Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade
1 2 3 4 5 Next »
/ Never go back

**Lucas Sasha Neitzke** · (This post was last modified: 29 Dec 2012, 01:57 by Lucas Sasha Neitzke.)

Sasha and India
[Image: jf8710.jpg]

Avusese o saptamana groaznica, de fapt groaznica e putin spus, a fost oribila si dureros de plictisitoare, iar toate astea nu il faceau decat sa se simta si mai lenes decat era acum, numai gandul la faptul ca nu are nimic de facut il rodea simtindu-se din ce in ce mai ratat. Esecul din vara trecuta ii afectase grav atat reputatia in lumea vrajitoreasca cat si starea lui morala, nu putea spune exact daca era intr-o depresie sau nu, pur si simplu ii era sila de toti din jur si vroia liniste, poate chiar se apuca de scris carti din nou. Cu ceva timp in urma aceasta pasiune il facea intr-o oarecare masura fericit, se simtea in largul sau intr-un univers unde el controla totul si unde finalul ii corespundea ideilor sale, se considera un geniu, se scula in fiecare dimineata tot mai inspirat si se admira singur pe el, se adora. Acum insa de cand se legase de devoratori uitase ce-i aia scrisul, poate nici nu mai stia cum sa tina o penita in mana, nu incercase demult sa insire niste cuvinte pe o foaie.
Deci, unicul loc unde inca isi mai auzea bataile inimii era Hogsmeade, mereu ii placuse de acest satuc al vrajitorilor, avea ocazia sa intalneasca multi vrajitori cu sange pur pe care ii respecta din tot sufletul ceilalti erau doar niste marionete, nu-l interesau prea mult si evita orice contact cu ei, fizic si vizual. Isi misca lent te tot picioarele pe strazile aproape goale. Tosusi zumzetul vorbelor era prezent si ii deranja urechile, ar fi vrut sa scoata bagheta si sa le inchida gurile tuturor insa renunta.
Isi scoase din palton pachetul cu tigari, lua una lunga si alba pe care o prinse cu buzele inghetate de frig. Se opri in loc pentru a o aprinde fara prea multa dificultate si porni la drum, nu stia exct unde mergea, nici nu isi batea capul sa afle pentru ca nimic nu poate fi mai palpitant decat o plimbare cu ochii inchisi. Se aseza pe un scaun luand o pauza in pauza pe care o luase de dimineata in ziua aceea. Se uita in gol si se gandea, cum ii va chema pe noii sai eroi in cartea pe care avea so scrie imediat ce isi facea o conceptie despre ideea principala.

**Isolde du Maurier** · 29 Dec 2012, 15:42

India isi incheie ultimii nasturi ai paltonului negru, lung si in stil militaresc, si iesi din casa, fericita sa calce pe zapada neatinsa pana atunci cu ghetele ei negre, care contrastau atat de puternic in comporatie cu omatul. I se parea ca astazi ninsese mai mult ca niciodata, si nu isi putea inchipui ziua altfel decat cu o plimbare prin Hogsmeade. Era intr-o stare buna si avea, dupa foarte mult timp, din nou pofta de viata. Evenimentele din ultimele luni o devastasera, facand-o sa se simta ca un mare imperiu in ruine, si avea mare nevoie sa se reculeaga si sa se regaseasca. Avea nevoie de o pauza de la tot ce insemna viata, fiindca nu mai putea cu nici un chip sa isi dea seama cum anume ar putea sa supravietuiasca.
Intra in prima cafenea care ii iesi in cale, dorind sa bea ceva cald inainte de a porni in expeditia sa inzapezita, insa la prima cercetare a meselor aproape ca lesina. Ramase in prag, inghetate, nestiind ce anume sa faca, si intrebandu-se intruna de ce trebuia sa confrunte trecutul tocmai in acea zi. Nu se simtea pregatita si era si asa destul de vinovata pentru ca intrerupsese contactul cu toti cei din jurul ei. Tinea mereu sa anunte cat de singura era, insa nu isi daduse seama ca de fapt si ea era vinovata in anumite situatii. Luandu-si inima in dinti, se apropie de locul unde statea el, simtind cum aceasta avea sa-i cedeze in cel mai scurt timp daca nu va lua un loc. Fu usurata ca el nu o putea vedea, intrucat statea cu spatele la ea, si inghitind in sec, ii puse o mana pe umar. Insa nu avu puterea sa scoata un singur cuvant, si ramase acolo, in picioare, asteptand ca el ori sa o ignore, ori sa se intoarca.

**Lucas Sasha Neitzke** · 29 Dec 2012, 21:19

Gandurile ii zburara departe la cele mai adanci amintiri pe care le pastra in suflet, desi nu vroia sa recunoasca nimic din ceea ce facuse cu mult timp in urma toate erau adevarate si era imposibil sa nege ceea ce a existat. Ofta lung simtind cum aerul ii patrunde in fiecare particica din plamani racorindu-l, era liber..in sfarsit savura din plin gustul divin al independentei, poate era un plus in favoarea lui faptul ca devoratorii il considerau mort. Totusi nu conta foarte mult, cel putin nu acum. Isi terminase destul de repede tigara pe care o stinse de marginea scaunului si o lasa sa cada jos insa la cativa milimetri inainte ca aceasta sa se atinga de podea se transformase in scrum imprastiindu-se neinsemnat in jurul picioarelor lui. Deodata simti o mana calda pe umarul lui si isi intoarse chipul bosomflat sa-i spune cateva injuraturi de toata frumusetea celuia care l-a deranjat. Isi miji ochii suparat incruntandu-se devenind dintr-o data destul de serios si grav.
"Cine naiba.." spuse printre dinti insa nu reusi sa spuna totul pana la capat fiind cuprins de o uimire..aproape placuta. Se ridica imediat cercetand-o de sus pana jos pe domnisoara din fata lui, era atragatoare insa nu destul incat sa-i atraga atentia pentru mult timp..probabil se vor limita doar la o palavrageala vaga si neinsemnata. "Cu cine am onoarea?" Ridica o spranceana si intinse mana dreapta asteptand ca respectiva sa-si puna mana sa in palma lui, o privi adanc in ochi pierindu-i treptat zambetul incantat de pe chip."India?" sopti incet tinand in continuare mana intinsa in fata.

**Isolde du Maurier** · 01 Jan 2013, 19:01

Pe India o trecu un junghi de durere prin inima, intelegand ca la inceput Sasha nu o recunoscu, si isi inabusi un oftat. Isi ingusta privirea si il privi mustratoare. Cum de nu putea sa isi aduca aminte de ea? Nimeni nu i-ar fi putut uita vreodata chipul, si nu gandea asta intr-un moment de exces de narcisism, ci pentru ca multa lume ii spusese acest lucru.
"India, intr-adevar", sopti ea, punandu-si mana subtire in cea a barbatului din fata sa, care se ridicase. La inceput acesta avusese o privire mirata, nepasatoare, ba chiar amuzata, insa ii disparuse zambetul cand o recunoscuse.
Stia ca urma un comportament imbufnat din partea lui, asa cum facea mereu cand il supara, insa in acel moment, numai de asta nu ii pasa. Ii pasa ca in sfarsit daduse de el, dupa atat timp.
"Nu pot sa cred ca m-ai uitat", sopti in continuare, usor indurerata.

**Lucas Sasha Neitzke** · (This post was last modified: 02 Jan 2013, 00:55 by Lucas Sasha Neitzke.)

Zambi smecher in timp ce ii strangea degetele finute in mana lui aproape pocnindu-i-le, o saruta scurt, usor apasat pe dosul palmei apoi ii daduse drumul incet chiar daca in mare parte nu-si dorea acel lucru ii era dor sa-i simta caldura ei fizica. Iis trecuse varful limbii peste buze imezindu-le intr-un mod dulce, de parca ii era foame de ceva care tocmai statea in fata lui si nu-i mai ramanea decat sa ia ceea ce-si doreste insa totul era complicat si ceea ce si-a dorit s-a stins demult. Chicoti cand ii auzi vorbele, desigur cea mai mare greseala pe care o fac barbatii este sa nu recunoasca o femeie.
"Numai eu stiu de cate ori m-am gandit la tine si poate inca ma mai gandesc..sunt atat de pierdut in propria mea lume ca poate nici nu mai stiu ce spun..dar..acum..ce sa zic, te-ai schimbat mult..nu ma pricep sa spun lucruri frumoase..pur si simplu nu te-am recunoscut."
Inghiti in sec de cateva ori pentru ca vroia sa-i spuna atat de multe, dar nu-l lasa orgoliul, partea intunecata din el care uraste toate specimenele din jurul sau.
"Arati minunat..pot sa te pescuiesc la o vorba? undeva intr-un loc mai linistit.." O privi lacom in timp ce isi strecura o mana pe umarul ei coborand usor in jos trecandu-si degetele prin parul ei pana la talie..avea o tendinta sa-si incolaceasca bratul in jurul ei insa renunta, ar fi inteles ea altceva iar situatia ar fi devenit si mai apasatoare si jenanta. "Deci?"

**Isolde du Maurier** · 05 Jan 2013, 00:55

India nu mai primise un compliment de atat de mult timp, incat nici nu mai stia cum sa se poarte acum. Sa rada, sa zambeasca, sa faca haz de necaz, sa creada, sa nu creada? Habar nu avea, asa ca se multumi sa nu faca nimic, ci doar sa roseasca mental, pentru ca nu rosise in viata ei, si nu ar fi putut nici acum.
"Nu m-am schimbat, ti se pare tie", ii sopti, intrebandu-se daca intr-adevar o facuse.
Poate ca se maturizase putin, caci altfel nu ar fi putut rezista tuturor lucrurilor prin care trecuse, insa acum ca primejdiile nu o mai amenintau, redevenise vechea India, cu slabiciunile si minunatiile ei.
"Aammm, sigur, daca nu te intrerup din...aaa...ceea ce faceai tu inainte", ii raspunse ea, simtindu-si inima luand-o la goana si inghitind in sec. Mana lui pe talia ei ii facuse simturile s-o ia la goana, si se intreba de ce si-o retrase. Ii placea sa-l simta aproape, asa cum ii placea sa miroasa levantica, aroma sa preferata, pe care o simtea mereu in preajma lui.

**Lucas Sasha Neitzke** · 19 Jan 2013, 00:34

Zambi incantat cand o zari cu jumatate de privire cum se jeneaza intr-un fel, poate ca o luase prin surprindere cu gesturile lui neclare sau nu se asteptase sa-l mai intalneasca vreodata. Lumea insa e mica si nu poti sa fugi pana la infinit de o persoana pentru ca odata oricum o vei vedea chiar si impotriva vointei. Totusi ea nu parea foarte dezamagita, interesant care era cauza si ce se intamplase cu ea pana la momentul actual, era curios sa afle toate detaliile, dar nu ar fi indraznit niciodata sa o intrebe direct, ar fi aratat ca ii pasa..in timp ce nu il durea in cot. Acum el isi vedea doar de propria persoana, iar cei din jur nu erau decat piese neinsemnate intr-un joc de sah. India devenise unsa din ele cu mult timp in urma, iar pozitia ei nu se schimbase si nu se va schimba vreodata.
Ii facuse un semn scurt cu ochiul indemnand-o sa-l urmeze. "Stii doar ca imi place de minune sa imi pierd timpul cu nimicuri printre nimeni.."Dupa ce ii spuse asta zambi putin dracesc apoi se intoarse cu spatele la ea si porni incet inainte ducandu-si ambele maini in buzunare. Inainta tot mai adanc in Hogsmeade pe niste strazi din ce in ce mai inguste si mai putin populate. Din cand in cand,se mai uita in spatele lui pentru a verifica ca fata inca era acolo, iar cand ajunse putin mai aproape de el ii prinse mana intr-a lui impiedicand-o sa plece in caz ca avea de gand sa dea inapoi. O tinea strans aproape pocnindu-i oasele firave ale degetelor.
Fara nici o avertizare deschise o usa fara macar sa se opreasca in fata ei si sa bata si tragand-o pe India dupa el o arunca in vestibul trantind usa in spatele sau. "Imi pare rau pentru asta..am fost urmariti..te cauta cineva, India?..in caz contrar..au venit dupa mine, dar nu mai conteaza pentru ca aici nu o sa ne gaseasca nimeni." Isi scoase bagheta lucioasa din buzunarul pelerinei si fluturand de cateva ori cu ea in aer facu sa apara doua scaune, o masa draguta, aproape rotunda cu doua cesti cu ceai, o farfurie cu niste biscuiti si o vaza cu flori uscate pentru a se asorta cu atmosfera sumbra din casuta. O invita sa se aseze in timp ce el incuie usa pentru a nu fi deranjati de nimeni. "Nu te-am vazut de mult..nu vrei sa-mi spui nimic?" ii facuse coplice cu ochiul uitandu-se usor amuzat la ea.

**Isolde du Maurier** · 19 Jan 2013, 01:21

India il urma pe Sasha, simtind ca altceva nu ar fi avut ce sa faca. Mereu se simtise in siguranta cu el, asa ca acum nu avea de ce sa se teama. Ingusta ochii, privindu-l banuitoare cand ii spuse ca-i place sa-si piarda timpul cu nimicuri si cu nimeni, insa nu comenta. Mereu avusese nevoie de timp pentru a intelege ceea ce vroia sa spuna, pentru ca obisnuia sa foloseasca fraze pompoase si cu care ea nu era obisnuita.
Vru sa-si retraga mana dintr-a lui, intrucat aproape ca-i strivea degetele, insa nu reusi, si se multumi sa treaca peste, intrebandu-se unde anume o ducea. Descoperi ca nu trebuia sa astepte prea mult, caci destinatia era o casuta ciudata, sumbra si parca neprimitoare.
"Nu", ii raspunse, pentru ca din cate stia ea, nimeni nu o urmarea.
Casuta, desi el facuse sa apara o masa, 2 scaune si niste mancare, tot rece si respingatoare i se parea. Insa se aseza pe scaun si ii zambi, nestiind ce sa spuna sau de unde sa inceapa. Vroia sa uite trecutul -sau, in fine, cele cateva ultime luni-, asa ca nu stia ce anume i-ar putea spune.
"Nu prea multe. Ma stii doar. Evoluez lent. Tu?"

**Lucas Sasha Neitzke** · 26 Jan 2013, 22:54

Niciodata nu-si putea stapani zambetul in prezenta ei, de parca ea ii creea o aura pozitiva, il inspira..mereu fusese asa, pacat ca el si-a dat seama prea tarziu, iar ea nu constientizase singura acest lucru. Cum spusese si ea, evolua lent, insa evident ca era o gluma, trebuia sa fie una chiar daca nu rase nici unul din ei. O indemna sa serveasca si din biscuiti in timp ce lua si el loc la randul sau fata in fata cu ea. Ii cerceta atent chipul cum o facea de fiecare daca in preajma ei, poate inca o placea, nu stia exact si poate si ea inca il mai placea, insa erau prea orgoliosi sa recunoasca, cel putin el nu ar fi facut-o in nici un caz. Gusta o data din ceai fara sa spuna o vorba, era prea ocupat cu studierea trasaturilor ei mai mature, mai bine evidentiate.
"De fapt, nu cred ca te stiu foarte bine avand in vedere ca eu nu observ nici o evolutie lenta, daca e sa vorbim de aspectul tau fizic, arati mai bine ca niciodata." Nu isi lua privirea de la ochii sai mari si frumosi uitandu-se fix, fara sa clipeasca macar. Avu o tendinta sa-i atinga chipul cu varful degetelor pentru a-i simti din nou pielea fina a fetei, sa-i mangaie usor obrazul si daca s-ar fi chinuit putin poate avea sa..nu trebuia sa-si alunge din minte orice chestia legata de acest lucru, nu putea si nu trebuia sa faca nimic, de altfel risca din nou sa o piarda. Da..acum intentiona sa o pastreze, ca pe o prietena, o veche si foarte buna prietena. Lua un biscuite fara sa dea semne ca ar fi avut alte intentii de fapt.
"Eu in schimb am sa-ti spun o gramada. Voi incepe cu faptul ca m-am lasat de scris, dar intentionez sa revin frumos in literatura printr-o noua carte..iti spun mai tarziu cum sta treaba cu ea, daca o sa mai am prilejul..deci, am obosit sa stau deoparte si m-am legat de devoratori pe care i-am tradat in scurt timp, sa recunoastem..astia din ziua de azi nu se compara cu adevaratii adepti ai Lordului Intunecat..sunt niste ratati..care ma cauta acum sa-mi ia capul." Rase ironic cand isi imagina cum niste impiedicati incearca sa-l prinda si cum de obicei el scapa fara nici un efort."Totusi nu m-am lasat de vechile mele vicii..si ma gandesc ca poate vrei si tu ceva mai tare decat ceaiul asta..whiskey?" Ridica complice din sprancene asteptand un raspuns din partea ei. Nu se supara daca refuza, gasea el o multime de oameni gata sa imparta o sticla cu el, mai ales daca o platea el.

**Isolde du Maurier** · (This post was last modified: 26 Jan 2013, 23:51 by Isolde du Maurier.)

Simti ochii Sashei strabatandu-i chipul, si aproape ca isi muta privirea, insa nu o facu. Nu avea nimic de ascuns, si daca evoluase fizic, asta nu era problema ei. Nu putea incetini ea procesul, chiar daca uneori si-ar fi dorit s-o faca.
"Dar stii ca niciodata nu am fost o frumusete fatala", sopti ea, vorbind pe un ton cat se poate de serios.
Ridica ceasca, sorbind din lichidul dulce, si ii asculta palavrageala, incruntandu-se cand auzi ca se lasase de scris, insa zambind usurata cand o anunta ca nu de tot.
"Da, ai dreptate, Devoratorii sunt naspa", mormai ea, rontaind un biscuite.
Zambi din nou cand ii propuse sa bea cu el whiskey, si accepta, dand din cap. Isi trecu o mana prin parul pe care si-l taiase, fiind acum putin mai lung de umeri, si ofta, nefiind inca obisnuita sa nu dea peste metri de par negru si des.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade 1 2 3 4 5 Next » //  / Never go back

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade
1 2 3 4 5 Next »
/ Never go back