Niciodatã sã nu spui "niciodatã".
04 May 2011, 12:14
Post: #11
-"Hei...Eu sunt Georgya de la Cercetasi, iar ele sunt prietenele mele Snorri si Jessica de la Astropufi."ii spune Georgya fetei.
-"Buna!Eu sunt Tora tot de la Cercetasi." spuse fata vesela.
-"Ce ziceti sa mergem impreuna?" propuse Geo.
-"De acord!" replicara fetele in cor.
Deci pornira prin castelul infricosator. Era ceva mai ciudat decat oricand la acest castel acum. Numai ca fetele nu isi puteau da seama ce.
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
06 May 2011, 18:37
Post: #12
Scandurile scartaiau usor sunb greutatea fetelor. Sunetul pasilor lor umplea coridorul. Stand una langa alta ele mergeau precaute analizand fiecare zgomot sau miscare pe care o puteau percepe. Vantul vuia in jurul conacului.
Deodata se auzi o bubuitura. Fetele tresarira. Se uitara un la alta parca intrebanduse daca aar fi indicat sa mearga sa vada ce s-a intamplat. Fara sa scoata un cuvant, acestea s-au indreptat spre sursa zgomotului. Ajunsera intr-o camera sumbra. Toata mobila era acoperita de cearsafuri albe. O fereastra era deschisa larg si tremura in bataia vantului. Perdeaua flutura dandu-ti impresia ca era o fantoma.
"Probabil fereastra s-a deschis din cauza vantului" spuse Tora.
Snorri rasufla usurata. Tora se relaxa. Nu avea chef de o confruntare acum.
Chiar cand totul parea sa fie binesi destul de normal pentru un "Conac bantuit" ceva le atrase atentia fetelor. Niste urme lungi erau lasate in praful de pe jos. Parca cineva tarase niste franghii pe acolo. In acel moment se auzi un scartait, ca niste lanturi care se loveau unele de altele.
Tora simti fiori pe sira spinarii. Asta nu mai putea fi o fereastra.

Robert Louis Stevenson once wrote: You cannot run away from a weakness; you must sometimes fight it out or perish.

[Image: 2mfubs.png]


"Blessed are the hearts that can bend. They shall never be broken."



Find all posts by this user
Quote this message in a reply