Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Ministerul Magiei / Atriumul / --&& i solemnly swear that i am up to no good ;;

**Gaspard Müller** · 08 Jul 2012, 16:20

Gaspard & Ronnie

Răpăitul ploii pe acoperişul casei îl făcu pe Gaspard să deschidă ochii. Privi în jur, recunoscând vag propriul conac şi clipi de câteva ori, dându-şi părul de pe chip. Îşi privi ceasul de pe încheietură, rămânând uşor uimit când văzu că deja se înserase. Îşi închise cartea pe care o citea şi se ridică de pe fotoliu, simţindu-se înţepenit. Fusese atât de obosit, încât adormise stând pe acel fotoliu.
-Prea mult de muncă, murmură îndreptându-se spre fereastră. Clipi de câteva ori, ciufulindu-şi părul, şi dădu doar puţin perdeaua la o parte, pentru a vedea împrejurimile.

Zâmbi strâmb, observând cât de tare ploua, şi apoi se întoarse pe călcâie, urcând scările spre etaj. Voia să se schimbe şi apoi să plece din nou la Minister. Uneori, treburile nu se terminau decât atunci când picai lat.
-Ce coincidenţă, murmură ironic şatenul şi îşi dădu ochii peste cap. Intră în dormitor, iar după ce se pregăti, şi se asigură că nu arată mai rău ca un mort, ieşi din cameră şi apăru direct în faţa intrătii în Minister. După câteva minute se afla înăuntru.

Îşi salută colegii calm şi mârâi când unul dintre bărbaţi îl întrebă ce-i cu faţa aia. Intră în lift, cu gândul să meargă în biroul său, dar îşi schimbă hotărârea şi apăsă pe butonul pentru etajul şapte. În fond, voia să vadă cine mai venea prin Minister, şi chiar nu avea chef în acel moment de toate hârţoagele, ce îl aşteptau mai mult ca sigur pe birou. Ieşi din lift şi privi în jur, salutând câteva persoane cunoscute. Recunoscu chiar şi foşti elevi ai Hogwarts'ului. Zâmbi scurt şi se opri într-un colţ mai ferit, vrând doar să privească.

**Veronique A. Dupont** · 08 Jul 2012, 19:45

Rareori se intampla ca vrajitoarea sa scape devreme de la Minister. Acest lucru n-o deranja pentru ca si asa nu putea sa doarma noptile si prefera sa se afle in biroul sau unde mai intrau diferiti oameni decat acasa unde nu avea absolut nimic de facut si era nevoita sa stea de una singura in pat si sa priveasca fresca de pe tavan. Desigur, o deranjau cei care se plangeau constant ca nu apucau sa stea deloc pe acasa si ca le era dor de copii. Veronique nu avea astfel de probleme si se simtea usurata tocmai din aceasta cauza. Isi facuse practic o regula sa nu se mai ataseze emotional de nimeni. Nu avea nevoie de un prieten care sa-i spuna ca nu s-au mai vazut de mult timp sau un sot care sa-i poarte mereu de grija. Se descurca foarte bine pe cont propriu.
Singuratate este cea mai sincera alinare, isi spuse in gand in timp ce usile liftului se deschisera la etajul VII, Departamentul pentru Jocuri si Sporturi Magice. Ea nu lucra acolo, dar avea nevoie sa gaseasca fisa unui fost jucator renumit de Vajhat. Barbatul fusese dat in judecata, iar Vrajustitia fusese insarcinata cu acest caz. Stia ca nu avea sa fie usor sa obtina acel dosar, dar nici nu se gandea sa dea in laturi.
Iesi din lift si se indrepta catre biroul cu numarul unsprezece. Acolo se afla dosarul pe care-l cauta si pentru care era in stare sa faca orice. Se gandise pentru cateva secunde chiar sa-l fure, dar nu avea sa recurga la masuri atat de drastice decat daca nicio alta metoda de constrangere nu functiona.
Auzi mai mult vrajitori salutandu-se intre ei, dar toti intrara in birourile lor prea repede pentru ca Veronique sa-i intrebe de domnul Rogers, cel care lucra in biroul cu numarul unsprezece. Vazu insa un coleg stand de unul singur intr-un colt. Se apropie de el si ii zambi prieteneste. Nu stia cu siguranta la ce departament lucra individul, dar il cunostea.
'Buna ziua, domnule Müller. Ce va aduce pe aici?' il intreba fiind sigura ca vrajitorul nu lucra la acel etaj. Mai greu i-ar fi fost insa sa-si aminteasca departamentul la care lucra. Credea ca acea informatie ar fi putut-o ajuta in vreun fel.

**Gaspard Müller** · 09 Jul 2012, 01:22

Îşi trecu degetele prin păr şi slăbi doar puţin de tot nodul cravatei, căci i se părea că-l strânge de gât. Privirea i se opri asupra unei femei care plângea şi Gaspard privi nervos cum bărbatul care era cu ea începe să ţipe, spunându-i să tacă. Vru să meargă la ei, dar ceva, în interiorul căpşorului său, îi şopti că e mai bine să stea în banca lui, aşa că se potoli. Murmură ceva nemulţumit şi strânse din dinţi, pentru a se abţine să stea potolit. Îşi îndreptă privirea spre un angajat ce se opri lângă el, să-l întrebe dacă ştie pe unde era domnişoara Isseult. Tânărul ridică din umeri, căci sincer, habar nu avea şi apoi îl privi cum pleacă.

Îşi aranjă cămaşa neagră şi oftă, realizând că până la urmă tot trebuia să meargă şi să se ocupe de treburile lui. Îşi aminti între timp că trebuia să întrebe un coleg de la Departamentul pentru Jocuri si Sporturi Magice, despre nişte reguli care trebuiau aplicate în cadrul unor jocuri şi se hotărî să mai zăbovească puţin, înainte de a merge să-l întâlnească. Atenţia îi fu atrasă de vocea unei tinere, iar Gaspard se întoarse spre ea şi afişă un zâmbet şarmant când o văzu pe Veronique.
-Bună ziua, domnişoară Dupont, spuse calm şi îi cuprinse palma cu a sa, sărutându-i-o. O privi în ochi zâmbind.
-Să fiu sincer gândul de a intra în birou în această seară m-a speriat, aşa că am vrut să pierd puţin timpul pe aici. Dar acum, probabil mă voi îndrepta spre biroul domnului Rogers. Dar dumneavoastră? întrebă, încă zâmbind.