Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon / Sediul Profetului Zilei / not easy at all

**Vincent Thorbjörn** · 23 Dec 2012, 16:49

Ii zambi lui Lexie. Isi dorea sa fie fericit, insa invatase de mult timp ca doar cu multa munca si dupa multe clipe de asteptare poti atinge intr-un final fericirea mult dorita.
"Da, asa sper si eu", sopti el, oftand.
Stia ca nu va putea niciodata sa ii ceara lui Lexie sa fie alaturi de el in viitor, chiar daca ea devenea prima persoana din lume pe care o iubea. Ii lipsea curajul de a mai face un pas si de a mai incerca, si se temea sa nu dea gres din nou.
"Eh, asta e, trebuie sa trecem mai departe", spuse el, plin iar de energie.
Se apropie de usa, uitandu-se pe gaura cheii, insa cum nu se mai vedea nimic, decise ca puteau iesi. Deschise usa, uitandu-se cu atentie pe coridor, si se intoarse spre Lexie, facandu-i semn sa-l urmeze.
Se indrepta spre usa de care se temusera cateva clipe inainte si se uita din nou pe gaura cheii, insa nu putea vedea nimic din cauza ca aceasta era acoperita.
"Perfect!", suiera el printre dinti, asezandu-se in fund, rezemandu-se de perete si asteptand o solutie.

**Lexie Stryder** · 24 Dec 2012, 13:32

Lexie ieşi din debara în spatele lui Robb. Îl privi în timp ce încearcă să priveasăc pe gaura cheii, însă nu făcu nimic. Mintea ei era aproape goală şi i se părea că e clar că oamenii care făcuseră atâta tărăboi în Sediul Profetului Zilei nu voiau să fie găsiţi. Cu toate astea, acum se simţea implicată şi nu avea nici cea mai mică intenţie să renunţe. Cu mintea şi priceperea lui Robb şi deducţiile ei logice, era aproape sigură că se vor descurca într-un fel sau altul.
Însă acum erau într-un impas. Lexie nu avea nicio idee ce ar fi putut face. Nu cunoştea locul, deci habar nu avea dacă mai exista vreo cale de intrare în acea încăpere.
Făcu câţiva paşi în faţă, apoi se aşeză în fund, lipită de perete, cu faţa la Robb. Stăteau acolo pur şi simplu, cu minţile parţial amorţite.
Viperina încerca să se concentreze asuăpra faptului că trebuiau să găsească o modalitate de a opri orice se întâmpla acolo.
Deci. Scările erau arse, iar acei oameni erau convinşi că nu merge. Asta însemna că se blocaseră singuri la acel etaj. Nu ar fi făcut asta dacă nu ar fi avut o alternativă sau o cale de scăpare de acolo. Cu siguranţă se gândseră la asta. Ceea ce însemna că nu toţi oamenii responsabili pentru acea înscenare erau în camera de după uşa din faţa lor. Şi, cel mai probabil, ceilalţi erau ascunşi într-un loc accesibil care să le dea posibilitatea să iasă şi să intre în clădire după bunul plac. Astfel, îi ajută pe ceilalţi să facă la fel.
- Putem ajunge pe acoperiş ? întrebă Lexie brusc, explicându-i mai apoi lui Robb tot ceea ce gândise ea între timp.

Edit By Raizen

Galeoni
Robb Elliot - 160

Puncte
Viperini - 170
Topic Closed !