Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn

1 2 3 4 5 Next »

/ Now I see

Cine putea sa ii strice oare acea zi minunata de vara petrecuta la castel, intr-o liniste deplina in cel mai indepartat colt al bibliotecii, unde putea sa isi vada foarte bine de temele ei pentru urmatoarea saptamana? Niste imbecili de la viperini, bineinteles. O tachinasera toata dimineata sa mearga cu ei pe Aleea Nocturn ca sa cumpere ceva de la un magazin de pe acolo. Fara sa le mai suporte mutrele de vipere accepta provocarea fiind hotarata sa termine repede cu acea prostie asa ca folosi polenul zvarr pentru a ajunge pe alee. Cazu de acord si sa intre singura pe o usa oarecare ca sa cumpere cine stie ce mizerie 'intunecata' de pe acolo. Inchise usor usa in urma sa, atat de usor incat vanzatorul nici nu isi facu aparintia la tejghea, probabil nici nu o auzise. Se plimba ca o pisica incet printre rafturi in cautarea unei chestii mai putin scarboase dar suficient de sfecifica magiei negre. Zari o carte destul de interesanta pe care insa nu avusese curajul sa o atinga din cauza literelor gravate adanc in coperta si dintii ascutiti ce le inconjura. Alaturi mai erau cateva carti cu vraji de magie neagra, insa nu le-ar fi dus baietilor o asemena comoara. Se hotarase pana la urma la un borcanel micut cu un lichid negru vascos ce avea scris pe sticluta 'Otrava pentru gandaci verzi', sperand ca viperinii vor intelege aluzia ei.

Aleea Nocturn, locul unde isi petrecuse o parte buna din viata lui, elev fiind la Durmstrang dar si profesor la Hogwarts, si devorator, si alcoolist, in concluzie, acele locuri intunecoase, reci si mucegaite erau binevoitoare in orice perioada a vietii lui. Ciudat era faptul ca desi era destul de tanar reusise sa se integreze in medii destul de diverse, sfarsind prin a fi un angajat la Minister, slujba pe care ar fi ales-o ca o ultima optiune, asta inainte sa ii vunoasca si avantajele, care, ei bine, erau destul de tentante in acel moment. Mergea cu pasi marunti pe aleea aproape goala cu tigara intre buze si mainele adancite in buzunatele robei avand bagheta pregatita intre degetele mainii stangi. Stia exact in ce magazin urma sa intre, ce sa caute si cu cine sa vorbeasca fiind esential sa nu interactioneze cu nimeni care l-ar fi putut abate de la planul sau bine pus la punct. Strivi tigara pe jumatate consumata de zidul de langa usa exact inainte sa o deschida si sa paseasca apasat in interior. Tranti usa in urma lui astfel incat sa isi faca simtita prezenta sesizand ca nu mai este nimeni in magazin. Imediat in capatul opus al incaperii isi facu aparitia un om scud si pe jumatate chel care atunci cand il zari tresari si facu imediat o plecaciune ilara si neindemanatica. Ii facu un semn discret cu mana sa inceteze acel spectacol de prost gust si sa il deserveasca imediat.
"Stii de ce am nevoie" zise el pe un ton neutru si evident plictisit fixandu-l pe barbat cu privirea.
Acesta se panica cautand cu mainele tremurande prin sertarele dulapurilor incercand sa articuleze in acelasi timp cateva cuvinte amarate pe care nu trebuia sa le auda ca sa stie despre ce este vorba 'Domnule..Neitzke, imi pare rau, nu cred ca mai avem..' Nu era surprins deloc. Mai facuse asa si inainte si fusese ingaduitor, acum insa evenimentele nu se vor derula la fel. "Levicorpus"

Se plimba tiptil printre rafturile pline cu tot felul de prostii analizand uimita fiecare obiect care i se parea mai ciudat fara sa indrazneasca sa le atinga, nu avea nici un chef sa fie blestemata. Vazuse un craniu pe care putea sa jure ca mai vazuse urme de carne, oare era adevarat? Tresari involuntar cand auzi cum intrase cineva in magazin si de frica sa nu o vada pe acolo isi trase gluga peste cap aproape acoperindu-i ochii. Se ascunse sub o masa asteptand sa plece acel individ de acolo, urmand sa cumpere si ea ceva foarte rapid si sa o sterpeleasca de acolo pana nu daduse de bucluc. Zari foarte vag printre rafturi o silueta masculina si in linistea deplina auzi vocea care inunda magazinul. Inghiti in sec inghetandu-i sangele in vene cand i se paru ca recunoscu acea voce grava si usor ragusita din cauza excesului de tigari. Se panica si iesi de sub masa ascunzandu-se in spatele unor rafturi asa incat sa ii vada chipul. Simti cum inima incepuse sa ii bata din ce in ce mai accelerat cand il recunoscu si facu un pas in spate daramand ceva, fiind prea speriata ca sa mai observe ce anume. Fugi in alt colt al magazinului ascunzandu-se intr-o nisa din spatele unor rafturi cu respiratia accelerata si ochii in lacrimi.

Ranji multumit dezvelindu-si dintii cand il vazut pe barbat legat atarnand de tavan si mai mult mort decat viu de frica. Se intoarse fu spatele spre el hotarat sa gaseasca acea sticluta nenorocita dupa care venise.
Imbracat in negru de sus pana jos, se potrivea destul de bine in decor. Tot inaintand, dadu brusc peste un miros uman, fara sa inregistreze in primul moment faptul ca era prea bine cunoscut. Inainta in directia respectiva, intredeschizandu-si ochii si dilatandu-si usor narile. Vedea pe intuneric, insa nu atat de bine ca pe lumina. Fusese toata viata chior, din cauza cititului la lumanare pe timp de noapte prin biblioteca scolii, dulapurile si toate colturile intunecate si intime, insa privirea i se ascutise intr-o anume masura dupa transformare. Pentru moment, ii identifica silueta, instinctul in bratele caruia se lasase, neasteptandu-se sa dea peste cinva cunoscut, ghidandu-l aproape levitand inspre micuta fiinta pe care o zarise intrand pe o usita ingusta. Daca ar fi stiut ea ca tocmai cazuse singura in plasa pe care el nici nu se ofticase sa o pregateasca. Se misca suficient de rapid cat sa o prinda de incheitura mainii si sa o puna direct la zid astfel incat sa isi poata pozitiona bratele de o parte si de alta a ei, sprijinite cu palmele de perete, aplecandu-se vag pentru a o adulmeca mai bine. Cand dadu cu varful nasului prin pletele ei, deschise mai pronuntat ochii, departandu-si capul si uitandu-se urat la ea.
"Tu cauti neaparat problemele?" maraii inspre ea, expirand pe nas si gura in concomitent, sonor, studiind-o de sus pana jos. Cum era in dispozitia de vanatoare, nu putea deosebi sangele din intregul ei corp de sangele de pe brate, astfel incat nu reusi sa isi dea seama daca avea din nou rani sau erau doar venele care pulsau incetisor. Ii putea simti ritmul cardiac pulsandu-i lui in piept, avand in vedere apropierea, astfel incat isi linse instinctiv buzele, evitandu-si coltii usor iesiti. Daca nu ar fi recunoscut-o, probabil deja si-ar fi relaxat muschii incordati de enervarea din ziua aceea alimentandu-se cu cateva guri de sange bun si cald. Isi stramba usor buzele, vizibil iritat.

Mainile lui erau de-o parte si de alta a ei, astfel ca se simtea ca si cum ar fi fost prinsa intr-o cusca din care nu putea iesi. Iar el, el parea un animal fioros de prada pregatit in orice moment sa o devoreze, ceea ce o punea pe ea intr-o situatie deosebit de proasta. Incepea sa vada legatura dintre el si un vampir, constientizand in final care era treaba cu coltii si puterea fizica ce o manifestase la ultima lor intalnire. Normal ca era puternic, mare, urat si fioros, iar ceea ce avea sa-i strice ziua era descoperirea ca domnul Neitzke este flamand.
Ii auzi intrebarea cu un ecou indepartat fiind concentrata mai mult de felul in care ar putea sa evadeze. Nu cauta ea probleme, ele o cautau pe ea, si se parea ca o gaseau fara sa se straduiasca prea tare. Ca sa fie sincera, avusese zilele astea cateva momente in care-si imaginase ipostazele unei posibile morti, dar niciodata nu crezuse ca va pieri ca mancare pentru vampiri. Dar totusi avea standarde clare, ceea ce insemna ca nu poate sa reprezinte mancarea cuiva!
Tinea bagheta pe maneca, iar mainile le avea plasate pe pieptul lui, instinctiv, cat sa poata controla distanta dintre ei si sa se asigure ca in cazul in care el o sa se apropie de ea sa o muste, il poate impinge si zgaria si orice alt gest inutil care semnifica totusi ca n-a murit cu bratele incrucisate. De fapt, i-ar fi placut totusi sa excluda din ecuatie optiunea conform careia ea va muri. O salvase de prea multe ori ca s-o ucida - dar nici chiar asta nu-i oferea dreptul sa o transforme in cina.
Isi strecura incet manuta dreapta in maneca stanga, tragand usor de varful baghetei cat sa-l traga in exterior si sa-i cuprinda manerul cu degetele, considerand ca el era suficient de preocupat cu a o adulmeca incat sa nu simta miscarile centimetrice pe care le facusera palmele ei. Reusi sa scoata suficient bagheta astfel incat sa fie indreptata catre baza gatului lui, si nu pierdu vreo secunda de gandire.
"Stupefy!", rosti imediat.
De fapt, singura vraja pe care si-ar fi dorit sa o arunce asupra lui era Crucio, dar nu era un moment bun pentru experimente.

"Protego." Ii sopti direct in fata exact in acelasi timp in care ea isi rosti vraja. Scutul lui era inca activ, insa folosi acea vraja banala cat sa o si avertizeze asupra acestui fapt. Ranji, aratandu-si coltii in toata splendoarea lor. "Cum ziceam, nu am o preferinta deosebita pentru copii. Nici in materie de ucis, nici de muscat. Deci nu te mai agita degeaba"Replica pe un ton usor harsait. 
Era suficient de aproape de ea cat sa ii inspire mirosul ispititor al sangelui in cel mai clar mod posibil, insa autocontrolul ii era mult imbunatatit, deci nu isi facea griji ca ar fi putut-o musca fara sa isi dea seama ce facea. Era micuta, iar sangele de adolescenta avea un cu totul alt miros, cu o dozare specifica, astfel incat se putea mentine cu ratiunea treaza doar analizandu-i din punct de vedere chimic mirosul lichidului vital, fara sa mai depuna un alt efort. 
Orice vraja ar fi vrut ea sa arunce asupra lui, daca se misca inainte, o simtea inainte ca ea insasi sa stie ce avea de gand sa faca. Avea simturile suficient dezvoltate cat sa ii poata bloca orice miscare inainte ca aceasta sa apara, astfel incat doar isi retrase coltii, lasandu-si dantura la un nivel uman, doar cu caninii mult mai ascutiti decat normalul, sferdelindu-i figura cu privirea neagra. "Ce cauti aici?" Intrebare aberanta. Ce ar fi putut cauta Christine intr-un loc intunecat unde sigur avea sa dea de probleme? Oare. Isi dadu ochii peste cap anticipand cine stie ce raspuns dubios, fara sa isi mute privirea de la ea. "Daca ai de gand sa ma spionezi incearca sa fi si tu mai discreta." Micuta astropufa nu era chiar atat de simpla pe cat vroia ea sa para, toata povestea cu abilitatile ei de magmetamorf il cam daduse peste cap data trecuta, asa ca nu mai avea de gand sa aiba nici o scapare de genul si de data aceasta.

Daca Merlin, celebrul Merlin ar fi fost in viata, probabil ca s-ar fi ascuns sub pat de frica Domnului Sasha. Era chiar mai puternic si mai vigilent decat crezuse ca ar putea fi orice om sau vampir, ceea ce ii dadu cam toate planurile peste cap. Bine, asta insemna doar ca trebuia sa faca altele. Si inca ramanea un mister de ce si-l dorea ea mort (desi lucrurile ar fi devenit clare daca ar fi aflat ca el, afurisitul, ii stersese memoria, ca un las nesuferit si indolent ce era! ).
Sasha, cati ani ai? Facu o pauza scurta si se incrunta dupa ce-i spuse numele, simtind ca nu suna deloc bine. Nu indraznise niciodata pana acum sa ii spuna pe nume, desi fiind inca un copil se mai purta si ea neadecvat cateodata.
Ce cauta ea aici? Nemurirea sufletului. De parca putea sa caute altceva decat belele! Se strecura pe sub una dintre mainile pe care el le tinea in laterala ei, iesind din efectul se sandwich presat intre el si perete. Frica incepea sa ii dispara direct proportional cu distanta dintre ei, asa ca se indeparta cat de mult ii permitea acea incapere.
Obtin ceva daca-ti spun?, intreba intorcandu-si capul spre el si renuntand sa mai cotrobaiasca printr-un cufar prafuit, langa care se asezase in fund. De la el invatase cum se faceau afacerile. Nu oferi nicio informatie fara sa primesti ceva la schimb. Era simplu, atat de simplu incat nici macar nu intelegea de ce comportamentul asta dadea adesea gres.
Prinde. Se obosi sa-l avertizeze si verbal, desi presupuse ca reflexele lui erau suficient de bune pentru a actiona oricum. Ii aruncase un medalion masiv pe care-l gasise in cufar si pe care-l catalogase ca fiind confectionat din argint. Era momentul testarii miturilor. Vampirii nu puteau atinge argintul, nu? Pe toate blestemele din lume, trebuia sa existe si o slabiciune la creatura din fata ei! Nimeni nu este invincibil.

Nu reactiona in nici un fel cand ea se strecura pe sub bratele lui; nu avea sens sa o forteze sa stea intr-un singur loc. Daca si-ar fi ascultat ori instinctul de pradator, ori instinctul de mascul, avand in vedere specimenul feminin deloc neglijabil pe care il avea in fata, ar fi avut toate motivele din lume sa o tina lipita de acel perete. Cum nu avea de gand sa urmeze nici unul din cele doua instincte, isi lasa mainile pe langa corp, intorcandu-se cu fata inspre ea pentru a ii observa urmatoarele miscari. Aparent i se mai diminuase si frica fata de el. Bun, nu avea chef sa o vada din nou tremuranda ca o pisica speriata. " Suficient cat sa fiu un vampir pedofil daca te musc pe tine." ii raspunse sec la intrebare privind-o in continuare cu o atentie exagerata.
Totusi, trecand la lucruri serioase. Christine ii aruncase un medalion, astfel incat il prinse aproape reflex in mana stanga. Argint. Ranji." Varcolacii sunt cei care nu pot atinge argintul. Pe mine ar trebui sa ma poti rani cu o cruce sfintita sau ceva de genul asta. Poti sa testezi daca vrei. " replica pe un ton calm, amintindu-si momentul in care i se turnase in palma stanga apa sfintita. Inca avea o mica cicatrice in podul palmei, si nu uitase inca durerea pe care o simtise atunci si felul in care sangele rece al celor din care se hranise cursese din venele lui, prelingandu-i-se pe antebrat. Nu il deranja catusi de putin 'incercarile' ei inutile, bineinteles, de a-l face sa sufere. Era doar un copil. Scutura usor din cap, alungand amintirea. Studie medalionul pe toate partile, strangandu-l usor in mana, transfigurandu-l intr-o cruce de argint. Avand in vedere ca il strangea in pumn, palma ii arse instantaneu, un fir de fum usor, cu miros de carne arsa, se ridica inspre tavan. Lepada instant obiectul, lasandu-l sa cada pe podea, ridicand privirea inspre Christine, deodata cu palma, rasfirandu-si degetele cat sa vada si ea arsura rosie din palma lui. Un fir de sange rosiatic, rece de parca ar fi fost tinut in frigider, i se prelinse prin pielea fripta pana pe podea, incetisor. "Ar trebui sa fie asa ceva prin cufarul ala. Dar nu cred ca iti vor fi foarte folositoare." Isi stranse din nou pumnul, facand un bandaj subtire sa ii acopere arsura care se transformase intr-o rana neglijabila.

Pedofil? N-avea nici cea mai mica intentie sa incerce sa-l contrazica, iar curiozitatea ei se multumi cu raspunsul pe care deja in primise. Atata timp cat el era in continuare dispus sa se tina departe de astfel de pacate iar ea nu devenea papa-bun pentru vampiri, se declara in totalitate de acord cu orice varsta avea sau isi dorea el sa aiba. Se incrunta cand isi vazu medalionul transformat in cruce cazand pe podea, si palma lui rosie in locul in care obiectul il atinsese. Parea dureros. Zambi sadic, dar nu-si putu mentine ranjetul pe fata pentru prea mult timp. Nu se putea concetra atunci cand zambea.
"Bine, pentru ca nu asta caut.", mormai cu tonul imbufnat pe care il folosea de fiecare data cand era dezamagita ca-i fusesera stricate planurile.
De fapt, chiar nu cautase medalionul si chiar nu intentionase sa-l raneasca. Faptul ca-l gasise si improvizase fusese ceva pur intamplator si creat pe moment. Dupa ce reusi sa scoata toate obiectele marunte si sa le puna aruncate langa ea, pe podea, gasi in fundul cufarului o cantitate mare de material ce parea ca ramasese neafectat de trecerea timpului. Il scoase, descoperind o rochie in stilul incuiatilor din Evul Mediu, visinie, brodata cu niste fire ciudate aurii.
Desigur, in momentul in care o scoase, vazu ca sub ea se ascundea o carte veche, imbracata in piele neagra, distrusa in numeroase locuri, cu marginile filelor arse si patate de timp. Arunca rochia grea in bratele lui Sasha.
"Poti s-o probezi, ti se potriveste culoarea." , bombani razand in timpul in care arunca o privire spre el ca sa se asigure ca o prinsese. De parca ar exista vreo culoare care sa reprezinte vampirii mai bine decat visiniul! In orice caz, acum ca scapase de rochie, lua volumul gros si si-l aseza in poala. Era un fel de jurnal scris de mana, cu scrisul ala englezesc de acum cateva sute de ani. Si da, continea vraji. Si informatii ciudate despre chestii pe care, initial, nu le intelese.

Nu se stradui sa prinda obiectul aruncat de ea, concentrandu-si fortat privirea pe carte. Faptul ca fata aprinsese lumina ii facilita posibilitatea de a vedea ce anume era cu volumul, insa din nefericire, daca nasul lui era absolut imbatabil, ochii lui nu erau la aceeasi inaltime. Fiind miop in forma sa umana, ochii lui pastrasera acel defect si sub forma de vampir, motiv pentru care daca de la apropiere vedea orice detaliu, oricat de mic, avea o limita foarte zgarcita, avand aceasta capacitate undeva pe la un metru si putin. La distanta, vederea lui era doar putin mai ascutita decat aceea unui om, astfel incat nu reusi sa studieze obiectul din mainile fetei. Se asigura ca ea nu avea sa ii scape chiar asa usor printre degete, din moment ce atunci avea chef de ea, aplicand tacit o vraja anti-Disparitie, desi era minora si clar nu avea dreptul sa o foloseasca.
Se apropie mai mult de ea, reusind in cele din urma sa inteleaga care era problema cu volumul. Ridica usor dintr-o spranceana. "Aparent nu ti-ai schimbat prea mult preocuparile in ultima vreme." comenta incet, amintindu-si de legatura ei atat de enervanta pentru el cu Magia Neagra. Ar fi preferat sa ii suceasca gatul cu mainile lui decat sa o stie implicata pe veci in asta, insa simtea ca acest fapt era absolut inevitabil.
Oricum, inteligenta e intodeauna legata de intuneric, si asta invariabil. Orice persoana cu o inteligenta suficient de bine dezvoltata avea sa fie atrasa intodeauna in primul rand de intuneric, si abia apoi de lumina. Sigur, oamenii de tot felul erau atrasi de intuneric, insa oamenii cu o capacitate intelectuala superioara puteau percepe cantitatea enorma de cunoastere pe care o punea intunericul la dispozitie, dincolo de moda seductiva a acestei laturi. Isi miji usor ochii. "Ba chiar ai avansat..." Isi dilata usor narile, inspirandu-i din nou mirosul personal.