Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Marea Sala

1 2 3 4 5 6 Next »

/ New girl in new world

Ema isi muta privirea de la chipul fetei la cescuta si inapoi. Intregul ritual a fost executat de cateva ori, inainte ca Soimeanca sa inregistreze informatiile. De fapt, mai bine spus, sa le proceseze. Din cate spusese fata care tocmai executase vraja, parea sa fie ceva foarte nou pentru ea. Tanara zambi multumita. Intotdeauna ii placea sa afle de reusita unui elev din primul an.
Stranse cu putere cartea cu coperta groasa din mana si incerca sa stabileasca in minte un drum, astfel incat sa treaca pe langa mica... Ema se uita discret spre roba fetei. A! O Astropufa! Si mai bine. Se misca cu gratie printre elevii ce incepeau sa-si revada de lucrurile lor si ridica de pe jos cescuta, tinand-o cu degetele ei lungi. Cu un zambet cald, i-o returna micutei vrajitoare.
" Felicitari!" murmura Ema, inca zambind. " Ai executat vraja foarte curat"

"Multumesc" spuse Rose, incantata ca in sfarsit vorbea cu o eleva asemenea ei. "Cred ca am reusit datorita fobiei mele pentru rozatoare. Sunt peste tot pe aici..!"
Dar, inainte sa termine de vorbit, observa un baiat grabit si speriat in acelasi timp in spatele fetei care o abordase. In cateva clipe, baiatul se opri si langa ele si intreba "Ati vazut cumva un sobolan pe aici?"
Rose ramase nemiscata, cu chipul inmarmurit, in timp ce baiatul mai intreba o data.
"Defapt.. da.. Eu.. Imi pare rau.." murmura, Rose intr-un sfarsit, incurcata.
"'Touille e mort?" striga baiatul grasun, aproape plangand.
"Daa.. Adica nuu." se incurca fata in propriile vorbe.
Fara sa mai astepte un alt cuvant, baiatul se aseza pe jos, la picioarele lor, plangand.
"Trebuie sa existe un blestem de inversare.. Vraja se numeste <<Corectius>>, deci am putea incerca <<Rectius>>", spuse Rose, catre fata care inca tinea cescuta in mana, uitandu-se cand la ea, cand la baiat. "Dar.. Eu nu pot sa o fac. Te-as ruga sa o faci tuu..", continua ea.
Fata accepta. Aseza cescuta pe marmura, isi scoase bagheta si aplica vraja. Prevazatoare, Rose se dadu cativa pasi in spate.
Sub privirile lor aparu un sobolan slab si ciufulit. La auzirea vrajii rostite de fata de la Ochi de Soim, baiatul plangacios isi lua mainile de la ochi, studiind din cap pana in labute sobolanul.
"Asta nu-i 'Touille" spuse el, dupa care se ridica si pleca in noua cautare. Sobolanul ciufulit fugii catre scari, iar in mai putin de o clipa disparu din raza noastra vizuala.

"Apropo, eu sunt Rose", spuse fata, zambind.

Ema facu o grimasa in timp ce isi prinse iar bagheta de cureaua blugilor. Cu degetul indreptat spre locul in care se aflase cu doar o secunda inainte micul sobolan, intreba usor incurcata:
" Si atunci... Ala cine era?"
Era oarecum amuzata de intreaga situatie. Isi aminti ca, in primul ei an, isi transformase accidental bufnita intr-o pana de scris. Urmase o saptamana grea in care Artemait, mica ei pasare alba, refuzase cu incapatanare sa trimita scrisorile Soimencei. Ema isi scutura capul si reveni la realitate.
Rose... Ha! Ce coincidenta! Uneia dintre cele mai dragi prietene ale Emei i se spunea Rose. Zambi iar si isi ridica usor mana dreapta.
" Ema Snow. Ma bucur sa te cunosc, Rose!"
Isi intoarse incheietura stanga ca sa se uite la ceas, ceea ce o facu sa-si arcuiasca sprancenele in surprindere. Se uita iar spre fata din fata ei, studiind-o cu atentie. Nu isi amintea sa-i mai fi vazut chipul in anii anteriori, ceea ce, intr-o oarecare maniera, alaturi de trasaturile Astropufei, ii confirma ca era noua pe la Hogwarts. Totusi, nu se putu abtine. Trebuia sa i se confirme cumva presupunerea.
" Deci... Primul an?" continua Ema sa zambeasca.

"Da. Se pare ca l-am inceput.. Cu o mica peripetie. Apropo, merci mult ca m-ai ajutat cu vraja aia. Nu cred ca as fi putut sa o fac personal." spuse Rose, recunoscatoare. "Ma bucur ca sefa mea de casa e intelegatoare. Am facut-o.. pur si simplu fara sa gandesc..."
Facu o pauza, in care isi privi colegele din an mergand catre clasa de Previziuni.
"Sunt multi ciudati in genul baiatului de mai devreme pe aici?" intreba ea, indrazneata.

Ema flutura o mana tremuratoare.
" N-ai pentru ce, sincer" ii zambi ea Astropufei. " Si stai linistita, Alice este o Sefa extraordinara!"
Pentru o clipa, urma privirea lui Rose si observa un grup mic de fete din 'Casa Galbena'.
" Hai sa mergem spre urmatoarea ta ora. Nu s-ar cuveni sa intarzii.." chicoti Ema.
Dupa cativa pasi, Ema isi puse bland mana pe umarul fetei.
" Ciudati? Cred ca glumesti! Stapanul lui Touille nici nu se compara". Iar aici, Soimeanca se opri sa se strambe. " Fiindca tot esti in primul an, asculta te rog sfatul asta: fereste-te de Spencer Athinkson. Un Soimean, cam atat de inalt..." Ema se ridica pe varfuri, ea fiind destul de scunda. " Slabanog, saten, ochi caprui si pometi proeminenti. Ii place sa faca farse... Dar oricum, sa trecem la subiecte mai vioaie. Ce parere ai pana acum?"
Soimeanca isi intinse mana dreapta intr-o parte, indicand spre intregul coridor, desi era destul de clar ca se refera la castel ca atare. De fiecarea data cand auzea opinia unui nou elev, se simtea de parca descoperea o parte noua a Hogwarts-ului. Intotdeauna ii placuse sa incerce sa vada lumea prin alti ochi.

"Este atat de.. impunator - si ma refer la exterior. Cred ca fondatorii au fost niste genii. Fiecare camera pare a fi proiectata exact pentru nevoile si dorintele elevului, munca Rowenei Ochi-de-soim - pentru a-l induce intr-o atmosfera care sa il bine-dispuna si sa ii dea curaj caracteristicile lui Godric Cercetas! Si totul este atat de simetric si bine lucrat, exact felul de a fi al Helgai Astropuf! Si trebuie sa ai o ambitie de fier ca sa construiesti asta, ma refer la Salazar Viperin!"
Rose isi dadu seama ca intrecuse putin limita si vorbise cu o voce extrem de entuziasmata, poate chiar enervanta.
"Scuze, ma mai ia valul.." se scuza ea, rusinata, si amandoua incepura sa chicoteasca.

Ema o privi tinta, clipind ocazional. Incepu sa chicoteasca si isi stranse putin degetele pe umarul lui Roseline.
" Chiar mi-a facut placere sa aud asta! Sincer! Esti prima persoana care m-a uimit cu raspunsul la intrebarea asta" rase Ema delicat, apoi continua mai incet. " Incredibil!"
In doar cateva minute de cand se cunoscusera, Rose ii devenise draga Soimencei. Daduse dovada de documentare si analiza aproape ca la carte, iar asta ii castigasera respectul elevei mai mari. Desigur, Ema aprecia pe oricine care putea creea ceva frumos, fie ca era vorba de ceva material sau un sir fermecator de cuvinte.
Isi dadu parul saten din ochi si isi arunca o suvita de par peste umar.
" Cred ca tu ai putea scrie niste articole sau mici povesteri foarte placute!" zambi Ema, in timp ce o idee i se contura in minte.
Ramase indecisa pentru o clipa, inainte ca ochii ei sa straluceasca cu o hotarare brusca. Acum mai ramanea doar problema de a gasi ceea ce cauta si de a-si ruga bufnita sa colaboreze. Iar daca Artie nu vroia, atunci ar putea sa gaseasca alta solutie, mai putin...magica
" O s-o rog pe Artemait sa-ti trimita ceva..." zise ea pe un ton absent, desi un zambet i se arata pe chip.

"Artemait este bufnita ta?" intreba Rose, absenta.
Ema dadu din cap in semn ca da.
"Sa stii ca m-ai facut foarte curioasa" spuse astropufa, zambind.
Un grup de elevi intarziati se imbulzeau in spatele lor, incercand sa le depaseasca de-a lungul coridorului.
"Cred ca ar trebui sa ne grabim", continua fata.
Se alaturara grupului pana la cotitura de langa scari, unde Rose fu nevoita sa isi ia La Revedere de la prietena de 10 minute pe care avea impresia ca o cunoaste de mult mai mult timp - pentru a se indrepta catre subsol, unde trebuia sa participe la ora de Previziuni despre viitor.

Ema chicoti scurt si ii facu semn din mana sa o ia spre turn. Spre subsol nu era cea mai indicata directie. Isi duse apoi degetele lungi spre frunte si o saluta pe Rose militareste, cu un zambet strengar pe buze.
Strangand iar cartea la piept, adresa un 'Succes!' mental si se rasuci pe calcaie, gata sa infrunte suvoiul de elevi. Ora ei se tinea in cealalta parte a castelului. Scoase un creion din buzunarul de la piept si desena repede o aripa in coltul din dreapta al cartii, un semn care sa-i aminteasca de ce avea de facut. Daca Astropufa devenise curioasa, atunci putina asteptare probabil ca avea sa-i invioreze ziua.
Elevii se rarira, iar zgomotul se diminua pana cand se mai puteau auzi doar pasii Soimencei pe piatra rece. Un sunet fosnit si un chitait scurt ii atrasera atentia, iar Ema se uita in spate, ridicand o spranceana. Undeva la baza peretelui, statea un sobolan grasun dar mic, cu blana cenusie. Era prea bine ingrijit pentru a fi un oarecare rozator, iar tanara nu putu sa remarce bratara lata din jurul labei din spate. Astepta rabdatoare ca animalul sa se apropie. Aplecandu-se incet, dar miscandu-si mana repede, Ema prinse creatura si o ridica de coada, studiindu-i cu atentie bratara.
Touille
Zambi stramb si isi arcui sprancenele.
" Hai, amice! Stapanul tau te cauta de ceva vreme!" declara Soimeanca pe un ton scazut si isi vazu de drum, cu cartea intr-o mana si sobolanul atarnand ciudat in cealalta.