Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn

1 2 3 4 5 Next »

/ noir ruelle

• Anyone.
  .
  
  Isi privi mainile. Erau transpirate. Inima ii batea cu putere. Tremura de frica. Se bucura ca nu o tarasera intr-un loc mai rau. Ii fusese mila de doamna batrana de care se luasera acei Devoratori. Vroia sa o apere. Vroia sa apere pe toata lumea. Ii era teama. Isi dadu parul dupa urechi, simtind cum mainile inca ii tremurau. Se agatase in ultima clipa de un vrajitor care probabil Disparuse. Domnul se speriase, probabil nestiind cine, ce.. Avea o urma urata pe fata. O zgarietura orizontala, pe obrazul stang. O ustura. Stratul de carne nu era obisnuit cu aerul infectat si racoros de la suprafata.
  Si-l atinse usor, retragandu-si brusc mana, strambandu-se de durere. Acum se afla pe o alee umeda si intunecata din cauza norilor gri. Tocmai plouase acolo. Simtea asfaltul rece sub maini. Isi plimba ochii albastri pe acolo, cautand ceva care sa o ajute. Sa o faca sa se simta mai bine. Daca unul din Devoratori ar fi folosit vreun blestem asupra ei, atunci testoasa ei chiar avea sa ramana fara bodyguarzi, iar ea fara viata.
  Era ud pe jos. Se ridica de acolo, si-si imbratisa bratele cu mainile, dardaind. Cat era ora? Manecile bluzei albe in dungi pe care tocmai o purta erau ude. Statuse probabil cu mainile in apa. Si blugii erau uzi, jos. Probabil si degetele de la picioare ii erau ude. Ce sa mai spuna de tenisi.
  Privi cerul. Se afla intre doua case inalte. De ce Aparuse vrajitorul acela acolo? Ce intrebare stupida. Cum ajungea casa fara bagheta? Asta era o intrebare inteligenta... Soarele statea sa apuna. Probabil nu era asa tarziu. Probabil era abia sapte. Daa.. se intoarse speriata spre gunoiul care se afla la cativa metri de el.. observand o pisica sarind pe acolo. Sunt satula!
  Iesi in strada, incercand sa gaseasca un reper.

Nu credea ca era posibil sa se piarda.Avusese mereu un simt al orientarii demn de invidiat si reusise mereu sa isi gaseasca calea inapoi.Si mai ales,nu credea ca era posibil sa se piarda in Aleea Nocturn.Vizitase de prea multe ori aceste locuri mizerabile,nu de placere,ci de nevoie.De fiecare data cand venea aici,isi zicea ca era nebuna,pentru ca mereu i se intampla ceva in locul acela.Ura cum cei mai multi pandeau in umbra in acel loc,gata sa loveasca in orice moment.O faceau sa se simta nesigura.Deastea incerca sa nu petreaca mai mult timp in acel loc decat era nevoie.

Toate ca toate,se gandi ca trebuia felicitata pentru ideea de a-si lua pelerina cu ea.Cine banuia ca dupa o zi atat de senina,seara avea sa aduca o ploaie de zile mari,intunecand cerul de parca era miezul noptii?Soarele inca nu apusese,dar nici mult numai avea.Vremea nu fusese singurul motiv pentru care isi luase pelerina.Nu vroia sa fie recunoscuta,iar parul sau blond auriu iesea destul de usor in evidenta.Asa ca isi trasese gluga peste cap,rezolvand o problema dintr-o suta.

Avea un sentiment bizar,ceva se intamplase in acel loc.Sau poate nu chiar in acel loc.Nu stia exact,nu vroia sa afle.Nu vroia decat sa faca ce avea de facut si sa se care din locul acela!Nu o speria;trecuse prin mai rele;dar nu suporta Aleea Nocturn,pur si simplu.Asta,si faptul ca era o Cercetasa,deci era imuna la frica.Aproape.
Vazu ca prin vis o fata ce inainta in fata ei.Ramase cu gura cascata,si se indrepta inspre ea,uitand ca nici macar nu o cunoaste!Tot ce stia era ca parea ranita.
- Ce dracu' s-a intamplat cu tine? o intreba ea pe un ton ingrijorat,nedand importanta faptului ca facea o prima impresie cam proasta daca incepea direct sa injure.

• Era uda si speriata. Era transpirata si terifiata. Totul amestecandu-se intr-o simfonie fara sens scrisa de un geniu batran. Ar fi vrut sa isi stearga din memorie ultimele cateva ore. Da ar fi vrut sa isi stearga intreaga existenta, atat de amara si torida, insa aceste ultime ore depaseau multe. Se trezise ca si pana atunci, gata sa isi petreaca inca o zi singura, in camera ei. Fericita si singura. Nu ii placeau oamenii, asa cum acestia pareau sa nu o placa pe ea. Insa singura, ea era si regina si servitorul. Singura, putea sa faca ce vroia fara acel sentiment care o urmarea ereu cum ca era urmarita. Si nu accepta sa i se spuna ca era paranoica sau schizofrenica.
  Insa ziua se strica, iar mama ei ramase fara cerneala nu-stia-de-care. Aylee fusese nevoita sa se duca pana pe aleea Diagon, unul dintre locurile pe care le ura cel mai tare. Plin de oameni, de vieti paralele si povesti fara sens, unde sufletele sangerau sub ovituri de pene faurite din ciuburi de sticla. Cumparaturile durara o secunda, insa nu vroia sa se duca acasa, nu vroia sa dea cu ochii de cei mai rai parinti de pe planeta. A doua greseala din ziua aceea. Incerca sa nu isi aminteasca ce se intamplase de atunci. Continua sa alerge, desi ploaia se oprise. Dadu coltulpe aleea nocturn, gata sa ramana singura. asta nu se intampla. Vazu doua fete care stateau acolo. Probabil ca si ele o observasera. Ai putea sa fugi, oricum nu te cunosc. Era prea tarziu.

• Imediat ce iesi, incerca sa se obisnuiasca cu lumina de acolo, incat isi miji ochii cat de tare putu. Observa o fata inalta, bine conturata, cu parul culoarea spicului, parand foarte ingrijorata. O privea cum vine inspre ea. Probabil statea in fata vreunei alte persoane, cu care aceasta avea treaba. Cand blondina se opri in fata ei, Arlin isi dadu parul dupa ureche si privi neajutorata in jurul ei. Ce avea sa-i spuna? Adevarul sau sa o minta ca fusese zgariata de un animal? Oricum, animale cu o singura gheara nu existau.. deci ramanea la prima varianta. Ii zambi duios, prinzandu-i mainile intr-ale ei.
  "E doar o mica zgarietura pe obraz, nu mi-am rupt piciorul., incepu ea aproape razandA fost din neatentie. Cred ca am nevoie doar de o curatare si un plasture, iar situatia se va indrepta."
  Spera doar sa nu le mai vada chipurile acelor Devoratori, fiindca daca avea sa-i mai intalneasca, atunci ar fi angajat pe cineva sa-i ucida. Ea nu si-ar fi dorit sa o faca.
  Observa o alta fata pe strada cu ei. Avea parul negru ca smoala si ochii de un maro intens. Era imbracata foarte simpatic, iar fata ei, desi fara vreun zambet cat de mic, o inveselea pe Arlin. Se intoarse spre blondina, adresandu-i-se:
  "Multumesc pentru grija! Iti raman recunoscatoare daca imi spui unde as putea gasi un magazin potrivit pentru asa ceva. Din pacate nu am nicio legatura cu Magia Neagra, si este prima data cand vad locul acesta.."

Nu credea nici o iota din ce ii spunea fata,dar nu puse intrebari.Ea insasi ura sa fie intrebata cand deja daduse un raspuns.Poate ca fata avea motive intemeiate sa ii ascunda adevarul.Nu vroia sa o preseze,asa ca atunci cand aceasta termina de vorbit,Evelyn se multumi sa dea usor din cap.Zgarieturile nu erau adanci,dar cu siguranta dureau ingrozitor.Si din nou,se intreba cumde se alesese cu ele.Ii venea sa isi traga o palma.Nici macar nu o cunostea pe aceasta fata si totusi se napustise asupra ei verificand daca era bine,ceva total opus ei de cativa ani.Curiozitatea a ucis pisica!

Observa o alta fata si injura iarasi,de data aceasta in gand.Deja vu,deja vu peste tot!Nu asa i se intampla mereu?De ce sa fi fost diferit acum?Ridica din sprancene inspre fata parca intreband-o daca avea sa se apropie odata sau nu,desi nu stia daca aceasta observase.Evelyn inca avea gluga trasa pe cap,acoperindu-i fata.
- Aleea Diagon ii zise Evelyn,privind-o din nou pe fata de langa ea cu respect si parca gelozie.Cat si-ar fi dorit sa nu fi cunoscut nici ea Magia Neagra...Dar cred ca mai este unul si prin zona.Nu sunt experta,dar daca vrei pot ajuta cu zgarieturile alea pana ajungem undeva unde poti sa tratezi ranile cum trebuie ii zise Evelyn,ridicand din umeri.

Acum,oferea ajutor!Clar,ceva era inneregula cu ea astazi!Insa adevarul era ca,desi o negase,nu putea sa suporte sa vada persoane ranite sau neajutorate si sa nu le ajute.Banuia ca vechea Evelyn era inca pe undeva pe acolo.Si pentru un moment,nu o deranja ca reaparuse.
Isi indrepta atentia inspre cealalta fata si o privi cateva secunde.I se parea familiara.Hogwarts,poate?
- Nu muscam ii zise ea ranjind si dandu-si intr-un final gluga jos de pe cap.

• Isi inclesta degetele in pumn pirivind scrisoarea de pe masa care avea litere ciudate pe ea, sangerii insa in acelasi timp cu o importanta destul de mare pentru ea.
  Inchise la loc scrisoarea dupa cum fusese si apoi o baga la gunoi, nu voia sa dea importanta unor chestii care chiar nu aveau niciun sens.
  Se ridica de la masuta aceea din dormitorul ei si merse la dulap alegandu-si o pereche de blugi si un tricou rosu, iar in picioare tenesii ei albi nelipsiti. Isi puse in buzunar bagheta si disparu brusc aparand pe Aleea Nocturn.
  Avea nevoie de putin aer curat si sa se relaxeze, isi puse inapoi bagheta inapoi in buzunar, incepu sa fredoneze cateva melodii preferate si sa paseasca pe Alee fara nici o problema.
  Brusc se opri, observa doua siluete in fatza ei si pe cea de a treia care parea speriata de fantome, insa nu zise nimica.
  Se apropie de cele doua si o observa pe una zgariata pe obraz destul de rau, in adevaratul sens al cuvantului.
  Indrazni sa se apropie de ele, desi putea foarte frumos sa plece de acolo dar o recunoscu pe Evelyn, i zambi si se apropie de cele doua, zicand:
  - Uhm..sunteti bine? spuse ea si apoi o saluta pe cercetasa din priviri, continuand:
  - Eu sunt Julieta. Spuse catre tanara cealalta intinzandu-i mana prieteneste.

• O privi pe tipa blonda, singura pe care nu o cunostea in tot grupul acela. Apoi, la auzul cuvintelor sale, isi privi tinuta. Blugii negrii ii erau bagati in bocancii militaresti, iar geaca de piele care avea fermoarul tras pana sus ii acoperea maieul alb, mulat. Era sigura ca nu muscau. Ar fi fost ciudat sa fie muscata de niste oameni pe o alee, chiar daca aceasta nu era populata decat de vrajitori intunecati si vrajitoare batrane. Nu, fetele pareau mai degraba genul care sa ii puna otrava in bautura. Facu cativa pasi, apropriindu-se de fete, cand o a patra persoana se aproprie de ele.
  Intoarse capul, speriata, insa isi dadu seama ca nu era nimeni pentru care merita sa sara in sus. Era Julieta, profesoara de Studiul Incuiatilor, cu care se obisnuise mai mult sau mai putin. Cumva, se parea ca unde este ea, apare, mai devreme sau mai tarziu, si Julieta. Cercetasa trecu pe langa ea, fara sa o bage in seama, si se aproprie de celalalte doua blondine. Doar atunci isi dadu seama ca o cunostea pe cea zgariata pe fata. Inainte nu isi daduse seama, din cauza ranii, dar dupa ce necunoscuta o stersese, fata ei ii reveni in minte. Era Arlin, o cunoscuse in blestematul acela de orasel al lui Potter. Se parea insa ca Julieta nu isi amintea de ea.
  Lasa asta la o parte si incepu sa se uite suspicios la tipa pe care nu o stia. Oare era si ea ceva prietena de-a lui Darren sau faptul ca se intalnisera in acel moment, acolo, era doar o coincidenta. Misterul este doar un cuvant nascocit de nestiutori. Cuvintele batranelului ii rasunara in minte. Clar, intamplarile din ziua aceea aveau sa o marcheze.
  -Eu sunt Julieta. Glasul cercetasei o trezi din visare. Chiar nu o recunstea pe Arlin?
  -Aiurita, isi zise viperina in soapta, in timp ce ii arunca blondei un zambet, care semana mai mult cu o grimasa. E frig, trase concluzia. Cat de mult i-ar fi placut sa se duca acasa... Si totusi, ceva o facea sa ramana.

• Isi dadu ochii peste cap, rasufland furioasa. Nu era important cum se ranise, ci cum pleca de acolo. Fetele acelea. Le mai intalnise? Julieta. Se gandea automat la romanul lui Shakespeare. Dintr-data se gandi la Romeo. Ea nu mai avea demult un Romeo al ei. Il pierduse dintr-o prostie.
  Isi acoperi fata cu mainile, simtindu-si mainile moi si fata aspra, din cauza apei si a vantului. Trebuia sa se spele pe fata neaparat. Si nu doar pe fata. Pe intreg corpul. Nu avea bagheta la ea. Ce era de facut? Vroia sa o foloseasca pentru a-si pune un bandaj sau un plasture pe fata.
  Gesticula agitata din maini, intrebandu-se daca vreuna din fete, fiind absolvente probabil, daca nu si mai bine, o putea ajuta cu asta.
  Aylee. isi aminti brusc.O privi pe bruneta inalta. Era mult mai inalta decat ea.
  "Julieta.."repeta Arlin in soapta, sperand sa retina. Insa cealalata fata? Nu se prezentase. Nu-i aflase numele.
  "Ce neatenta pot fi uneori. Ma numesc Arlin."spuse aceasta catre cele doua fete, zambind. Isi cobori privirea in pamant, privindu-si tenesii uzi. Arat oribil. Oare nu o putea ajuta nimeni sa ajunga acasa? Sau poate, macar intr-un local calduros, unde se servea ceai, sau ciocolata calda.
  

Dadu usor din cap inspre Julieta iar apoi isi indrepta atentia inspre cealalta fata la timp pentru a o vedea zambindu-i usor.Iesi mai mult ca o grimasa insa Evelyn aprecie incercarea si ii zambi inapoi.Un zambet mic,insa era un zambet.Putea sa jure ca o auzise spunand ceva in soapta insa nu zise nimic.Apoi indreptandu-si atentia inspre fata ranita,se incrunta.Hainele ii erau ude si cu siguranta mai avea si alte zgarieturi inafara de cea de pe obraz.Si din nou ii veni in cap intrebarea ce nu vroia sa o rosteasca.Ce se intamplase?

Isi dadu ochii peste cap si ranji inspre Julieta.
- Oh desigur ca suntem bine.Doar stam si noi pe aici,in frig stiind ca in orice moment va incepe sa ploua.Nu-ti face griji ii zise ea sarcastica prietenei sale.Stia ca Julieta observase pe langa sarcasm si amuzament.Dar era atat de tipic,cand vedeai pe cineva ranit sa il intrebi daca era bine.Nu trebuia spus ca asa facea si ea,de fiecare data.

O auzi pe fata ranita prezentandu-se.Arlin.Ii zambi usor.Cu cate se intamplasera,uitase sa se prezinte.
- Evelyn zise ea,pentru amandoua fetele.Julieta deja o cunostea.Isi dadu parul blond pe spate,apoi le privi pe fiecare in parte.Stiu ca nu e deloc treaba mea,dar ce faceti aici? le intreba ea intr-un final,neputandu-si stapani curiozitatea.