Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout
« Previous 1 … 7 8 9 10 11 … 16 Next »
/ Not myself anymore

**Mylene Lycoris OddCat** · 01 Jul 2010, 19:30

Foarte tare, foarte tare!
Chiar daca ai exagerat putin cu detaliile.. tsk.

Next~

**Alice Morris** · 19 Jul 2010, 17:31

Capitolul II ~ Partea a IIa
Be careful what you wish [Image: emma-roberts-jake-t-austin-2009-1-16-1-26-39.jpg]

Ceasul sunã la ora ºase ºi jumãtate dimineaþa. Azi e vineri, apoi, urmeazã weekend-ul. Se aude lãtratul Lindei, care vine ºi mã trezeºte, sau vine ºi stã cu mine dupã ce mã trezesc. Acum bate cu labele în uºã, ca sã o las sã intre. Mã dau jos din pat doar de dragul ei, cã de nu, parcã aº mai dormit un sfert de orã. Linda intrã în camera mea micã ºi, ca de obicei, se aºeazã pe pat. Mã aºez lângã ea, ºi începe sã mã lingã pe faþã, la fel ca în fiecare dimineaþã.
-Neatza ºi þie, Linda. spun eu mângâindu-i blana moale. ªtiu cã vorbesc cu animalele, ºi nu mi se pare deloc ciudat. Þin foarte mult la ea, ºi uneori am impresia cã mã înþelege.
Trebuie sã vãd cu ce mã îmbrac astãzi. La ºcoalã nu avem o uniformã bãtutã în cuie, aºa cã pot sã mã îmbrac în ce haine vreau. Mã uit prin dulap, ºi dintre cele douã rafturi pline cu haine, iau ca de obicei jeanºii negri, o bluzã roz ºi un hanorac verde, sã nu mie se facã frig. E sfârºitul lunii octombire, ºi temperaturile încep încet încet sã scadã. Mã uit la ceas, ºi vãd cã este deja ºapte ºi cinci. Se pare cã a durat ceva pânã sã decid ce sã-mi fac la pãr azi. Cred cã am stat cu zece minute mai mult în baie, doar ca sã-mi las pãrul aºa cum era dupã ce am dat cu peria prin el.
Mi-am pus rapid în ghiozdan cãrþile de care aveam nevoie, am pus ghiozdanul lângã uºã, ºi am întrat în bucãtãrie. Mama mã aºtepta deja cu micul dejun pregãtit. Cea mai delicioasã omletã pe care o mâncasem pânã atunci, un mãr ºi un pahar cu lapte. Banii de buzunar, balerinii negri în picioare, ghiozdanul pe umãr, ºi am ieºit pe uºã. Un etaj mai jos, mã întâlnesc cu David, care mã aºtepta iar, sprijinit de balustradã.
-Neatza! spune el ridicându-se. Azi ai întârziat mai mult decât de obicei.
-Da, am stat mai mult în faþa oglinzii azi. spun eu dând din mânã. În schimb, dupã tine îþi poþi fixa ceasul. În fiecare dimineaþã eºti aici la 7:35?
-Defapt, 7:36, spuse el râzând. Azi a trebuit sã încui uºa la plecare, ºi a durat ceva pânã mi-am gãsit cheile. Dar tot am ajuns înaintea ta.
-Oricum ajungem în cinci minute, îi rãspund eu la ironie, în timp ce ieºeam din bloc. Soarele strãlucea puternic, pentru o zi de toamnã, ºi razele lui ajungeau la stratul multicolor din jurul copacilor prin crengile desfrunzite ale acestora. Era mai cald decât m-aº fi aºteptat. Fiind dimineaþã, toatã lumea se grãbea cãtre ºcoalã, sau servici.
Dupã colþ se putea vedea clãdirea liceului: mare, impunãtoare, uºile ºi geamurile mult prea înalte, exteriorul destul de clasic, ºi vechi, iar interiorul, mult prea modern în contrast cu pereþii din cãrãmidã roºie din exterior.
Am intrat pe uºa elevilor, în holul aglomerat, ºi eu cu David ne-am îndreptat cãtre dulapurile noastre. Am ajuns destul de repede la al meu, dulap ce putea fi recunoscut de departe. Era albastru - culoarea mea favoritã - ºi avea lipite abþipilduri negre, sub formã de chitarã, ºi note muzicale. Deschid uºa inscripþionatã cu 123 ºi îmi pun geanta pe raftul de jos. Îmi iau cãrþile, pun douã pixuri ºi un creion în buzunarul blugilor, ºi mã îndrept spre clasã. Stau în banca a treia lângã geam, împreunã cu David.
Colegii noºtri vor sã stea cu unul din noi în bancã doar în timpul vreunei lucrãri, când pot copia, cãci altfel, nici nu ne bagã în seamã. Dar ºtiþi vorba aia, Mai bine singur, decât în companie proastã. Evident, David este excepþia care confirmã regula.
Soneria anunþã începutul orei. Nici nu a sunat bine, cã profa de fizicã intrã pe uºã. Femeia asta cred cã pleacã mai devreme de la cancelarie doar ca sã ajungã în clasã la fix.
-Bunã dimineaþa! spune ea cu vocea ei piþigãiatã. În clasã, ca de obicei gãlãgie. Eu ºi David atenþi la profã, Maddison povestind cât de super a fost nu ºtiu ce petrecere, bãieþii de lângã uºã vorbeau, parcã nici nu observaserã cã profa era în clasã, iar Eric, suporta chinul de a sta cu sora lui în bancã ºi de a-i asculta poveºtile. Profa adoptã un zâmbet fals, care îi evidenþia ridurile, ºi îi fãcea tenul alb sã parã înfricoºãtor. A stat aºa vreo douã minute, pânã când Eric îi acoperi pe toþi spunând:
-Vreþi sã faceþi liniºte? Clasa amuþi.
-Îþi mulþumesc Eric. spuse profa cu o voce mieroasã, ºi se aºezã pe scaun.
Fãcu prezenþa, ascultã câþiva elevi, predã o lecþie din care nu am înþeles prea multe, ºi plecã. În timpul pauzei, mi-am pus cãrþile în dulap, ºi le iau pe cele pentru ora urmãtoare. Îmi mai scot ºi cartea pe care mã chinui sã o termin de douã sãptãmâni, ºi mã întorc în clasã. Aceasta era, ca de obicei, pustie. Toatã lumea stã pe hol, sau fumeazã în spatele liceului, sau îºi petrece timpul la bibliotecã, aºa ca David. Eu pur ºi simplu stau scufundatã în scaun, picioarele bãgate în bancã, þin cartea pe genunchi ºi citesc.
Liniºtea mormântalã este deodatã întreruptã de zgomotul tocurilor lui Maddison, ºi râsetele fetelor care stau ºi o ascultã povestind.
-ªi, cum vã spuneam, fetelor...Oh, Aubrey! Ce bine îmi pare sã te vãd!
-Ah, da? rãspund eu sarcasticã. ªtiam cã singurul motiv pentru care i-ar fi pãrut bine sã mã vadã era pentru simplul fapt cã putea sã încerce sã-ºi mai batã joc de mine.
-Da! Cum sã nu, sincer, mi-a fost foarte dor de tine la petrecerea de asearã. Dar, nu ai fost invitatã nu? Ce nepolitocos a fost organizatorul, sã nu te invite ºi pe tine! Ea organizase petrecerea, ºi încerca doar sã mã ia peste picior. Se pare cã nu avea inspiraþie în dimineaþa asta. Pânã acum mi-ar fi dat deja lovitura de graþie. Defapt, cred cã e mai bine cã nu ai fost invitatã spune ea rânjind dulce. Nu cred cã organizatorul ar fi vrut sã îi umbreºti pe toþi cu þinuta ta extraordinarã, pe care mi-am amintit acum, cã defapt nu o ai. Cele douã aºa-zise prietene au izbucnit în râs, dar eu am rãmas calmã, ºi am zis zâmbind:
-Sincer, îþi mulþumesc sincer cã nu m-ai invitat. Nu aº fi vrut sã mã molipsesc de vreo ceva. Rânjetul pieri de pe faþa lui Maddison iar clasa se scufundã din nou în liniºte. Cu replica asta i-am închis gura. ªi evident, s-a enervat, ºi, cum face de obicei când nu-i convine ceva, dãrâmã ce îi stã în cale. Când venea vorba de mine, cãrþile pe care le citeam ajungeau pe parchet. Ziua de azi nu a fãcut excepþie. Dupã ce m-am aplecat dupã carte, Maddison a ieºit val-vârtej din clasã, în timp ce intra David.
-Carte pe jos? întrebã el scurt. Iar?
-Da! Îþi vine sã crezi? rãspund eu ºi începem amândoi sã râdem.
-Deci, azi ce þi-a mai spus?
-Nimic important! Îmi spunea cât de rãu îi pare cã nu am fost la cine ºtie ce petrecere stupidã, asearã.
-De parcã i-ar fi pãsat! spuse David aºezându-se. În seara asta vii sã plimbãm câinii vecinilor, nu?
-Evident! Nu aº sãri peste o plimbare prin parc pentru nimic în lume.
Restul orelor au fost destul de plictisitoare. Criticile lui Maddison mai puþine ca de obicei. Se anunþa a fi o zi bunã. Dupã cele ºase ore zilnice, am mers acasã, mi-am trântit ghiozdanul pe podeaua dormitorului, ºi am salutat-o pe mama, care deja ajunsese acasã.
-Bunã! Ce faci?
-Bine, dragã! Cum a fost azi? Nu þi-e foame?
-Ba da! Azi, a fost ca de obicei. Bine, în mare. Mama ºtia despre cât de bine mã integrez eu în ºcoalã, dar nu o lãsam niciodatã sã intervinã. Mereu mi-am purtat singurã de grijã, ºi nu vroiam ca mama sã vinã la ºcoalã sã vorbeascã cu Maddison. Ar fi înrãutãþit lucrurile.
-Eºti sigurã cã nu vrei sã vorbesc eu cu fata aia care îþi face probleme? Apreciam foarte mult toate grijile care ºi le fãcea pentru mine, ºi, cu toate astea, am dat din cap scurt. Ai teme? întrebã ea.
-Mamã, azi e vineri. Am timp mâine sã-mi fac temele. Þie azi cum þi-a mers? Îmi plãcea sã o aud povestind despre animalele aduse la cabinet. Azi îmi povesti despre o pisicã rãnitã, cu o lãbuþã ruptã, un rottweiler bolnav, ºi un pudel care refuza sã mãnânce. Uneori mã miram când auzeam ce fel de animale ajung la veterinar, ºi nu puteam sã cred cã unii oameni pot fi atât de neglijenþi. Din fericire existã mama, ºi colegii ei, care fac minuni în cartier.
La ora cinci, ca de obicei, mergeam cu David ºi luam câinii persoanelor din blocurile alãturate. Mereu se adunau destul de mulþi cãþei, dar azi lipsea Sury, rottweilerul tratat de mama. Ne plimbam ca în fiecare dupãamiazã prin parcul de la marginea oraºului. E un parc extrem de frumos, ºi, doar plimbându-te printre copacii bãtrâni, pe aleile întortocheate, uiþi de orice problemã, ºi te relaxezi.
Pe partea dreaptã a aleei principale, se aflã un chioºc de ziare. Observ printre multele reviste o copertã cu Natalie Portman, ºi un scris mare, albastru: Vogue Teens. Uitasem complet cã ieri a fost lansarea revistei, aºa cã mi-am cumpãrat un numãr. Rãsfoiesc puþin primele pagini, dar se pare cã nu voi putea citi prea curând. Tocmai azi cineva s-a hotãrât sã-ºi lase pisica sã alerge prin parc ºi toþi câinii au luat-o razna.Fugãresc o pisicã vãrgatã de-alungul aleii principale, iar eu ºi David suntem nevoiþi sã alergãm dupã ei, amândoi þinând lesele cât de bine putem. În timp ce alergam, aveam grijã sã nu scap revista. Pisica urmãritã se adãposti printre crengile unui copac bãtrân. Câinii încã lãtrau, iar David încerca sã-i liniºteascã. Eu încercam sã-mi readuc inima la ritmul ei normal, dar o voce o fãcu sã se opreascã.
-Bijoux! Coboarã aici imediat! striga Eric la pisica de pe creangã. Ierta-þi-mã, a scãpat din lesã. N-am vrut sã vã pun pe fugã.
-Nu-i nimic, spun eu cu vocea tremurândã. Se mai întâmplã.
-Cui nu-i face bine puþinã miºcare? întrebã David rãsuflând.
-Cred cã eu ar trebui sã plec, pânã nu-ºi pierde sor-mea rãbdarea.
-E ºi Maddison aici? întreb eu.
-Da, ºi m-a trimis pe mine dupã pisicã, fiindcã ea nu poate sã alerge.
-Lasã-mã sã ghicesc, iar are tocuri de zece? zic eu rotindu-mi ochii. Pe cât de greu pãrea sã începi o conversaþie cu Eric, pe-atât de uºor era sã o continui.
-Da, ca de obicei. Ei bine, ne mai vedem la ºcoalã. Pa David, pa...
-Aubrey, spun eu scurt. Nici mãcar numele nu mi-l ºtia.
-Da...Aubrey. Pa! Hai, Bijoux! ªi a plecat.
David îmi dãdu o parte din lesele câinilor, îºi puse braþul dupã umãrul meu ºi încercã sã mã consoleze.
-Nu fi supãratã, Aubrey! E clar cã nu prea e vreo posibilitate sã fie ceva între voi. Citeam de pe faþa lui cã îi pãrea sincer rãu, dar m-am mulþumit rãspunzând:
-Da, ºtiu! ªi am fost o proastã sã cred cã ar putea fi vreodatã ceva! Am plecat gândindu-mã cã trebuie sã mi-l scot din cap. Am continuat plimbarea încã o orã, sau poate mai mult, ºi când am ajuns acasã, am mângâiat-o pe Linda ºi m-am pus la masa, încã îmbufnatã.
-Ai pãþit ceva? întreabã mama. Nu puteam sã-i spun de Eric, ar fi fost jenant, aºa cã am ocolit partea asta.
-Nu, doar cã a trebuit sã alerg. Câinii au fugãrit o pisicã, cãreia cineva i-a dat drumul.
-ªi doar din cauza asta eºti supãratã?
-Defapt...nu. Era pisica lui Maddison ºi ne-a pus pe fugã. Eu merg în camera mea, zic eu dupã ce îmi terminasem cina. Am teme.
Scuza asta funcþiona de fiecare datã. Mama ºtia cã învãþ bine ºi crede cã sunt foarte preocupatã cu ºcoala.
Merg pe micuþa terasã a camerei mele ºi mã scufund în fotoliu. Încep sã citesc noul numãr al revistei. Un articol de câteva pagini ºi un super pictorial cu Natalie Portman, articole despre modã, tendinþe, sãnãtate ºi la sfârºit, ca de obicei, câteva sfaturi pentru cititori ºi poºta redacþiei. Citesc mereu scrisorile de la sfârºitul revistei, ºi descopãr mereu cu ce probleme superficiale se confruntã adolescentele din zilele noastre. Am trimis odatã o scrisoare la redacþie, dar cred cã încã e nedesfãcutã pe fundul unui sac plin cu mii de alte scrisori. Încep sã citesc scrisoarea, când, ce sã vezi ?!

Dragã Destiny,

Numele meu este Aubrey Anderson...

Mi-a cãzut faþa când am vãzut cã mi-au publicat scrisoarea mea amãrâtã. Am scris-o când începuse sã-mi placã de Eric. Destiny spune aºa:

Dragã Aubrey,

Îþi multumesc pentru cã eºti fana revistei "Vogue Teen".
Cât despre bãiatul de care îþi place, cred cã ar trebui sã vezi dacã întradevãr este ceea ce crezi tu cã este. Dacã nu aþi vorbit prea mult înseamna cã nu îl cunoºti prea bine ºi e posibil sã te fi înºelat în privinþa lui. Totuºi, dacã vrei sã te observe ar trebui sã începi cu o schimbare de look. Poate sã iþi aranjezi pãrul diferit, sã încerci un machiaj diferit. Începe cu schimbãri minore, dar care sã îþi dea un plus de atitudine ºi de încredere în tine.
Bãieþii remarcã fetele care sunt hotãrâte ºi ies în evidenþã doar prin felul lor de a fi. Aºa cã fii naturalã ºi nu îi da impresia cã îl placi. Atunci el sigur va veni dupã tine.
Sper ca sfaturile mele sã îþi fie de folos.

Te pup dulce, Destiny.

Pãcat cã rãspunsul nu-mi mai folosea acum.
-Aubrey! Nu te culci?! se aude vocea mamei. E miezul nopþii!
-Da! Imediat! spun eu. Ridic ochii spre cer ºi mã uit la stele. Îmi place sã privesc stelele înainte de culcare. Miile de felinare licãreau, strãlucirea lor contrastând cu albastrul intens ºi adânc al cerului. O stea cãzãtoare îºi fãcea loc printre celelalte, ºi pãrãsea scena luând cu ea dorinþele cine ºtie câtor persoane. Oare ar fi trebuit sã-mi pun ºi eu o dorinþã! Dorinþele mele nu se împlineau niciodatã. De ce s-ar fi schimbat ceva acum! Dar, de dragul supersitiþiilor, am aruncat o privire în jur, am închis ochii ºi mi-am zis:
-Îmi doresc.... sã trãiesc la fel ca Destiny Mayer.
Nu conta oricum ce-mi doream. De parcã ar fi posibil ca o dorinþã ca asta sã devinã realitate. Mi-am luat revista ºi am pus-o lângã celelalte. M-am schimbat în pijamale ºi m-am culcat. Cel puþin mâine e sâmbãtã. Weekend. Nimic neobiºnuit.

Personaje:
David&Aubrey [Image: jake_austin_1216610743.jpg]

Maddison

Eric

**Helena Daphne Rose** · 19 Jul 2010, 18:01

Al , merci ca m-ai anuntat Stiti ce imi place? Ca faceti capitole lungi , sa am ce citi
Pentru inceput , capitolul e super! Exact asa mi-o imaginam pe Aubrey , ca Emma Roberts Iar Madison...ehh , ma cam enerveaza ca isi da aere cam multe... Finna

Oh , si ai mentionat de rottweileri

Quote:-Îmi doresc.... sã trãiesc la fel ca Destiny Mayer.
Nu conta oricum ce-mi doream. De parcã ar fi posibil ca o dorinþã ca asta sã devinã realitate. Mi-am luat revista ºi am pus-o lângã celelalte. M-am schimbat în pijamale ºi m-am culcat. Cel puþin mâine e sâmbãtã. Weekend. Nimic neobiºnuit.

Nimic neobisnuit , sigur Ne asteapta capitole interesante...:>

**Bell Evans** · 19 Jul 2010, 20:19

scuze ca ajung si eu asa tarziu
ma ierti Al, da?
mi'a placut foarte foarte mult capitolul
inca de la titlu
iar imaginile sunt foarte tari..din filmul ala
si mi'a placut faza asta

Quote:-Ai pãþit ceva? întreabã mama. Nu puteam sã-i spun de Eric, ar fi fost jenant, aºa cã am ocolit partea asta.
-Nu, doar cã a trebuit sã alerg. Câinii au fugãrit o pisicã, cãreia cineva i-a dat drumul.
-ªi doar din cauza asta eºti supãratã?

greu sa o minti pe mama, stiu

next

**Sophia Mason** · 19 Jul 2010, 22:04

ok, deci , ce as mai putea eu sa-ti zic?
deja tiam zis tot ce se putea zice pe viu
si stiu ca lumea asteapta acum capitolul urmator de la mine Blush

pai l-am scris pe caiet dar trebuie sal scriu si la calc acuma
si cred ca maine sau cel tarziu poimaine il pun [ vai, pe mine ma bate Desi ca nam pus next la Cand se lasa noaptea ]

Ps: Aripi picante... aripi picante cine doreste aripi picante [mia ramas intiparita pe creier mel asta ]

**Bella Emily Rose** · 19 Jul 2010, 22:33

E foarte tare capitolul
Si personajele
Mai ales Eric Love

**Alice Morris** · 20 Jul 2010, 12:04

se putea sa nuti placa Eric sau iti place mai mult cel care il joaca pe Chuck
Bell, nu mi sa parut greu sa o minta pe mama ei[eu vorbesc despre Aubrey la persoana a 3a ] si ma bucur mult ca ai citit, chiar daca ai intarziat
Helena, nu te bucura prea tare, ca de acum nu vor fi atat de lungi capitolele
Soph, cum adica azi sau maine noi stam de 2 zile si ne contrazicem cum sa facem un amarat de dialog, si ea cik e gata capitolul auzi la ea
va multumesc mult tuturor care cititi si iar facem ca la Peripetii va iubesc

**Sophia Mason** · 20 Jul 2010, 12:32

Alice Morris Wrote:Soph, cum adica azi sau maine noi stam de 2 zile si ne contrazicem cum sa facem un amarat de dialog, si ea cik e gata capitolul auzi la ea

nu ne certam de loc[ oricum atunci cand ne certam, tot eu castig ]

si cand e dialogul gata e si capitolul gata, adik dupa ce ne mai contrazicem inca 2 zile

**Helena Daphne Rose** · 20 Jul 2010, 15:49

Hehe , dar nici scurte nu cred ca o sa fie Oricum imi plac capitolele astea lungi care le-ati facut la inceput Ca un fel de introducere.
Asteptam nextul Sophy! > Happywide

<

**Alice Morris** · 20 Jul 2010, 18:00

Sophia Mason Wrote:oricum atunci cand ne certam, tot eu castig

dapp, pentru ca eu nu am de gand sa ma cert cu tine, fiindca stiu ca nu o scot la capat
am cam terminat cu cearta, care era defapt contrazicere si am combinat ce am scris eu cu ce a scris Soph, si sunt aproape terminate capitolele
defapt, capitolul 3, dar e pe 2 parti
cine ghiceste cum se numeste capitolul 3, primeste dedicatie

Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout « Previous 1 … 7 8 9 10 11 … 16 Next » //  / Not myself anymore

Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout
« Previous 1 … 7 8 9 10 11 … 16 Next »
/ Not myself anymore