Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Trofeelor
« Previous 1 2 3 Next »
/ Never forget

**Bell Evans** · 13 Jun 2011, 21:31

Just me and Bella

Coridorul scufundat in mantia de intuneric ii inghitea fiecare oftat, fiecare rasuflare, fiecare bataie de inima; linistea domnea peste tot, ascunzand fiecare zgomot intr'un ocean de tacere ce parea de nepatruns. Nimic nu domina bezna totala, nici macar razele plapande din varful baghetei fostei cercetase.
Si iat'o din nou cutreierand holurile castelului ca in primii ei ani la Hogwarts; acum, ceasurile de la miezul noptii nu i se mai pareau atat de inspaimantatoare. Era timpul ei preferat, cand intreg castelul era cufundat in intuneric si liniste - cele doua lucruri pe care incepuse sa le agreeze din ce in ce mai mult.

Ajunse in fata unei usi si se opri; nu putu distinge daca era o incapere oarecare sau doar o sala de clasa. Inspira adanc si puse mana pe manerul argintiu. Un fior ii strabatu intreaga fiinta cand atinse metalul rece, pentru ca mai apoi scartaitul vechi al usii sa umple intreaga liniste. Ridica bagheta la nivelul chipului, incercand sa vada ceva in camera care se infatisa acum inaintea ei.
"-Cine e acolo?" intreba ea, cand o alta bagheta se aprinse.

**Bella Emily Rose** · 13 Jun 2011, 21:42

Întotdeauna i-a plăcut singurătatea. Nu făcea mari eforturi să socializeze de când se întoarse la Hogwarts. I se părea inutil să intre în contact cu oamenii care nu îi înţelegeau dorinţele. Dorinţa de a trăi, nu de a exista. Dorinţa de a vrea, nu de a stagna. Dorinţa de a iubi, nu de a proteja. Atâtea gânduri îi traversau mintea, încât nici ea nu se mai obosea să le mai ţină numărul. Dintr-o dată, un sunet îi atrase atenţie, aducând-o la realitate. Trezită parcă dintr-un vis, se ridică de pe podea şi se apropie cu teamă de uşă. Cine putea fi la ora aceea târzie din noapte ?
Apoi îi auzi glasul. Oare era acelaşi ? Oare chiar putea să fie...

- Bell. Tu eşti ?

Aceasta nu spuse nimic. Intră în Sala Trofeelor, apoi cu un glas şoptit spuse :

- Lumos !

La început, avea o privire destul de intrigată. O studie pe Bella, apoi în ochii ei se citi înţelegerea şi mai preus de toate, prietenia.

- Bună, Bell. răspunse aceasta, cuprinzând-o în braţe.

**Bell Evans** · 13 Jun 2011, 21:57

Fosta cercetasa isi imbratisa vechea prietena, incercand sa ii dea de inteles ca nu o uitase; nu putea uita o persoana deosebita, la fel cum nu putea da uitarii clipe care erau menite sa ramana pe vecie in amintirile ei. Bella ocupa un loc fruntas in lista ei de prieteni care ii ramasesera aproape dupa cei sapte ani de Hogwarts. Si chiar daca la un moment dat plecase, acum se intorsese. Si nimic nu era mai bun decat o veche prietenie, care se innoada din nou.
"-Mi'ai lipsit" sopti Bell, desprinzandu'se usor din bratele ei.

Bella dadu usor din cap in semn de da; se asezara impreuna pe podeaua prafuita, in acelasi loc din care se ridicase cercetasa cu cateva minute in urma. Iar apoi, tacerea le acoperi din nou cu valul sau nemarginit.
Cuvintele erau de prisos; fiecare incerca sa ii dea de inteles celeilalte ca nu o uitase..ca in ciuda timpului nemilos care nu se oprise cat ele fusesera departe una de cealalta, amintirile cu momentele petrecute impreuna ramasesera acolo.

"-Nu stiu ce as putea spune" murmura fosta cercetasa, cu vocea tremurata.
Era atat de emotionata, atat de incantata, atat de mandra ca reintalnise o veche cunostinta. Furtuna de sentimente din interiorul fiintei sale o uimea chiar si pe ea, pentru ca nu isi amintise sa se mai fi bucurat vreodata atat de mult la vederea cuiva.
Pur si simplu, simtea ca trecutul o inlantuie din ce in ce mai mult; ca fiecare amintire se transforma in realitate in umbra intunericului..

**Bella Emily Rose** · 13 Jun 2011, 22:05

Bella era atât de fericită să se afle din nou acolo. Ştia că aparţine acelui loc. Era singura ei casă, dacă se putea numi aşa, iar cei de acolo, erau familia ei. Familia care îi lipsise atât de mult în aceste luni.

"- Bell. Ştiu că a trecut atât de mult timp şi poate că nu totul va fi ca la început, dar eu sunt dispusă să încerc. Bineînţeles, dacă şi tu doreşti să îmi acorzi o nouă şansă."

Cercetaşa era cuprinsă de emoţii şi nu se putea controla. Simţea cum fiecare secundă se scurgea atât de greu, iar nerăbdarea i se strecura prin vene. O privea neputincioasă pe Bell, neştiind ce urma să spună. Aceasa făcu un pas şi îşi drese glasul.

**Bell Evans** · 13 Jun 2011, 22:13

Se rezuma la a o imbratisa; pentru ca uneori, o imbratisare face cat o mie de cuvinte.
"-Stii ca te iubesc aproape ca pe o sora..pentru ca ai fost langa mine in unele momente si ai incercat sa faci tot posibilul sa ma ajuti. Nu am uitat; nici nu cred ca as putea uita. Pentru ca sunt unele lucruri care nu pot fi date uitarii. Cum ar fi tu..si relatia de prietenie care s'a stabilit intre noi; si care, sper eu, sa ramana pentru totdeauna" murmura ea, in cele din urma.
Nu stia ce ar mai putea spune; zisese cam tot ce avea pe suflet in acea fraza - destul de scurta dupa parerea sa. Astepta reactia Bellei.

Iar minutele pareau ca trec cu incetinitorul; se tarau aproape dureros prin nemurirea timpului, insotindu'i fiecare bataie a inimii. Fiecare rasuflare care era inghetata de aerul din jurul lor. Si fiecare puls de sange slabea cu fiecare minut. Era atat de rece, incat isi stranse usor pelerina in jurul sau. Totul era din nou ca inainte - sau cel putin asta incerca sa creada; spera ca Bella sa vrea sa accepte sa fie din nou prietene.

**Bella Emily Rose** · 13 Jun 2011, 22:19

Bella rămase profund surprinsă. Reacţia lui Bell o făcuse să tresară de bucurie. Dacă ar fi fost după ea, în acel moment ar fi sărit în sus de bucurie, ca un copil şi ar fi luat-o iar în braţe pe fosta Cercetaşă.
Nu ştia ce să mai spună sau ce ar fi fost corect să spună. Încercă cu greu să îşi aleagă cuvintele, apoi spuse aproape în şoaptă :

"- Bell. Asta e mai mult decât ce îmi doream să aud. Îmi pare rău pentru că m-am purtat prosteşte şi am fugit. Aş fi vrut să mă întorc înainte dar mi-a fost..."
- "Greu ?"
- "Da. Destul de greu, aş putea spune. Şi acum, mă bucur din suflet că eşti aici, pentru mine. Nu cred că o altă persoană ar fi fost mai potrivită în această situaţie."

Cercetaşa abia mai putea să respire după ce termină de spus şi ultimul cuvând. Acum aştepta doar ca Bell să mai spună ceva, apoi să poată continua în linişte conversaţia, căci acea noapte era a lor. Noaptea amintirilor de neuitat.

**Bell Evans** · 14 Jun 2011, 18:04

Bell zambi, iar intreg corpul i se relaxa; era atat de bine sa recuperezi un vechi prieten; atat de bine incat se simtea in stare sa ramana acolo toata noaptea. Doar sa vorbeasca; sa isi impartaseasca gandurile uneia alteia si sa incerce sa recupereze tot timpul pierdut..chiar daca parea imposibil.
Era doar vag constienta de frigul care incepea sa ii cuprinda intreaga fiinta; mereu fusese o persoana care adora caldura - chiar daca era nascuta in mijocul iernii, aproape - si ura frigul; si totodata, tot ce tinea de el si umezeala.
Insa in acel moment nu mai conta nimic. Bella era acolo, iar prietenia lor se innodase din nou; dupa atat de mult timp, incat putea spune ca doar un miracol le aduse impreuna.

"-Tu ce ai mai facut? Vreau sa spun..de cand ai plecat" sopti Bell, cu o voce mica.

**Bella Emily Rose** · 14 Jun 2011, 22:06

Bella îşi dorise atât de mult să evite subiectul acesta, dar acum nu mai putea fugi. Ştia asta. Nu putea să o mintă pe Bell, pentru că era prietena ei, dar totuşi i-ar fi plăcut să fugă de trecut. Să nu mai fie nevoită să privească vreodată înapoi şi totuşi asta era imposibil. La început, încercă să vorbească monosilabic, deşi se aştepta ca fosta Cercetaşă să-i ceară mai multe detalii în schimb. Nu zise decât :

- Păi, ce să fac ? Mai nimic.

Bell o privi, ridicând o sprânceană. Ştiuse că îi ascundea adevărul, iar privirea ei iscoditoare cerea răspunsuri. Adevărate răspunsuri.

- Ideea e că .. nu ar fi trebuit să plec. Am făcut o greşeală şi regret cu adevărat.

**Bell Evans** · 15 Jun 2011, 16:46

Bell clatina usor din cap, zambind; mereu regretam greselile, chiar daca la inceput nici macar nu ni se pareau a fi niste lucruri pe care aveam sa le regretam mai tarziu. Tinea de latura noastra umana; iar apoi urmau procesele de constiinta, pe care ni le faceam zi de zi, clipa de clipa, doar pentru a incerca sa scapam de vina pe care o purtam in suflet.
"-E in regula" sopti tanara, fara alte adaugari.

Stia ca nu era bine sa aduca un asemenea subiect in discutie; Bella nu era obligata sa'i povesteasca tocmai ei de ce plecase, de ce ii lasase pe toti in urma. Probabil avusese un motiv grav, cu adevarat serios.
Si in cele din urma, daca stateai sa te gandesti bine, nu aveai niciun drept sa judeci; din moment ce nu cunosteai adevarata situatie, era lipsit de logica sa te afirmi in orice mod.
"-Nu mai conteaza acum; nu trebuie sa'mi spui daca nu vrei. Important e ca te'ai intors" continua Bell, cu o urma de zambet in glas.

**Bella Emily Rose** · 15 Jun 2011, 17:17

Faţa lui Bell exprima atâta înţelegere încât pe Bella o durea să o mintă. Trebuia să îi spună adevărul. Era singura persoană cu care vorbise despre asta de când se întoarse la Hogwarts.

- Bell, ideea e că aveam senzaţia că nu mai sunt dorită. Simţeam că nu mai aparţin acestui loc. Apoi, am avut nişte probleme cu prietenii mei de acasă. Încă nu s-au obişnuit cu faptul că eu sunt vrăjitoare. Le este greu şi cred că defapt niciodată nu mă vor înţelege cu adevărat.

În timp ce vorbea, Cercetaşei i se umplură ochii de lacrimi. Acestea şiroiau pe obraz, precum nişte cristale. Bell nu spuse nimic. Doar o privi blând, apoi o îmbrăţişă.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Trofeelor « Previous 1 2 3 Next » //  / Never forget

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Trofeelor
« Previous 1 2 3 Next »
/ Never forget