Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul
1 2 3 4 5 … 9 Next »
/ not all whispers are lies

**Lexie Stryder** · 04 Jul 2012, 13:11

not all whispers are lies
[Image: SbFVx.gif]

Me and Cloud

Lexie isi lasa pana pe birou, invartindu-si usor mana in incercarea de a-si relaxa incheietura. Lucra la un proiect personal de cateva luni incoace si acum ca razboiul era din ce in ce mai aproape, se simtea obligata sa il termine inainte sa fie prea tarziu. Isi impatura pergamentul usor ingalbenit cu un oftat si isi aseza pana si calimara intr-un sertar, apoi statu pentru cateva momente pe scaun, ingandurata. In ultima perioada fusese confuza si vulnerabila si poate ca era cel mai bine sa stea departe de lumea ei pentru o vreme. Insa nu putea sa faca asta. 'Lumea ei' era plina de persoane dragi. Ar fi fost o prostie sa le indeparteze sau sa se indeparteze ea de ele daca nu era obligata.

Poate ca s-ar fi simtit mai rau. Da, asta insemna confuzie, sa te contrazici singur in mintea ta dupa numai cateva secunde dupa ce ai sustinut o idee. Ofta scurt si se ridica de pe scaun. Totul avea sa fie bine. Isi repetase asta in gand de milioane de ori in ultima saptamana. Ar fi vrut sa se intalneasca cu Kurt, sau cu Ivy sau Isa. Sora ei avusese mereu darul de a o linisti, a o asigura ca totul era bine si ca gandea prea mult ca de obicei. Se gandi pentru o clipa sa treaca prin Pestera lui Godric, pe la Kurt sau la Matt si Isa insa se razgandi repede. Oamenii normali aveau ce face intr-o vineri dupa masa. Numai ea pierdea timpul singura.

La naiba cu asta. Tanara iesi din dormitorul ei din Pivnita hotarata, apoi dadu la o parte usa Camerei de Zi si se gasi in tunelul lung care facea legatura dintre Pivnita Viperinilor si castel. Inainta pana ajunse pe coridorul principal de la parter. Merse direct spre usa, incercand sa nu se gandeasca la faptul ca nu aruncase o privire in oglinda inainte sa plece si probabil suvitele rebele nu lipseau desprinse din coada lejera de la spate. Insa Lexie nu fusese niciodata preocupata de aspectul ei fizic prea mult. Incerca sa se ingrijeasca si nu se ignora complet, insa mereu avea alte lucruri de facut asa ca prefera blugii si tenisii in locul tocurilor si a fustelor. Isi adanci mainile in buzunarele din spate a pantalonilor scurti si ofta adanc cand razele soarelui ii atinse fata.

Aerul de afara era usor inabusitor, insa un vant slab ii atingea piele si crea o atmosfera placuta, nu foarte calduroasa. Da, adevarul era ca inabuseala nu era chiar specifica Angliei. Se incrunta usor, lumina soarelui deranjandu-i usor ochii si inainta pe intinderea de iarba care ducea spre lac. Avea nevoie de o plimbare pe domeniile castelului. Lunga is relaxanta.

**Cresseda E d'Guillaume** · 04 Jul 2012, 13:39

Tresări cu putere și se ridică din pat când mârâitul lui Nero reverberă în cameră. Își frecă ochii împăienjeniți de somn, încercând să-și dea seama ce îl agitase așa tare pe animalul ei. Auzi zgomote și imediat Nero sări spre geam, începând să latre. Oftă și se ridică din pat, clătinându-se pe picioare. Cât naiba era ceasul? Nici măcar asta nu știa. Se uita pe noptieră, bâjbâind după telefon. Ura când se simțea atât de obosită. Auzi aceleași râcâituri în geam și privi în sfârșit într-acolo, încruntându-se când observă o bufniță. Se apropie de fereastră, deschizând-o, și un mic pachețel căzu pe pervaz, rostogolindu-se pe podea.

Privi bufnița cum își ia zborul, apoi se aplecă, desfăcând misteriorul pachet. Se încruntă, când văzu colierul cei aparținuse mamei ei, care de asemenea dispăruse odată cu moartea acesteia și semnul Întunecat, începu să pulseze dureros pe mână. Strânse din dinți, apoi lăsă pandantivul să cadă în buzunarul pantalonilor pe care-i purta. Ieși din cameră, având impresia că dacă va mai sta acolo, se va sufoca de cald și zâmbi când își simți câinele urmând-o.
-Bun băiat, murmură, oprindu-se o clipă. Salută câțiva puști ce stăteau în Camera de Zi, apoi ieși pe holul întuncat al subsolului, mergând cu pași mici spre scări.

Împinse ușa de la intrare, trăgând aer în piept și privi cerul senin, zâmbind ușor. Se îndreptă încet spre lac, privindu-l pe Nero când începu să alerge bucuros. Clătină amuzată din cap și clipi de câteva ori, privind pământul gânditoare. Fără să fie atentă, se lovi de cineva. Ridică privirea tresărind.
-Îmi pare rău. Nu eram atentă, spuse mușcându-și buzele și o privi pe fată, schițând un zâmbet mic.

**Lexie Stryder** · 04 Jul 2012, 17:08

Lexie isi ridica privirea confuza in momentul in care simti un corp solid cum o impinge de la spate. Isi pierdu pentru o clipa echilibrul, insa il recapata in scurt timp. Se intoarse cand auzi vocea unei fete. Se intoarse cu un zambet bland. In fata ei era una dintre viperinele pe care le vedea in mod regulat in Camera de Zi, pana si in timpul vacantei. Se intreba cum de nu facuse cunostiinta cu ea pana acum.

Era din anii mai mici, insa parea cam de varsta lui Lexie, poate chiar cu un an mai mica.
"Nu-ti face probleme, sunt in regula," spuse tanara, zambind. Ësti viperina, nu-i asta? Eu sunt Lexie."

Isi intinse mana spre fata imediat ce se prezenta. Era destul de fericita ca avea pe cineva cu care sa isi petreaca restul dupa amiezii, chiar daca nu era in cea mai buna stare. Isi trecu o mana prin par, fiind si mai constienta de faptul ca nu prea era aranjata.
Fata care daduse peste ea era frumoasa, cu un par saten si lung care contrasta cu tenul usor deschis si ochii ciocolatii. Viperina ii zambi.

**Cresseda E d'Guillaume** · 04 Jul 2012, 21:01

Întinse mâna din instinct în clipa în care tânăra din fața ei se clătină, vrând să o prindă în caz de va cădea, dar și-o retrase când văzu că era în ordine. Zâmbetul îi deveni mai dulce și mai frumos când văzu că totul este în ordine. Nu dorea să facă vreo prostie sau să deranjeze pe cineva. Nu astăzi.

-Da, aprobă ca răspuns la întrebarea ei și îi prinse mâna, în semn de încântare.
-Eu sunt Cloud. Mă bucur să te cunosc, adăugă mai apoi și clipi de mai multe ori. Era ciudat cum își cunoștea colegi abia atunci, deși îi văzuse de atâtea ori pe holuri și în Camera de Zi. Dar ce mai conta? Important era că nu rămâneau doar niște străini.

O cântări pe fată din priviri și zâmbi mai larg, ușor copilărește. Îi dădu drumul la mâna, apoi își dădu părul de pe ochi, clipind din nou. Se simțea bine, și era mulțumită că avea cu cine sta de vorbă, iar ziua ei nu ar fi fost un total fiasco.
-Câți ani ai? întrebă ea curioasă, căci i se părea că fata era de seama ei.

**Lexie Stryder** · 05 Jul 2012, 23:28

Cloud...interesant nume. Suna a ceva frantuzesc si pentru o clipa Lexie se intreba cum de fata nu ajunsese la Beauxbatons. Scoala din Franta era exclusiv pentru fete. Fusese acolo de cateva ori si ramasese cu o impresie buna asupra educatiei si culturii magice pe care elevii o prindeau in scoala. In plus, faptul ca era exclusiv pentru persoane de gen feminin dadea un farmec aparte, in concordanta cu eleganta pe care o inspira Franta.

Viperina ridica din sprancene, usor luata prin surprindere de intrebarea fetei. Era una banala, insa interesul acordat o prinse 'cu garda jos'.
"Optsprezece," zambi tanara. "Dar tu?"
Majoritatea oamenilor era surprinsa de faptul ca Lexie ajunsese profesoara la o varsta atat de neobisnuita.

Unii spuneau ca este prea tanara pentru asa ceva, insa viperina era de parere ca se descurca destul de bine. interactiona cu elevii si se simtea bine predand. In plus, cunostiintele ei in privinta Potiunilor erau mult peste nivelul ei normal.
Isi adanci mainile in buzunarele blugilor, privind-o pe Cloud, destul de multumita ca facuse cunostiinta cu ea.
"Si cine e acest micut?" intreba ea, aplecandu-se spre cainele care statea in spatele fetei.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul 1 2 3 4 5 … 9 Next » //  / not all whispers are lies

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul
1 2 3 4 5 … 9 Next »
/ not all whispers are lies