Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul

« Previous 1 … 5 6 7 8 9 Next »

/ Noi Inceputuri

Soarele era sus pe cer, iar lacul de o culoare azurie dansa in valuri usoare spre mal. Cativa nori albi mergeau incet pe cerul senin la orizont, dar nu era insa destul de cald pentru a umbla in maneca scurta. Parea o zi tarzie de vara, insa era mijlocul primaverii. Kennya stia ca facuse o mare greseala cand isi uitase roba in Camera de Zi si acum suporta consecintele adierii vantului. Se saturase sa stea inchisa intre acei pereti si acum se simtea libera din nou, respirand aerul curat de langa lac. Mai erau zece minute pana sa se sune, asa ca fata nu se astepta sa vada pe cineva acolo.

La Castel, geamurile erau toate deschise, lasam adierea sa cuprinda clasele incinse. Se auzeau vocile monotone ale profesorilor in timp ce predau si uneori niste rasete de bucurie la o nota buna si exclamatii triste la auzul temei. Kennya rase in sinea ei. Facuse bine ca lipsise de la ultima ora de Ierbologie si deja se gandea la scuza pe care avea sa io spuna profesoarei a doua zi.Mergea alene prin iarba deasa cand se impiedica de ceva. Putin ametita dupa cazatura il vazu pe Ron ridicandu-se de pe jos, uitandu-se confuz la fata.
"Scuza-ma. Nu te vazusem acolo." zise viperina si ea la fel de suprinsa la vederea baiatului de la Ochi-de-Soim

"A, nu face nimic" spuse baiatul buimac, uitandu-se in ochii negrii ai fetei pana cand fu trezit de zgomotul profus de catre Calmarul Urias.
"Ma indreptam spre ora de Ierbologie, asta avem acum. Tu ce faci? Nu te-am vazut prin imprejurimi de ieri. Ma intrebam daca mai esti la Hogwarts sau ai fost data afara. Au existat zvonuri care spuneau cum ai fost data afara din Scoala si ti-au rupt bagheta deoarece ai chiulit de la prea multe ore, dar eu nu am crezut asta. Stiu ca esti pana peste cap in lectii pentru Potiuni si Aparare contra Magiei Negre si nu mai poti sa te bucuri de placerile noastre cotidiene." insa cand baiatul vroia sa mai adauge ceva, fu intrerupt de falfaitul unor aripi mici si albe. Prima data crezuse ca era un porumberl, dar spre mirarea sa observa ca era un fluture. Ron se mira deoarece nu mai vazuse fluturii asa de devreme, abia in mijlocul primaverii. Insa fluturele nu baga in seama obstacolul (se pare ca Ron le sta in cale multora) si zbura mai departe pana cand se aseza pe un trandafir de un alb imaculat ce crescuse pe o piatra de marmura cu urme de crapaturi. Pe ea era scris: