Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Whinging
1 2 Next »
/ fight to survive

**Ivy Thibault** · 22 Aug 2012, 21:39

Ivy clătină nerăbdătoare din cap şi ţâţâi enervată. Nu înţelesese întrebarea.
"Hai să le punem astfel," repetă ea pe acelaşi ton privindu-l cu intensitate. "Kurt nu mi-ar cere niciodată aşa ceva. E unul dintre motivele pentru care îl iubesc. Nu mă pune să renunţ la persoanele dragi mie orice ar fi. Dar această Melanie Wilde (scuipă cuvântul ca şi cum ar fi ceva înjurătură) ţi-a cerut exact asta. Ţi-a cerut să renunţ la omul pe care îl credeai frate. Ţi-a cerut să fii aliatul ei la uciderea lui. Cum poate o asemenea femeie să te iubească cu aceeaşi intensitate cu care, evident, o iubeşti tu pe ea?" întrebă ea.
Ştia că logica ei are sens, ştia că ea are dreptate şi voia să îl facă şi pe el să vadă. Era adevărat că nu îi plăcea deloc de Melody, cu toate că nu o întâlnise niciodată, însă scopul ei nu era să îl facă pe Mike nefericit şi să se despartă de ea. Scopul ei era să îl facă pe Mike să vadă data viitoare dacă e înşelat, sau sentimentele sunt sincere. Voia să aibă garanţia că acea greşeală nu se va mai repeta.
Îl lăsă să mediteze pe vorbele ei şi se întoarse cu spatele la el şi cu faţa spre stele. Această întâlnire cu Mike îi uşurase acel mic nod din stomac care i se încordase din momentul în care aflase de trădarea lui. Simţea că îl va ierta cu timpul, deşi acum era doar la începutul drumului. Toată lumea ştia că Ivy nu iartă aşa de uşor.

**Michael Stark** · 22 Aug 2012, 22:02

Mike se încruntă uşor. Ştia că pe de o parte, Ivy avea dreptate. Însă ştia şi că el avea dreptate. Pe toate părţile. Aşa că argumentul lui nu era terminat.
'Cine a spus că domnişoara Wilde a vrut să îl prindă pe Kurt din prorpie iniţiativă?' întrebă bărbatul, cu o sclipire întunecată în ochi.
Ştia prin ce trecuse Melody, şi nu fusese uşor. Încercase să îi fie alături. De ce nu pricepea Ivy? Mel nu era o persoană rea. Era blîndă, bună şi iubitoare. Nu ar fii făcut niciodată acel lucru îngrozitor dacă nu ar fii fost silită.

'Mel a fost torturată, chinuită şi ameninţată cu moartea,' spuse Mike, ca şi cum era evident. 'Familia ei încercase să îl prindă pe Kurt, apoi ea. Aproape a reuşit. Însă după ce m-a întâlnit pe mine şi a aflat că Malfoy nu e omul pe care îl ştie ea, a vrut să renunţe. Însă nu e atât de uşor să ieşi dintr-o comunitate care are nevoie de tine, mai ales în vremuri de război.'

Îşi adânci mâinile în buzunare încă o dată ridicând din sprâncene, încercâd să îi citească expresia lui Ivy. Nu fusese el niciodată maestru în cicitul oamenilor şi ştia că nu va fii niciodată. Oamenii erau mult prea complicaţi pentru el. Tehnologia era cea simplă, contrar a ceea ce vrăjitorii şi nu numai credeau în acele zile.
Nu mai găsea decât mici urme ale spioanei fatale, agile şi incredibil de frumoasă care îi fusese iubită acum câţiva ani. Spiritul îi era aproape neschimbat, însă era clar mai matură. Mai calculată, până şi atunci când era mânată de ură.

Avea încă acea flacără care meru ardea în ea, a voinţei şi reuşea să îi convingă pe toţi ceilalţi că ce vrea ea, ce spune ea, e corect.
Cu toate aste, înăntrul ei era încă o femeie, poate chiar o fată, care nu ştia încotro să o apuce, care era derutată, care căuta garanţii şi angajamente. Kurt o schimbase, asta era clar. Şi până atunci, Mike descoperise că doar în bine. O făcuse mai pură, mai miloasă şi mai blândă.

**Ivy Thibault** · 22 Aug 2012, 22:24

Ivy se uită la el bănuitoare. Avea argumentele, asta era clar. Nu avea cu ce să îl mai atace. Strânse din buze nemulţumită, adoptând iar acel aer superior pe care mulţi îl urau, însă, de data aceasta, în ochii de un căprui închis i se putea citi o sclipire amuzată.
"Tot nu-mi place de ea," spuse Ivy, ca şi cum asta ar lămuri lucrurile. "Am un sentiment ciudat în privinţa ei. Miroase a belele."
Îşi pocni uşor încheieturile degetelor, apoi îşi netezi rochia de un alb murdar, uitându-se la ghetele ei negre. Îşi aminti de petrecerile sofisticate, de părul ei roşcat şi de rochiile strâmte şi scurte. Descoperi cu surprindere că nu îi era deloc dor de ele. Atunci era victima anturajului, condusă de o dorinţă inexplicabilă de a fi în pas cu toţi ceilalţi. Nu îi păsa daca acea rochie i se părea urâtă, o purta pentru că ceilalţi spuneau că era minunată. Nu îi păsa că picioarele erau ca şi puse în piuneze după o noapte pe tocuri.
Renunţase de mult să fie perfectă. Ajunsese la concluzia că imperfecţiunea era subapreciată. Îşi dăduse seama, de când îl întâlnise pe Kurt, că cel mai potrivit tip de perfecţiune pentru ea era imperfecţiunea.
"Nu te-am iertat încă totuşi, să ştii asta," spuse ea, încrucişându-şi mâinile şi privindu-l printre nişte ochi bănuitori. "Presupun că ştii că va trece mult timp până să am încredere în tine din nou."

**Michael Stark** · 23 Aug 2012, 09:38

Stark scoase un râset ca un lătrat la auzul cuvintelor lui Ivy. Suna ca şi cum asta ar fii încheiat discuţia, şi putea spune să era muţumit cu atât. Fusese destulă muncă de convingere pentru o zi, nu avea să o facă să creadă că Ophelia merita o şansă şi din partea ei.

În plus, era conştient că va lua ceva timp până să îi recapete încrederea, el voia să ştie doar că era posibil aşa ceva, şi că era pe drumul cel bun, că în viitor, Ivy îl va ierta şi vor fii prieteni.

'Ei bine, pot spune că mă simt norocos că mă vei ierta vreodată,' spuse el, zâmbind. 'Aşa că nu mă aştept să ai încredere în mine din nou chiar acum.'
Îşi puse mâinile în buzunare şi ridică din umeri.

**Ivy Thibault** · 23 Aug 2012, 10:24

Îşi dădu seama că discuţia despre trădarea lui era încheiată, aşa că încercă să găsească un altul. Nu îi plăcea să rămână prea mult timp tăcută, o plictisea.
Îşi înclină capul într-o parte şi îl privi aşa pentru un timp. Îşi dădu seama ce mult se schimbase în aceşti ultimi ani departe de el. De la spioana şi asasina Ivy Thibault, roşcată, cu costume de piele, până la Devoratoarea pătimaşă Ivy, încă asasină, cu părul negru, maxilarul conturat, şi o atitudine rece. Zâmbi, dându-şi seama ce bine se simţea acum în pielea ei.
Se întrebă ce putea avea mai mult. Era fericită cu viaţa ei, încercând să ţină pasul cu acţivităţile Julietei, fiind o Devoratoare fidelă şi folositoare, îndeplinind şi misiunile Sfinţiilor Mortali, soţia lui Kurt, o Malfoy, iar acum avea o şansă pentru a deveni prietenii de altă dată cu Mike.
"Şi tu?" întrebă ea, întrerupându-şi şirul gândurilor. "Tu ce-ai mai făcut în ultima vreme?"

**Michael Stark** · 02 Sep 2012, 09:01

Se bucură de schimbarea subiectului şi de faptul că se terminase vorbăria despre aşa-zisa trădare. Nu îi plăceau sentimentalismele, nici să recunoască că a greşit sau să îşi ceară iertare. Bineînţeles, aici fusese un caz aparte pentru că era vorba despre Ivy, soţia lui Kurt şi o persoană foarte importată atât din trecutul, cât şi din prezentul bărbatului.

Îşi luă ceva timp ca să răspundă la întrebare. Nu prea ştia ce să îi spună. Ultima perioadă fusee extraordinar de încărcată, atât la companie, cât şi acasă. El şi Ophelia se pregăteau de nuntă. Stabiliseră data şi locul. Ar mai fii trebuit invitaţii, însă Stark ştia că Ophelia voia ceva simplu şi discret nu 'nunta deceniului', cum se aştepta lumea de la un tip ca Stark.

Nu putea spune că îi displăcea ideea unei nunţi restrânse. Era foarte tentantă şi se bucura că mai primise o dovadă a faptului că femeia cu care urma să se căsătorească nu voia banii lui. Îşi aduse gândurile spre conversaţia lor din nou. Se hotărî că nu era chiar momentul potrivit de a o anunţa pe Ivy de căsătorie. Ar fii preferat o stradă aglomerată, unde femeia nu putea să îl rănească, nu un acoperiş pustiu, noaptea.

'Ei bine, ştii tu, Stark genialul tot Stark genialul e,' spuse el cu un zâmbet glumeţ în acelaşi timp. 'Compania merge pe roate şi acum că o am şi pe Ophelia lângă mine mă simt perfect. Dar tu?'

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Whinging 1 2 Next » //  / fight to survive

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Whinging
1 2 Next »
/ fight to survive