Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Bucataria
1 2 3 4 Next »
/ Not the best plan ever

**Colin Hawkeye Rovson** · (This post was last modified: 21 Jan 2013, 23:34 by Colin Hawkeye Rovson.)

Not the best plan ever.
Just a little story about being clotpoles by accident.

-Freddie&Hawkeye-

A alege caise sau a alege capsuni? Aceasta-i intrebarea.
In momentul acela, oricine putea sa puna pariu ca Hawkeye era cel mai poetic poet al dulciurilor. Ce conta daca era vorba de baghete de zahar -preferatele lui- sau, in cazul de fata, biscuiti cu gem? Ridicate fie in slavi doamnele ce inventasera astfel de retete!
" Domnule Rovson! Ce faci aici?" se auzi vocea pitigaiata a unui spiridus de casa, iar Hawk se intoarse pe calcaie, inchizand ca un disperat usa dulapului.
" Nimic"
" 'Nimic' inseamna ilegalitate in cartea mea"
" Atunci ma tem ca ai citit cartea gresita"
" Iar ilegalitate inseamana biscuitii mei"
Probabil ca sprancenele Soimeanului se pierdusera undeva la nivelul parului. Sirul logicii micutului spiridus era... mda.. Era.
" O sa fiu cuminte, zau" ii zambi si se indeparta cu atentie de dulap. Nimic care sa ridice suspiciuni. Nici macar buzunarul plin cu biscuiti. Pacat ca nu avea gem la ei.
Se aseza reluctant la o masa si isi scarpina ceafa, asteptand ca spiridusul sa dispara de acolo. Avea nevoie de gemul ala mai rau decat avea nevoie de sange.

**Freddie Rovson** · 21 Jan 2013, 23:53

Elevii il priveau asteptand ca pe chipul sau sa apara o reactie.. ceva care sa ii tradeze adevaratele sentimente, insa nimic. Citea linistit o carte groasa pe care incerca sa o termine, insa se cam lasase pe o ureche in ultimele saptamani. Parca in jurul sau se afla un zid invizibil greu de patruns. Sau poate folosise o vraja.
Aflase ca, din nou in ultimii trei ani, casa lui pierduse cupa. Si-ar fi dorit mult sa pice intr-o casa cu o reputatie mai buna. El singur nu putea repara prostia altora, si indeparta lenea tuturor 'pufilor. Era nevoit sa mearga cu cartea in mana, fiindca alesese sa citeasca si nu sa o puna intr-un rucsac, sau sa o lase in Camera Astropufilor. Desi camera era la cativa metri de el, nu dorea sa intre.. incurcase parola de atatea ori, incat acum nu era sigur care mai era. Observa coridorul spre bucataria de la parter.
Un zambet ii inflori pe fata, si inainta numai decat. Gadila para, si patrunse in bucatarie. Abia astepta sa guste un gem de gutui, sau poate spre fericirea lui, un bol cu budinca. Dar acum venea intrebarea cea mare. De ce nu mancase in Marea Sala, alaturi de ceilalti? Fiindca e mai meserias asa.
Isi inlatura parul lung ce aproape ii intra in ochi, si zambi. Cuprinse silueta din fata lui de umeri, imitand un Bu! ca cel din desenele animate.
" Ca pe vremuri?" intreba curios si amuzat, ridicand superior din spancene. Uneori putea da dovada de un calm neasteptat si de o seriozitate nemaivazuta la un copil de varsta lui. Iar cu talentul la desen il intrecea pe Hawkeye.

**Colin Hawkeye Rovson** · 22 Jan 2013, 00:08

Gem. Gem. Gem. Gem. Gem. Asta ori era fixatie, ori era obsesie. Sau poate putin din amandoua? Spiridusul se indeparta, insa Hawkeye prefera sa mai astepte putin, asa, ca masura de siguranta. Se intoarse cu totul spre masa, incercand sa para cel mai cuminte si inocent omulet de pe fata pamantului.
Si tocmai inconjurat de aceasta aura de Sfant tresari, simtind cum i se inalta inima pana in tavan si dezechilibrandu-se de pe scaun. Se prinse cu o mana de masa, aratand ca un nebun ce aluneca pe gheta. Sau ca un idiot care nu poate merge pe o suprafata plana. Dar cum asta era mai mult decat adevarat in cazul lui... Refuza sa se gandeasca.
Se intoarse in loc, dand de expresia superioara a fratelui sau.
" Serios, piciule?" izbucni Hawkeye in ras, ridicandu-si mana pentru a-i ciufuli parul lui Freddie. " Ca pe vremuri"
Asta putea sa treaca cu lejeritate la capitolul 'Intamplari la care frate-meu m-a prins mereu'. Pentru ca indiferent cat de atent era Colin, Freddie gasea mereu o cale de a se strecura prin spatele lui si a-l speria. Cum reusea asta, nu-si putea da seama.
" Da' ce te-a adus aici? Foamea sau lectura?" intreba amuzat, aratand spre monstrozitatea de carte. Nu ca ii parea rau sa o vada.

**Freddie Rovson** · 22 Jan 2013, 23:40

Sufla o suvita scurta din bretonul des, aceasta ridicandu-se cu ajutorul unui suflu lin, aterizand apoi in acelasi loc. Inchise un ochi, incercand sa suporte tachineala de la un frate-mai-mare.
" Sa stii ca uneori este in avantajul oamenilor sa fie scunzi." se apara satenul, zambind glorios. Statea pe varfuri, era clara treaba. Si zambetul marlanesc pe care il afisa mereu. Ridica buimac vechea carte, fluturand-o putin.
" Asta? Eh, nu. Aleg a treia varianta. Eram curios doar." trancani 'puful, privind bucataria, in-trun mod cat se poate de serios, ridicand scarbit din sprancene uneori. Ca un mare om de faaceri, ce-si traia rutina bifand tabele si calvand in cele mai murdare locuri. Privirea ii cazu asupra buzunarelor doldora cu .. ceva anume, ai fratelui sau; la atingewre, parea a fi.. aluat uscat. Lua unul, muscand cu pofta din el.
Isi scarpina nasul, indreptandu-se spre dulapul din capat. Acum era Freddie, curiosul frate mai mic si bagacios, nu un manager cu fite. Lua un borcanel mic cu o substanta portocalie, si se aseza cat de lejer putu la masa.
" Asta aveai de gand sa faci nu?" intreba, privindu-l amenintator pe Soimean. Biscuitii nu alunecau cu lapte mai bine decat cu gem. Vechile obiceiuri nu se uita. Isi freca nerabdator mainile, vrand sa desfaca cat mai repede borcanul.

**Colin Hawkeye Rovson** · (This post was last modified: 23 Jan 2013, 22:44 by Colin Hawkeye Rovson.)

Incerca sa fie politicos si sa-si stapaneasca rasul care ameninta sa-l umfle. Dar desigur ca era vorba de Freddie si ca ii era imposibil. I-ar fi sugerat sa se duca sa se ia de manuta cu fetele scunde si sa lase trancaneala, insa nu putu. Pentru ca ii era draga situatia asa.
Curios. Sigur. Bazeaza-te pe Freddie Rovson sa fie curios ca sigur nu o sa te trezesti dezamagit. Il urmari cu privirea, evaluandu-l din cap pana in picioare in postura lui de inspector. Oh, da! Viitorul lider al Ministerului Sanatatii statea in fata lui, gata sa mustre si cea mai mica musca pentru ca indraznise sa se aseze pe podeaua perfect lustruita. Ok... Gandea prostii. Poate era de la lipsa de gem. Sigur asta era!
Il lasa pe Freddie sa se serveasca cu un biscuite. Ii scoase cu migala, intinzandu-i in mijlocul mesei de parca erau cele mai rare piese ale unei expozitii valoroase. Asta si frimiturile din buzunar de care va trebui sa scape curand, inainte sa descopere ca lasase o urma peste tot pe unde mergea, ca in Hansel si Gretel.
Hawk nu prea gasi timp sa reactioneze. Freddie se aseza langa, aducand borcanul cu gem. Soimeanul privi peste umar, spre dulap, apoi inapoi la borcan. Se incrunta spre fratele sau si, cu o miscare rapida, ii lua borcanul din fata.
" Tocmai ai distrus un plan perfect alcatuit in sapte minute. Sper ca poti trai cu tine insuti" facu el si rasuci capacul. Doar ca mana ii aluneca pe metal. Oh, grozav!

**Freddie Rovson** · 23 Jan 2013, 23:42

Gestul brusc al lui Hawk il sperie. Apuca din impuls, borcanul, insa ii dadu drumul de dragul fratelui sau. Scapa un pufnet sarcastic cand ii arunca in fata o replica. Intr-adevar, fusese dura.
" Din cate vezi, sunt foarte grijuliu cu mine, si imi accept si cele mai rele parti." Se stramba spre fratele sau, tragand borcanul inapoi spre el. Se ridica pe jumatate, pozitionandu-si cotul pe capacul borcanului. Apasa tare, pana auzi un Poc!. Si gemul era gata sa fie devorat. Parca se lingeau pe bot, ca doi motani.
Intinse borcanul la mijlocul mesei, pentru a ajunge amandoi la el. Se servi cu un biscuite si conversatia putea incepe.
" Ei bine, pe ce anume ai mai pus ochii de cand esti aici? Sau pe cine? Sa stii ca nu accept un raspuns de genul Chitara si gemul din bucatarie.. Isi indrepta spatele si ii arunca alta privire amenintatoare, care sfarsi in cele din urma intr-un zambet larg. Batea cu degetele in masa de lem. Un ritm alert.
El nu canta la nici un instrument. Si nici nu compunea cantece. Fratele lui era in acel colt artistic. El se ocupa cu pictura. Insa nu ajunsese la stadiul de a fi platit.

**Colin Hawkeye Rovson** · 24 Jan 2013, 22:24

Il privi imbufnat, cu o spranceana ridicata.
" Esti imposibil" ii marturisi Hawkeye, pufnind usor spre borcan.
Probabil ca asta era un intreg complet la adresa lui. Cineva, cumva, vrajise toate borcanele din Hogwarts in asa fel incat acestea sa nu fie deschise de mana Soimeanului. Oricine a facut asta, probabil era o persoana teribila, rea pana in maduva oaselor. Cineva demn de a arde pentru eternitate in flacarile Iadului. Brusc, orice criminal care omorase si mutilase oameni cu sutele i se parea atat de pasnic si inocent prin comparatie cu... cu... cu un asemenea monstru!
A doua spranceana urmari repede cursul primeia atunci cand Freddie vorbi. Hawk incepu sa rada.
" Fratioare, crede-ma, eu m-as casatori cu o placinta de dovleac daca asta ar fi legal. Bine, nu cred ca e ilegal, dar sigur e ciudat. Probabil ca nepotii tai ar fi briose sau ceva"
Ridica din umeri. Pe ce pusese ochii? Oh, pe atat de multe! Pe cine pusese ochii? Asta era partea complicata a lucrurilor. Mda... Totul era complicat in acest aspect al vietii lui. Lua un biscuite si puse o cantitate generoasa de gem. Anti-stres natural.
" Nu stiu. As vrea sa ma apuc de organizarea unui mini-spectacol artistic. Cred ca ar fi distractiv si poate si relaxant?" Evita ca o jigodie raspunsul. " Dar tu? Ai de gand sa-i dai de cap cartii aleia?"

**Freddie Rovson** · (This post was last modified: 25 Jan 2013, 00:29 by Freddie Rovson.)

Se incrunta sceptic, tintuind-ul pe Hawkeye cu privirea de.. Bursuc. Mesteca incet biscuitul, foarte lent, inca privindu-l pe Hawk, pe sub gene. Nici macar nu-si intoarse capul spre carte, cand auzi de ea.
" Da, sigur. Iar ai tai vor fi opere de arta." bombani galbenusul, batand din nou cu degetele in masa. Si lui ii placeau placintele, mai ales cele cu dovleac. Erau favoritele lui. La fel si cele cu mere.. insa, nu s-ar fi casatorit cu una. Mai bine isi cumpara un apartament intr-o tara indepartata, unde sa locuiasca singur, cu picturile sale.
" Un mini-spectacol? Vrei sa te impiedici cand urci pe scena?" intreba baiatul, intinzand o mana in aer. Poate era prea direct, sau prea exagerat. Dar toti stiau continuarea.
" Sigur ca o voi termina." spuse el, facand un gest cu mana libera spre carte. Mai lua un biscuit, si-l indesa in gura, scapand firimituri pe masa.
Burta lui era mai mult goala, iar dulcele nu il satura de fel. Pentru el mancarea adevarat erau curcanii umpluti, placintele, cartofii prajiti. Nu, mamaligile acelea. Isi indrepta spatele si indrepta amenintator degetul spre frate-sau, impletind niste cuvinte de nedeslusit. Inghiti totul, si il privi apoi pe Hawkeye.
" Asta am inteles eu. Pana la urma care e raspunsul la intrebarea mea? Si sa stii ca nu fac asta in public." i se adresa fratelui sau.

**Colin Hawkeye Rovson** · 25 Jan 2013, 22:41

Pufni cand Freddie ii dadu replica. Brusc, se imagina vanzand copii si nepoti. Ar scoate niste bani frumosi daca lua in considerare talentul fratelui sau intr-ale picturii. Ceea ce ii aminti cumva ca era aproape inuman ca aceasta 'gena ereditara de arta' sa fii trecut cu totul peste el. Nu vroia desen la talent, insa l-ar fi bucurat ceva mai mult daca i-ar arata unui copil mic o schita de a lui fara ca piciul sa inceapa sa planga si sa fuga in bratele mamei. Eh, asta e. Nu le poti avea pe toate. Dar se bucura ca Freddie mostenise asta. Si, chiar daca probabil nu o s-o recunoasca prea repede in fata fratelui sau, era mandru de micul Astropuf.
Il privi cu ochi mari, complet uimit.
" Nu e ca si cand nu as putea urca pe o scena fara sa ma impiedic" protesta el. " Dar ai dreptate. Sigur as saruta podeaua"
Isi scoase buza inferioara la inaintare, incepand sa zambeasca atunci cand afla ca Freddie o sa termine cartea. Era destul de convins de asta si inainte de a-l intreba, dar nu strica o verificare, nu? Fie numai si de dragul de a se ciondani si a se mistocari putin, asa, ca intre frati.
Ii veni sa ofteze. Desigur ca nu il putea duce pe Freddie cu zaharelul si sa-l faca sa uite subiectul. Era un pusti inteligent si ager. Isi puse coatele pe masa si isi prinse fruntea in maini, facandu-si parul sa stea ciufulit si ridicat in sus. Insa nu-i raspunse pana nu i-o intoarse.
" Da' ce-i asta? Ne transformam cumva in mici barfitoare care stiu sa sadeasca?" chicoti, dar deveni repede serios. Poate ca intelesese intregul subiect gresit. " Daca te referi la ce cred eu ca te referi, atunci... E al naibii de complicat. Iar eu sunt un tampit ce nu se poate apara. Ta-daa..."

**Freddie Rovson** · 26 Jan 2013, 00:36

" Si podeaua nu e cea mai frumoasa fata din lume, te asigur. Nu vrei sa o saruti."
Isi impreuna mainile, tinandu-le la nivelul gurii. Incerca sa imite un psiholog. Deoarece ii placea sa se comporte ca unul. Lua un cutit si incepu sa scrijeleasca masuta de lemn; poate fata lui Hawkeye, pentru ca el sa scape curat. Si totusi nu ar fi facut asta nici in gluma. Erau frati. Fratii se ajutau. In cazul lor.. cei mai buni prieteni.. ei bine, exista un citat celebru pentru cazul asta.
" Nu am mai desenat de mult timp portrete." bombani el, in timp ce dadea forma rotundului din lemn. Si-ar fi dorit.. o persoana cu trasaturi mai fine, si totusi, cu un caracter exterior ce dadea impresia ca nu era atat de grijulie cu ea zilnic, cum faceau.. francezii de exemplu. Un par zburlit, dar niste ochi care sa compenseze; cateva riduri pe frunte, dar niste pometi frumosi care sa compenseze; orice de genul acela. Nu o perfectiune intruchipata, dar nici o ciudatenie scapata de sub control.
" Barfitoare? Ce ai patit? Chiar nu sunt baieti de treaba in castelul asta? Sa nu-mi spui ca stai cu fetele." El nu statea cu fetele. Asta era problema. El avea un talent la desen, un ochi bun, o latura artistica mult mai dezvoltata decat a celorlalti. Insa nu era la fel de.. Rovson la Hawkeye. Era Rovson intr-un alt mod, insa nu amuzant. Nu atragea atentia, nu era la fel de sociabil, deoarece era si nou venit.
" La ce ma refer?" intreba privindu-l buimac. Nici el nu stia, acum ca frate-sau il ametise de cap. Intr-adevar, nu stia sa se apere. I-ar fi dat o palma ca sa se trezeasca, insa era prea departe. " Ma refer.. la cineva speciaaal." spuse el, gesticuland inteligent.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Bucataria 1 2 3 4 Next » //  / Not the best plan ever

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Bucataria
1 2 3 4 Next »
/ Not the best plan ever