?” intreba mica cercetasa cu emotie.

**Bell Evans** · 24 Feb 2011, 16:24

Bell incepu sa isi tina respiratia; credea ca astropuful o va auzi cum gafaie. Iar atunci ar fi dat de necaz. Nu era constienta de riscurile pe care si le asumase cand venise acolo. Si mai ales, faptul ca o luase si pe Ramona cu ea. Se ruga doar ca Mark sa nu deschida volumul ingalbenit. Probabil le va vedea o data ce va cunoaste secretele intunecate ale acelei carti.

Nu era prea sigura de cum functiona; dar ca sa fie sincera, nici nu vroia sa afle.
S'a zis cu noi! isi spuse cercetasa in gand cand astropuful atinse copertile groase.
"-Mark!?" striga cineva.
Ramona icni in spatele ei, iar Bell rasufla usurata. Simtea ca nu mai poate rezista fara aer.
"-Chiar la timp" ofta ea.

Se intoarsera sa vada cine intrase de data aceasta in incapere; era o fata inalta, satena, cu ochi verzi si ten alb.
"-Abbie" murmura baiatul.
Tanara se apropie de el si il imbratisa.
"-Unde ai disparut?" il intreba ea.
Mark ii arata medalionul pe care il tinea strans intre degete.
"-L'am gasit, Abbie; l'am gasit" ingana el.

**Ramona Neardow** · 25 Feb 2011, 17:12

Impulsul pe care il aducea acel medalion su cateva minute inainte, se stinse rapid la auzul acestor cuvinte. Pandantivul si lantul care il atarna erau niste obiecte neinsemnate si obisnuite pentru elevii de langa Bell si Ramona.
„-Dar totusi, nu inteleg ceea ce face camera asta!” exclama Ramona dezlipindu-se de orice emotie.
Acum, odaia, desi mai inainte era mai stralucitoare decat orice diamant, sclipea intr-o lumina rozalie si blanda. Elevii, astropuful si fata misterioasa, inca se imbratisau, dar intr-un stil copilaresc, chiar fratesc.
Manualul gros si vechii se ridica in aer si inainta pana la fete; Bell tresarind intr-un impuls de frica la gandul ca cei doi sa nu o vada.
Dar de data aceasta, paginile manualului se fixara la o singura pagina. „ Camera gandurilor” era inscriptionat cu rosu ca si titlu; Ramona se aropie si ea de carte si incepu sa citeasca esentialul, impreuna cu Bell. „ Camera gandurilor este o camera magica din interiorul castelului Hogwarts, care reflecta, in anumite culori si decoratii, gandul fiecarei persoane care se trezeste in ea.” Ramona citi atat, desprinzandu-se plictisita de langa cercetasa. Insa Bell parcurse toate cele doua pagini pe care le avea inainte.
„-Ce altceva mai scrie?” intreba micuta cercetasa, fazand ca Bell isi ridica privirea.

**Bell Evans** · 25 Feb 2011, 18:13

Cercetasa incepu sa citeasca, pe un ton soptit:
De asemenea, se spune ca aceasta incapere reprezinta cel mai ascuns mister al castelului; putini au aflat taina ei, iar cartea viselor nu infatiseaza decat gandurile celor cu inima curata. Devoratorii Mortii sau criminalii nu isi vor vedea gandurile implinite, daca vor gasi acest volum; a fost faurit de insusi Godric Cercetas, fiind lasat la Hogwarts pentru posteritate. Cine se regaseste intre filele ingalbenite de trecerea timpului ale acestei carti va gasi fericirea si iubirea vesnica!
Inchise cartea cu un mic bufnet, si zambi.

Peisajul din incapere se schimba din nou; de data aceasta, o odaie luminoasa, cu pereti albi, in care lumina rasaritului se cernea aurie prin perdelele transparente, de borangic le aparu pe dinaintea ochilor. Nu vazura insa pe nimeni acolo. Nu in clipa in care ajunsera in noul peisaj.

Dar curand incepura sa distinga voci; cateva soapte, pline de dragoste. Doi tineri stateau imbratisati pe o canapea din mijlocul camerei. Totul avea un stil antic, vechi..dar in acelasi timp, plin de magia noului, a iubirii vesnice.
"-Ce frumos!" sopti cercetasa, cu un mic oftat.

**Ramona Neardow** · 02 Mar 2011, 15:24

Ramona se intoarse si incepu sa priveasca atmosfera feerica, care iti daruia un sentiment de visare. Cercetasa se apropie din ce in mai mult de cei doi indragostiti, verificand daca acestia nu o vad. Semnele, adica faptul ca cei doi continuau sa se uite unul la altul si nu ziceau nimic deplasat, dovedeau ca cercetasele erau niste fantome invizibile in ochii lor.
"-Oare cand vom ajunge din nou acasa?" intreba Ramona trantindu-se pe canapeaua rosie, paralela cu cea pe care stateau cei doi.
In acel moment Bell rosi, gandindu-se ca nu poate sa faca nimic ca sa se intoarca inapoi in prezent.
"-Cel putin descoperim ceva interesant!" adauga aceasta surazand.
In acest timp, in care Bell si Ramona se cercetasera in priviri, cei doi iubiti se ridicara de pe canapeaua lor. Acestia ajunsera pana in mijlocul camerei si incepura sa converseze despre ceva important, deoarce aveau un ton din ce in ce mai soptit.
"-Crezi ca fei face fata duelului?" intreba fata, care era o astropufa blonda cu tenul deschis, si ochii albastri.
"-Ei bine, asa sper, doar nemernicul acela de Cruplud nu poate fi asa de bun!" raspunse baiatul, un soimean inalt si brunet.
Numele Cruplud facu inima cercetaselor sa bata din ce in ce mai tare, deoarece acest nume le are foarte cunoscut.
"-Chiar crezi ca se refera la Cap-de-mort?" intreba Ramona in soapta, vocea ei parca tremurand.

**Bell Evans** · 02 Mar 2011, 17:21

Bell clatina incet din cap.
"-Inca nu e Cap-de-Mort" sopti ea.
Ramona chicoti slab; sunetul paru aproape fantomatic in linistea deplina.
"-Tomas atunci" corecta aceasta.
Bell ridica incet din umeri; poate era viitorul lord al intunericului. Mai mult ca sigur asa era.
"-Dar oare cand e duelul?" murmura Ramona.
"-Acum?" sopti Bell, vazand cum cei doi se apropie de iesire.

Astropufa se ridica pe varfuri, iar tanarul o cuprinse in brate; paru o imbratisare de ramas-bun, iar in momentul in care buzele lor se atinsera, cercetasa stiu ca acesta avea sa fie ultimul lor sarut.
"-Eric..mi'e frica" murmura astropufa.
Baiatul o privi atent, lasandu'se cuprins de nemarginitul albastru ce se revarsa din ochii ei.
"-Sper sa fie" sopti el, incet.
Ii atinse fruntea ca de alabastru cu buzele dupa care pleca.

Cele doua ramasera singure; peisajul luminos disparu din fata lor, fiind inlocuit de un altul. Chiar nu stiai ce iti rezerva acea carte. Intr'un minut puteai fi intr'o lume feerica, a iubirii vesnice, iar in urmatorul puteai ajunge in cele mai negre timpuri ale istoriei magiei. Totul tinea de continutul acelei carti misterioase.
"-Oare mai dureaza mult?" se planse Ramona.
Bell zambi slab; nu stia ce putea sa faca pentru a se intoarce.
"-Sper ca nu" remarca ea.

**Ramona Neardow** · 04 Mar 2011, 15:35

Decorul camerei se transforma din ce in ce mai repede. Peretii inceperi devenira din ce in ce mai negri, mai murdari si mai neingrijiti; pe jos se asternu un covor mare si rosu, care iti dadea impreseia ca a fost acoperit de sange, dar care totusi inviora si dadea putina culoare acestei camere infricosatoare. In coltul din dreapta, de langa usa, langa o masa mica, fabricata dintr-un lemn gros, statea o cercetasa.
Fata avea fata plina de lacrimi, iar pielea de desubtul ochilor ii era umda, putin albastruie si foarte lasata. Purta o pelerina neagra, care ii ajungea pana la varful picioarelor, si care ii parea extraordinar de mare.
Deodata ce Bell si Ramona patrunsera in camera, aceasta se intoarse si scoase un suspin adanc.
„-Din moment ce sunteti aici, veniti putin !” comandase cercetasa misterioasa, pe un ton aproape furios.
Bell, speriata si totusi mirata, se astepta ca cineva sa iasa de sub o pelerina invizibila, dar miraculos, nu se intampla nimic.
„-Daca nu ma puteti auzi, asta nu se intampla si in cazul vederii, stiu ca ma puteti vedea!” adauga cercetasa, ca si cum ar fi fost nebuna.
„-Te putem vedea!” sopti Ramona pe un ton cat mai calm. Aceasta simtea ceva familiar in aceasta persoana asa ca se apropie din ce in ce mai mult de ea.

**Bell Evans** · 04 Mar 2011, 17:02

Nu stia daca e o idee prea buna, insa se apropie.
"-Mai aproape" sopti fata.
Bell schimba o privire scurta cu Ramona; amandoua inghitira in sec si ajunsera in fata fetei.
"-Ma cunoasteti" remarca cercetasa.
Spre socul lui Bell, nu o cunostea.
"-Sigur?!" murmura ea.
Vocea ei paru hotarata; chiar folosise un ton poate prea dur.

Cercetasa isi dadu gluga pelerinei jos, dezvaluind un cap mic, balai, cu chipul alb.
"-Da" raspunse ea.
"-Sunt sefa cercetasilor; dar nu te stiu" murmura Bell.
Asta era adevarul. Mona ezita.
"-Asta pentru ca nu sunt din prezent..ci din viitor" sopti cercetasa.
"-Cum adica?" mormai Ramona.

Adevarul era ca incepuse sa'si piarda rabdarea. Vroia sa se intoarca la Hogwarts. Sau mai bine zis - la timpul real, de atunci. Cartea aceea parea ca se joaca dinadins cu ele.
"-Care e numele tau?" murmura Ramona.
O intrebare inteligenta.
"-Aria" sopti cercetasa. "Aria Bennet" continua aceasta, cu o voce hotarata.
Nu auzise in viata ei de acel nume..

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii « Previous 1 2 3 4 5 6 … 8 Next » //  / Necesitatea de a face ceva

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii
« Previous 1 2 3 4 5 6 … 8 Next »
/ Necesitatea de a face ceva