Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon / Sediul Profetului Zilei / not easy at all

**Vincent Thorbjörn** · 07 Sep 2012, 00:13

Lexie&Robb

După ce o lăsă pe Lexie să se pregătească pentru petrecere, se înapoie acasă, realizând că mai erau 3 ore până aceasta începea. Spera că avea să-i ajungă vrăjitoarea, având în vedere că femeile petreceau mult prea mult timp chiar şi când se pieptănau. Însă Lexie nu era prea feminină şi avea o vagă bănuială că îi lăsase prea mult timp. Începea să ţină la vrăjitoare, probabil mult prea mult pentru o singură cunoştinţă, însă nu avea ce să facă. Să-şi ia inima şi s-o arunce la câini?

Cât despre el, o cămaşă albă, cravată albastru deschis, iar un costum negru erau perfecte. Cravata era destul de incomodă, însă era nevoit s-o poarte. Acum arăta ca un Şoim adevărat, şi era mândru de asta. Înainte să se îmbrace, îşi făcu o baie rapidă, iar apoi pierdu vremea prin casă, aşteptând să se facă timpul s-o ia pe Lexie. Zâmbi când îşi aduse aminte de chipul ei blând şi începu să se îmbrace leneş.

Câteva minute mai târziu, era în faţa casei vrăjitoarei, sunând la uşă. Nici nu îşi dăduse seama cât de repede trecuseră cele 3 ore. Afară nu mai ploua, iar el arăta impecabil. Brusc, îi veni în minte ideea că asta era o întâlnire, şi zâmbi. Spera, în sinea lui, ca şi Lexie să creadă asta. Se uită la ceas, şi se întrebă de ce aşteptarea devenise dintr-odată atât de incomodă.

**Lexie Stryder** · 07 Sep 2012, 08:02

Lexie îi zâmbi lui Robb înainte ca acesta să iasă pe uşa de lemn a casei, ştiind că imediat ce va trece acel prag, va Dispărea. Deci avea trei ore la dispoziţie. Ce va face ea în trei ore? Era puţin ironic dat fiind că majoritatea fetelor aveau nevoie de aproximativ cinci ore pentru a se aranja înaintea unei petreceri. Cu toate astea, viperina chiar nu avea nevoie de mult timp. Nu era obişnuită nici cu evenimentele speciale, nici cu ţinutele corespunzătoare lor.

Oricum, nu putea spune că o deranja, ea era mai mult genul care să prefere altceva cu care să îşi ocupe timpul. Urcă scările din lemn de ulm până la mansardă, unde o luă drept spre camera ei. Îşi deschise şifonierul şi luă una dintre cele trei rochiţe pe care le avea în dulap. Nici nu avea nevoie de mai multe. Alese singura ei rochie lungă, dat fiind că Robb spusese că va fii ceva elegant. Nu voia să îl facă de ruşine sau să îl stânjenească fiind o parteneră necorespunzătoare. Şi trebuia să recunoască că asta era doar o scuză care ascundea faptul că voia să fie frumoasă şi feminină în faţa lui, că voia să îşi arate frumuseţea naturală şi să o amplifice.

Îşi luă cu grijă rochia din dulap şi o aşeză pe pat, apoi se duse să facă un duş scurt. Se uscă, apoi se îmbrăcă şi într-o oră era gata cu totul. Pantofii cu toc îi dădeau uşoare bătăi de cap, însă avea pasul sigur, chiar dacă nu era atât de graţioasă pe cât ar fii vrut. Nu se fardă, ci folosi doar puţin creion de ochi, apoi aşteptă. Tresări când auzi soneria şi aruncă o ultimă privire în oglinda mare din hol, apoi inspiră adânc aer în piept, simţindu-se extrem de entuziasmată şi, în acelaţi timp emoţionată. Avea impresia că aceea era o întâlnire şi avea un presentiment că asta şi era.

Deschise uşa după câteva secunde şi zâmbi detaşată, liniştindu-se imediat ce dădu cu privirea de Robb. Era foarte chipeş, într-un costum negru şi elegant, cu o cravată albastră care îi amintea de ochii de şoim şi cămaşă albă. Cu toate că era îmbrăcat la patru ace, avea acel aer de dezordine şi relaxare pe care viperina nu îl mai întâlnise până atunci.
'Bună,' spuse ea, simţindu-se uşor ciudat.

**Vincent Thorbjörn** · 09 Sep 2012, 13:27

"Ei, si eu care credeam ca nu te-as putea vedea intr-o rochie atat de eleganta nici macar daca m-ai impusca", rase el, fluierand-o admirativ.

Avea inca nevoie de cateva minute pentur a se trezi din socul produs de imaginea lui Lexie atat de eleganta. Nu era vorba ca nu putea sa isi imagineze o alta Lexie, insa acea imagine era groteasca si atat de ireala!
"Hai sa mergem, pana nu fac aici o criza si nu o sa mai stiu cine sunt", rosti el, intinzandu-i bratul.

Disparura cu un pocnet scurt si aparura in cateva secunde in fata sediului Profetului. Robb o conduse pe Lexie spre usa din fata, o deschise, si un hol lung si intunecat aparu in calea lor. La capatul acestuia se afla o incapere puternic luminata, a carei usa era deschisa, iar de acolo razbateau voci si o muzica placuta.
"Si acum, ne putem plictisi", rosti el, teatral.

**Lexie Stryder** · (This post was last modified: 09 Sep 2012, 14:17 by Lexie Stryder.)

Lexie zâmbi uşor ruşinată de reacţia lui Robb când o văzuse. Nu era deloc obişnuită ca un bărbat să o privească în asemenea fel şi avea ciudata impresie că el o vedea mai frumoasă decât îşi imagina ea. Părea atât de clasic, de simplu şi romantic când te gândeai să îi studiezi acea parte a lui. Lexie nu se gândise la asta din prima. Ea se gândise că se întâlnise cu fostul profesor amuzant şi şarmant, care cel mai probabil era un înfumurat. Nu îi trecuse prin minte că se întâlnise cu Robb, un bărbat la fel de arătos şi şarmant dar nu egoist, ci inteligent şi amuzant.

'Ei bine, nu există nicio femeie care să nu se poată îmbrăca elegant măcar o dată' spuse viperina, cu un zâmbet strâmb. 'Nici măcar eu. În plus, e un eveniment special, această noapte.'
Era conştientă că în obraji îi apăru o tentă roşiatică, aşa că se bucură să îi ia braţul lui Robb. Râse la auzul remărcii lui, apoi avu senzaţia de greaţă şi ameţeală a Dispariţiei, însă trecu aproape instantaneu în momentul în care atinse din nou pământul.

Era mai mult decât conştientă de mâna ei agăţată gingaş pe braţul lui şi de momentele scurte în care corpurile li se atingeau din greşeală. Inspiră adânc, încercând să îşi controleze gândurile şi studie împrejurimile. Păreau că intrară într-o sală mare, în care o mulţime de oameni cu figuri şi îmbrăcăminte sofisticată se plimba de colo-colo şi povesteau cu voci serioase, însă destul de relaxate. Atmosfera şi decorul era de poveste şi Lexie nu se putu abţinse să nu privească în jur cu o urmă de uimire pe faţă.

Chicoti la auzul cuvintelor lui Robb şi înaintă în încăpere cu paşi relaxaţi, ştiind că orice se va întâmpla în acea noapte, ea va fii la braţul lui.

**Vincent Thorbjörn** · 11 Sep 2012, 19:58

Robb inca o conducea pe Lexie, in timp ce se gandea la un plan prin care sa o faca sa se distreze. Toti oamenii din aceasta incapere erau evident mult mai bogati decat el, si se intreba cum de pana si reporterii pot avea un cont in banca mai gras decat el. Il observa de la departare pe domnul Blackbones, un foarte important om cu diferite multitudini de afaceri, care incerca sa-si toarne intr-un pahar putin suc de dovleac. Probabil ca acesta continea si alcool.
"Domnule Blackbones, ce surpriza!"rosti acesta si privi satisfacut cum grasutul domn Blackbones, care avea un inceput de chelie tare caraghios, aproape ca isi varsa sucul pe camasa alba, apretate." Aceasta este partenera mea, Lexie Stryder. Sper ca sunteti bine. Ce va mai face fata? A nascut?"continua el, insa nu astepta ca barbatul sa raspunda, ca o trase pe Lexie de langa el, lasandu-l pe acesta naucit si socat.

Cativa metri mai departe, se apleca si ii sopti la ureche, chicotind:
"Blackbones are grasime pana si in avere, daca stii la ce ma refer. Acum cativa ani, se mandrea cu minunata sa fiica, care era tare desteapta si urma sa intre in conducerea unei afaceri foarte importante. Insa fata a fugit de acasa inainte sa-si termine scoala, si s-a casatorit cu un maturator de strazi. Acum au 3 copii, iar unul e probabil pe drum".

**Lexie Stryder** · 11 Sep 2012, 23:32

Lexie îl urmă pe Robb, privind confuză în jur când acesta îi făcu cu ochiul. Zâmbi politicos când fusese prezentată unui bărbat scund, gras şi caraghios din punctul ei de vedere, apoi îi ascultă vorbele lui Robb, încercând să găsească ceva penibil în ceea ce spunea el.
Deci fata acelui bărbat avea să aibă un copil. Asta nu era penibil, era chiar frumos. Observă faţa buimacă a necunoscutului şi zâmbi, ştiind că, cu siguranţă era o poveste în spate pe care ea nu o ştia.

Lucrurile fură lămurite în momentul în care se lăsă trasă de Robb mai departe. Îşi înfundă un râset când îi auzi explicaţia.
'Doamne, oamenii ăştia nu ştiu să râdă?' întrebă ea, uşor enervată când un cuplu trecu pe lângă ei şi o privi ca pe o persoană ieşită dintr-un azil. 'Apropo, ştii să atingi punctele slabe ale omului.'

Ridică din sprâncene privindu-l pe Robb cu o faţă inocentă şi zâmbi, apoi îşi mută privirea pe invitaţi.
'Ok, acum e rândul meu,' continuă. Luă două pahare cu şampanie de pe una dintre tăvile aduse de chelner, apoi îi dădu unul lui Robb. Îl prinse din nou de braţ. 'Spune-mi ceva ce te-ar jena pe tine.'
O spuse pe un ton jucăuş. Încerca să îl provoace la un joc, un joc prin care să se cunoască mai bine unul pe altul.

**Vincent Thorbjörn** · 16 Sep 2012, 20:25

Robb dadu din umeri. Nu era vorba ca dorea sa fie rautacios, insa pur si simplu ii dispretuia pe acesti bogatani, care aveau grasime pana si in portofel, si isi puteau cumpara o Nimbus 2002 fara sa clipeasca din ochi, si fara sa simta o gaura mare in buzunar. Dar bine, cum puteau ei sa zboare pe o Nimbus, cand avea peste o tona? Nu, dom'le, ei aveau nevoie de o caruta trasa de dragoni cu coronite de aur.

Auzi intrebarea lui Lexie, si zambi.
"Nu cred ca m-ar jena ceva. Adica, de ce as mai face anumite lucruri daca nu mi-ar placea? Si chiar daca, asta e viata"

Vru sa mai spuna ceva, insa nu apuca, fiindca luminile se stinsera, si se auzira impuscaturi de pistol Incuiat din cealalta parte a incaperei. Cativa oameni tipara, iar el o trase mai aproape pe Lexie, strangand-o inconstient la pieptul sau.
"Drace! Acum si-au gasit?"

**Lexie Stryder** · 17 Sep 2012, 21:58

Lexie încuviinţă, impresionată de răspunsul lui. Reuşea să se arate relaxat, cu picioarele pe pământ, demn şi mândru fără să pară arogant. Îi plăcea asta la el, deşi o făcea să se simtă conştientă de propria persoană, de acele multe defecte pe care le avea pe când la Robb nu regăsea nici unul. Viperina zâmbi, întrebându-se în mintea ei ce însemnau acele gânduri şi cum ajunsese să simtă acea admiraţie în legătură cu persoana bărbatului.

Nu îşi dădu seama din prima ce anume îl întrerupse pe Robb, însă făcu şi ea repede legătura dintre zgomotul care se auzise şi un foc de armă. Nu putea crede că se întâmpla aşa ceva exact atunci, chiar în acea seară, însă ştia că la sfârşitul acelei nopţi va fii extrem de mulţumită de toată acţiunea care se petrecuse acolo.

Mâna lui Robb o găsi şi o trase pe el, iar Lexie se simţi pentru o clipă în siguranţă la pieptul lui. Însă nu avea de gând să fie domniţa la ananghie care trebuie să fie salvată. Nu fusese niciodată şi niciodată nu va fii. Aşa că îşi scoase bagheta la rândul ei şi se postă spate în spate cu Robb, gata să se apere, atât pe ea cât şi pe el. Spera că nu îi 'rănise bărbăţia' sau ceva de genul ăla prin faptul că voia să se apere singură. Avea totală încredere în el, însă niciodată nu suportase să stea pe margine şi să aştepte ca totul să se rezolve şi să fie în siguranţă.

În jur făcuse un haos. Lumea ţipa şi alerga ăn toate direciile. Lexie îl prinse pe Robb de mână din nou şi fugi împreună cu el până în celălalt capăt al camerei. Se adăpostiră după o masă lungă care fusese răsturnată şi viperina se întoarse spre bărbat.
'Ce se întâmplă?' întrebă ea, încercând să fie sigură pe ea. 'Cine şi de ce ar vrea să distrugă o petrecere de a Profetului?

**Vincent Thorbjörn** · 19 Oct 2012, 18:19

Robb se uita la Lexie, desi probabil ca daca ea nu ar fi fost in bratele lui nu si-ar fi dat seama de asta, si isi stoarse mintea in incercarea de a fi capabil sa raspunda la intrebarea lui Lexie.
"Probabil ca or vor sa ne jefuiasca, or sa rapeasca pe cineva pentru rascumparare, ori sunt beti/drogati. Lista poate continua. Tu ce zici?" sopti el, incercand sa ramana calm.

Isi scoase bagheta, soptind un 'Lumos', uimit ca nimeni nu se gandise la asta, si o trase pe Lexie de mana, trecand mai departe printre oameni.
"Hai sa cautam un loc departe din nebunia asta", replica el, sperand ca tocurile nu o vor incomoda pe vrajitoare.

**Lexie Stryder** · 20 Oct 2012, 21:40

Lexie se încruntă uşor la auzul cuvintelor lui Robb. Fusese o întrebare stupidă şi nu îi mai găsea rostul acum. Normal că, teoretic, puteau să existe o grămadă de motive pentru care cineva ar vrea să distrugă o petrecere de-a Profetului. Viperina simţea că ar fii trebuit să fie frumoasă, atrăgătoare, elegantă şi inteligentă în acea seară, însă nu se simţea aşa. Se simţea ca de obicei, fără să aibă nimic special, nimic ieşit din comun.
Îşi alungă acele gânduri din minte. Cum de se putea gândi la aşa ceva atunci când în jurul ei oamenii alergau de colo-colo şi bufnituri mari şi zgomotoase îi răsunau în urechi ? Cu toate astea, nu putea să nu fie perfect conştientă de mâinile lui Robb aşezate pe talia ei. Tresări uşor când el vorbi, însă toate gândurile ei haotice parcă se adunară într-un singur punct şi anume asupra vocii lui.
Fugi în urma lui printre oameni, ghidându-se după căldura nefirească a mâinii lui şi lumina slabă a baghetei sale. Îşi simţea gleznele zvâcnind dureros de la tocurile pe care le alesese pentru acea seară, şi brusc toată ţinuta ei i se păru complet nepotrivită şi prostească.
Imediat ce ajunseră în pragul uşii, Lexie îl opri pe Robb şi îşi aruncă pantofii din picioare. Nu era timpul să se gândească ce se va alege de ei din acel moment.
- Unde vrei să mergem?' întrebă Lexie, găsindu-se pe un coridor lung şi strâmt. Poate că sunt oameni de pază la intrările şi ieşirile din clădire.
Spera din tot sufletul ca Robb să aibă vreun plan în minte sau măcar să ştie unde mergeau pentru că ea nu avea nicio idee. Era uşor panicată, însă putea spune că se obişnuise cu situaţiile critice. Şi dinf iecare învăţase că oamenii (în special fetele) care se dramatizează ajung ori morţi, ori capturaţi. Ura acele tipuri de comportament. Prin faptul că te panichezi, nu faci decât mai rău. Trebuiau să rămână calm. Dar unde mergeau ?