Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon

« Previous 1 2 3 4 Next »

/ Nothing you say can't stop me going home

• Se ridica din pat, intrebandu-se cat anume din zi pierduse. Oboseala isi pusese accentul mai repede decat de obicei, si dormise bustean pana mai adineauri. Tusi scurt, ridicandu-se din pat, si indreptandu-se spre fereastra. Ploua. Pentru a nu stiu cata oara intr-o saptamana. Insa nu se putea plange. Prefera ploaia, in locul acelei calduri inabusitoare si ingrozitoare. Se schimba repede, realizand ca era tarziu si ca trebuia sa ajunga pe Diagon sa-i cumpere tatalui sau un nou ceaun.
  
  Din fericire, nu prea era nimeni pe afara, asa ca nu era nevoie sa isi mai ascunda chipul. Constientiza ca era uda din cap pana-n picioare, insa nici nu ii mai pasa de asta. Era libera, in ciuda faptului ca avea un ceaun de cumparat. Putea sa faca tot ce vroia, avea toata ziua la dispozitie.

Afara ploua dar asta nu il deranja prea tare. Ajunsese doar de doua zile in Anglia si matusa Mildred deja il innebunea, facandu-i morala si batandu-l la cap cu toate figurile ei de femeie la casa ei. Nu mai rezistase, si, intr-un moment de neatentie se furisa afara din casa, asa ca vremea de afara nu ii strica catusi de putin buna dispozitie. Pusese o vraja asupra lui astfel incat stropii se evaporau la vreo doua palme deasupra lui si pleca pe strada, fara nici un scop, fluierand un cantec vesel.

Strazile erau destul de goale, de aceea ii atrase mai mult decat era normal tanara blonda, murata pana la piele. Parea tanara, mult mai tanara ca el, dar era destul de draguta incat sa treaca peste acest mic detaliu.

"Buna ziua" ii spuse cand ajunse in fata ei, zambindu-i larg "O zi minunata pentru plimbare, nu-i asa?"

• Din nefericire, reusi sa nu tresara, lucru pe care il facea pana si la auzul picaturilor de ploaie care se loveau de toate lucrurile solide pe care le intalneau in cale. Se trezi fata in fata cu un tip chipes, care o saluta si se parea ca intrase si in vorba cu ea, ceea ce era foarte neobisnuit. Insa, daca vroia sa asculte sfaturile lui Nick, trebuia sa sara peste toata treaba asta cu sange-mal si sa se perceapa ca o adevarata vrajitoare.
  
  "Buna ziua", raspunse politicoasa, observand ca tanarul nu prea fusese udat. De ce nu se gandise si ea la o vraja anti-ploaie?"Da, o zi foarte minunata", repeta putin absenta, incercand sa-i intoarca fara succes zambetul.
  
  Reusi, ca de atatea ori, sa lase tacerea aceea stanjenitoare sa se asterne. Totusi, in apararea ei, ce altceva ar fi putut adauga? Nu era cea mai buna la intretinut conversatii.

O privi inca zambind, asteptandu-se ca aceasta sa zica mai mult decat atat, dar se parea ca e mult prea timida ca sa ii adreseze mai mult de cateva cuvinte. Din pacate, sau din fericire, pentru ea, era mult prea plictisit ca sa sara peste ocazia unei conversatii cu o fata draguta, asa ca nu intentiona sa o lase sa scape doar cu atat.

"Va indreptati undeva anume, sau doar intr-o plimbare?" o intreba, apoi transfigura un ghiveci din fata unui magazin intr-o umbrela si i-o oferi, cu un zambet. "Stiu ca este placut sa va plimbati prin ploaie, dar nu as vrea sa raciti, cu toate ca cred ca ati fi aproape la fel de incantatoare si cu nasul rosu..."

• "Trebuie sa...", incepu ea, dar se opri. 'Trebuie sa cumpar un ceaun' suna atat de tampit, incat mai bine tacea. Sau mai bine spunea o fata putin alterata a adevarului. "Am iesit la cumparaturi"
  
  In fond, nu mintea. Cine era interesat sa stie ce anume cumpara ea, sau ceva de genul? Nimeni, logic.
  
  "Tu?"intreba ea, nesigura, luand cu greutate umbrela. La ce bun acum? Deja era uda din cap pana in picioare.
  
  "Sunt varza la Transfigurari, ma mir cum de am luat un amarat de Acceptabil la N.O.V."
  
  Cel putin terminase cu ele, desi primise rezultate bune. Avea sa ii fie mai greu la T.V.E.E. Dar mai bine nu se gandea acum la astea.

"Eu am iesit sa pierd cateva ore din viata. Te-ar deranja sa te insotesc la cumparaturi?" Stia ca intrebarea era putin deplasata, si probabil tipa avea sa se sperie si sa plece, dar nu-i pasa prea tare. Merita sa faca o incercare. "Pot sa te ajut cu caratul a ce ai de cumparat..."

Se gandi daca sa arunce asupra ei o vraja de uscare, dar hotara ca nu era o idee prea buna, asa ca facu o vraja care ii facu ca apa sa ii se separe din par si din haine si sa ii se stranga in jurul baghetei. Printr-o miscare scurta din incheietura o arunca pe strada pietruita. "Vrajile de uscare iti lasa un miros urat in haine. Inca o sa le mai simti o perioada umede, dar se vor usca repede, mai ales daca ai sa intri undeva unde e cald" ii spuse, scuzandu-se oarecum pentru gestul lui.

"Ah, scoala, ce vremuri frumoase. Era sa fiu dat afara de vreo doua ori, si nu odata era sa imi cad examenele, asa ca fii multumita de tine." ii zambi larg si ii oferi bratul, cu toate ca nu stia daca aceasta acceptase sau nu ca el sa o insoteasca.

• "Ah, desigur, doar ca nu o sa ai mult de carat", raspunse ea, cu un zambet strengar pe buze.
  
  Se simti mai bine cand apa ii zbura din par si haine, si se intreba cum de putea fi atat de aiurita incat sa nu se gandeasca la asta. Ii zambi din nou tanarului, in semn de multumire, si se uita dubios la bratul lui, dar intr-un final il accepta.
  
  "Chiar atat de multe tampenii faceai?" intreba ea, usor amuzata.
  
  Nu isi aducea aminte sa fi fost vreodata certata pentru ceva ce facuse ea, ci mai degraba pentru ceva ce facuse altul, si daduse vina pe ea. Pentru asta fusese de multe ori chiar pedepsita, insa sarind peste asta, reusi sa revina cu picioarele pe pamant.
  

"Ah, daca ai stii..." ii spuse, privind cum stropii de ploaie cadeau de pe umbrela ei se dispareau deasupra capului lui. "Odata, am inundat sala de clasa si am umplut-o cu pesti. Nu stii ce amuzant era sa arunci asupra ta vraja Cap-in-bula si sa inoti printre ei. Ma rog, profesorilor nu li s-a parut prea amuzant. Eu uimitor cat de putini oameni au simtul umorului in Durmstrang." o privi ridicand un pic din umeri. Parea atat de inocenta agatata de bratul lui incat il facu sa zambeasca din nou. Nu regreta ca iesise din casa.

"Cred ca ar trebui sa o stergem cat mai repede de aici, inainte sa isi dea seama vanzatorul ca i-a disparut ghiveciul cu flori si sa ne ia la cotonogeala..."

"Tu esti inca la scoala, banuiesc?"

• Incepu sa rada, ascultandu-i povestioara. Probabil ca daca ea ar fi facut asa ceva, si ar fi fost prinsa, ar fi zburat din Hogwarts. Totusi, se mira cum de cei de la Durmstrang nu il pedepsisera mai aspru pe tanar.
  
  "Nu cred ca altcuiva in afara de un elev i-ar placea sa ceva. Profesorii cred ca scoala e doar pentru a-ti fi bagate informatii fortat in cap."
  
  Se uita la locul unde statuse acel ghiveci pana acum cateva minute, si zambi. Nu credea ca vrajitorul s-ar fi gandit vreodata ca acel obiect fusese transformat intr-o umbrela. Dar mai conta?
  
  "In regula, mai intai trebuie sa cumpar niste ingrediente pentru potiuni. S-a cam terminat stocul"