Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean
1 2 3 4 5 Next »
/ Now we can't be lovers, we aren't even friends.

**Marc Lupin d'Verin** · (This post was last modified: 15 Jan 2013, 17:41 by Marc Lupin d'Verin.)

[Image: tumblr_lwi27bL2Ne1r6oq7xo9_250.jpg]

[Image: tumblr_mgk24oGCKq1rkoiqyo8_250.png]

[Image: tumblr_lwi27bL2Ne1r6oq7xo4_250.jpg]

[Image: tumblr_mgk24oGCKq1rkoiqyo4_250.png]

[Image: tumblr_lwi27bL2Ne1r6oq7xo8_250.jpg]

[Image: tumblr_mgk24oGCKq1rkoiqyo9_250.png]

You know you need me, and I want you.

Se uită la Kath, la fel de rece şi fără expresie ca mereu, când aceasta se agăţase de braţul său. Trebuiau să apară şi să dispară în acelaşi loc, fie că voiau, fie că nu. Îşi închide ochim gândindu-se la Pădurea lui Dean, şi la locul acela în care îl ducea mereu unchiul său, unde nu a mai fost de atât de mult timp încât i se părea o eternitate. Dispare, iar în secunda următoare se afla la marginea părdurii. Zâmbi, pentru că locul era la fel. Îi dă drumul la braţ lui Kathh şi se duce cinci metri mai încolo. Îşi scoate bagheta, lăsând bagajul lângă el, şi începe să rostească vrăji peste vrăji, făcând cortul să se instaleze singur şi masa se mpri singură, pe ea aşezându-se mâncarea pe care au luat-o din bucătărie, şi, sau, a făcut-o Kath pentru că Marc avea alte idei despre cum se face mâncare.
Se gândi că, până la urmă, a fost o idee extrem de bună să nu o lase să plece singură. Pentru că, în primul rând, stătea singură aici, fiind că a întârzia special ca să vadă dacă ar mai fi venit cineva şi apoi ar fi fost extrem de amuzant să o vadă venind înapoi, singură, după două ore, încercând să se demoralizeze şi mai tare. Se întoarce către ea, având aceiaşi faţă inexpresivă, întrebându-se unde, adică în ce bagaj, îşi pusese chitara, pentru că aea chef să cânte.

**Katharina van der Wall** · 14 Jan 2013, 08:54

Se agăță de brațul lui, ignorând cu desăvârșire, lipsa acestuia de chef și sictirul fățiș. Dacă era gardianul ei, ei bine, va avea grijă să-l țină ocupat 24/24, doar așa, de distracție. Închise ochii în clipa când Dispărură, iar când se trezi în Pădure trase aer în piept, zâmbind veselă. Își dădu ochii peste cap când dispăru de lângă ea de parcă ar fi avut ciumă și îl urmări pentru câteva clipe cu privirea, apoi își pierdu interesul să vadă cum tot desface bagajele. Privi în jur, analizând locul și își dădu jos geaca pe care o purta, rămânând într-un pulover negru. Clipi, apoi se uită la Marc, vrând să-l roage să meargă cu ea ceva mai încolo pentru a vedea locul. Observă însă că avea treabă, așa că renunță la idee, și plecă singură, zâmbind slab. Era frumos afară, și știa că niciun elev nu ar fi venit pe acolo, căci era sâmbătă și cei mai mulți erau plecați în Hogsmeade. Își trecu degetele prin păr, umezindu-și buzele roșiatice. Se uită în urmă, realizând că se depărtase de locul în care se opriseră și se întoarse, privind în jur. Își grăbi pasul, și se împiedică de ceva, căzând. Gemu de durere, observând apoi tăietura adâncă după mână și blestemă încet, ochii umplându-i-se de lacrimi.
-De când Pădurea lui Dean e plină de cioburi? șuieră printre dinți și privi pământul, observând că se tăiase într-o așchie ascuțită. Clătină din cap și se ridică, scuturându-și hainele, apoi își trase mâneca puloverului pe braț, mulțumind în gând că își luase ceva închis la culoare. Măcar așa nu se vedea sângele. Înghiți în sec și își aranjă părul, apoi se întoarse să plece, dar se lovi de Marc. "Ai dat de necaz, Katharina!" îi cântă conștiința, iar Kathh își mușcă buzele, fără să ridice privirea din pământ, simțind cum rana îi zvâcnea dureros.

**Marc Lupin d'Verin** · 15 Jan 2013, 17:40

Îi strigă numele, de vreo două ori, aşteptând, oarecum sictirit, ca ea să apară de după un copac, chicotind. Însă nu o auzea şi nici nu o vedea, ceea ce era de-a dreptul oribl. Nu ştia unde s-a dus, nu ştia ce era în pădurea aia şi ştia că era în stare să intre în toate belelele deodată. Oftează, lăsând totul în urma lui fără să rostească măcar o vrajă de protecţie. Nu îi mai păsa de tot ceea ce era acolo. Fleacuri. Se întoarce pe călcâie, luând-o la fugă prin pădure, uitându-se în stânga şi în dreapta după şatenă, gândindu-se exact la ce să îi spună când va da peste ea. Se opreşte la unomment dat, obosit, privind în stânga şi în dreapta după ea.
O aude şi răsuflă uşurat, pornind în direcţia ie, oprindu-se fix în faţa ei. Îşi trece limba peste buze, ridicând din spâncene, uitându-se la ea, aşteptând o explicaţie.
- Să nu mai pleci niciodată de plângă mine! făcu şateul, după care îşi trece mâna prin reton şi se apleacă, luând-o pe braţe. Haide să vedem ce putem să-ţi facem la braţ. îi spune pe un ton dulec, luţnd-o la pas forţă către cort, ignorând felul în care aceasta se zbătea ăn braţele sale.

**Katharina van der Wall** · 16 Jan 2013, 09:32

Se așteptă de la el să țipe, să-i spună că e o proastă pentru că plecase și să meargă înapoi, să strângă lucrurile și să o ia forțat înapoi la castel. Dar nu. Îl privi în ochi uimită când îi auzi glasul calm și ușor gâfâit, din cauză că alergase și își mușcă buza, părându-i rău că plecase fără să-i zică nimic. Tresări când îl auzi vorbind despre brațul ei și își privi palma, observând că era julită. Răsuflă ușurată, gândindu-se la ce ar fi zis dacă ar fi văzut adevărata rană, ce îi pulsa dureros pe braț. Tresări când o luă în brațe și oftă, zbătându-se încetișor.
-Marc, pot merge și singură, îi spuse, privindu-l și oftă. Își sprijini capul pe pieptul lui, zâmbind slab, o senzație plăcută de căldură cuprinzându-i pieptul. "Ușor Kathh. Știi că nu se va schimba nimic. E doar acum." își auzi conștiința și trase aer în piept, mușcându-și buzele ușor, apoi oftă și își scutură capul, dându-și părul după ureche.

**Marc Lupin d'Verin** · 16 Jan 2013, 19:07

Dă din cap când o aude vorbind despre cum ar putea să meargă şi singură. Îşi trecu limba peste buze privind-o în ochi, obligând-o să facă acelaşi lucru. Îşi lipeşte buzele de ale ei, scurt, uşor, într-un sărut, după care o saltă mai bine în braţele sale miai tare, lipind-o de pieptul lui. Nu mai pleca niciodată de lângă mine. îi spune cu o singură privire. Îşi trece limba peste buze, din nou, simţindu-i gustul dulce, după car eo ia cu viteză printre copaci, aproape fugind, fără să îi mai pese despre faptul că s-ar putea împidica. Voia să vadă dacă păţise ceva, sau dacă nu era nimic grav. Se opreşte în faţa cortului, oftând uşurat, după care păşteş înăuntru şi zâmbeşte la ederea interiorului spaţios, deşi nu era la fel de colorat cum îşi maintea el. O lasă pe canapea, ducându-se în bucătărie, luţnd de aoclo pansamente, două faşe şi rivanol după care se întoarce la ea.
- Hai să vedem ce ai la mână. rosti, fărăs ăs e uite în ochii ei, pentru că ştia că îl va întreba despre sărut şi numai despre asta nu voia să vorbească.

**Katharina van der Wall** · 17 Jan 2013, 08:08

Își dădu ochii peste cap atunci când îl văzu aprobă și oftă încet, lăsându-se păgubașă. Clipi de câteva ori și ridică privirea spre el, ochii ei întâlnindu-i pe ai lui. Mări ochii, uimită, când buzele lui se lipiră de ale ei și roși cu putere, simțind un gol în stomac. Își puse celălalt braț după gâtul lui, pentru a nu cădea și își mușcă buza, trecându-și apoi limba peste ea. Își ascunse chipul la pieptul lui, neputând să-și abțină zâmbetul. "Cum era cântecul Încuiaților? Kathh și Marc, într-un copac..." își auzi râzând conștiința și își mușcă ușor buzele, pentru a nu chicoti. Trase aer în piept, devenind serioasă când văzu locul î care se opriseră și privi cortul, clipind. Îl privi când o lăsă pe canapea și blestemă în gând când observă sângele de pe bluza lui. Își privi mâneca puloverul, ce era îmbibată în sânge și deveni mai agitată. Tresări când îl auzi, și ridică panicată privirea spre el, deși acesta nu se uita la ea. Înghiți în sec, întrebându-se dacă nu văzuse pata aceea de sânge de pe bluză.

**Marc Lupin d'Verin** · 17 Jan 2013, 19:52

Se întoarce către ea, orivind-o aşa de speriată. Nu ştia de ce se comporta aşa. Probabil din cauza sărutului. Nici el nu ştia ce a fost în capul lui, aşa că va face tot posibilul să scape de această discuţie. Se aşează lângă ea, având un surâs dulce pe faţă, deşi se simţea fals, şi îi luă mâna într-a lui. tresare, simţindu-i mâneca puloverului. O ridică, încet, forţându-i mâna să stea dreaptă. Se ăncruntă, văzând tot acel sânge cât şi tăietura adâncă şi îşi ridică privirea către ea. Expresia lui nu mai era cea rudimentară, rece şi nepăsătoare. Era îngrijorat, supărat şi îi venea să strige la ea, deşi se abţinea din toţi rărunchii.
Ce- De fapt, de ce mama naibii nu mi-ai spus? îi spune Marc pe un ton răstit, dar privirea ei speriată îl făcu să ofteze.
Îşi strecură limba printre buze, umezindu-le, luând o faşă de lângă el, începând să şteargă din sângele care s-a strâns lângă ei. Era serios, fără nicio expresie, deşi ştia că asta încerca ea acum să citească la el. Să ştie dacă e nervos sau supărat, dar problema era că nici el nu mai ştia ce să spună sau să îi facă.

**Katharina van der Wall** · (This post was last modified: 18 Jan 2013, 09:02 by Katharina van der Wall.)

Își mușcă buzele, devenind din ce în ce mai agitată, simțind că din cauza acestuia lucru, sângele începe să curgă și mai tare. Icnește când Marc o prinde de mână și blesteamă în gând, observându-l cum se încruntă. Înghite în sec și scoate un mic geamăt de durere când îi ridică mâneca puloverului, iar materialul ce se lipise superficial de rană este tras de acolo. Închide un ochi, privindu-și șocată brațul. Își ridică privirea spre el, ochii lor întâlnindu-se. Clipi de câteva ori și tresări când acesta se răsti la ea. SE încruntă.
-Uite de asta nu ți-am spus, îi zise pe un ton sec și așteptă liniștită ca el să-i bandajeze rana, fără a schița niciun gest când apăsa pentru ca tăietura să nu se înfecteze. Trase aer în piept și se ridică atunci când termină.
-Mulțumesc, răspunse ușor distantă și clipi mirată când îi auzi stomacul lui Marc, scoșând sunete de prostest. Ochii șatenei se luminară amuzați, deși chipul îi rămase pasiv. Totuși, îi venea să râdă, dar se abținu. Ieși afară, luând coșul cu mâncare și rucsacul ei, apoi se întoarse înapoi în cort, trecând pe lângă el, fără să-l privească. Intră în bucătărie, aranjând masa, apoi puse mai multe feluri de mâncare, printre care și preferatele lui, pe masă și se întoarse în living, privindu-l calmă.
-Am pus masa, zise rămânând pasivă în continuare, deși tare ar mai fi vrut să râdă. Își aranjă părul pe umeri, luându-și din rucsac romanul pe care începuse să-l citească de curând și intră în bucătărie, așezându-se pe scaun, începând să ciuculească din mâncare în timp ce citea.

**Marc Lupin d'Verin** · (This post was last modified: 18 Jan 2013, 22:23 by Marc Lupin d'Verin.)

Nu îşi ridică privirea către ea când o aude, ci doar continuă să o badajeze, fără să îi spună ceva. Nici nu ştia ce să îi spună. Îşi trece limba peste buze, tăind pansamentul, lăsându-i mâna să cadă uşor pe pătură. Îşi aude stomacul scoţând acele sunete iar în gândul lui tună câteva înjurături de care nu a auzit nimeni. Se ridică brusc, ignorând-o, ducându-se în baie pentru a-şi şterge sângele de pe mâini şi pentru a-şi pune bluza şi tricoul la spălat. Traversă sufrageria fără tricou, ieşind afară zâmbind din cauza aerului curat şi cald, luând bagajele de afară. Oftează, lăsându-le lângă canapea, scoţând din geantă hainele, până când ajunge la tricoul său. Îl desface, observând un caiet cu coperţi verzi peste restul de haine. Îşi ia tricoul pe el, şi îl ia în mână frunzărindu-l rapid. Zâmbi, fără să vrea, observând toate acele portrete ale colegior lui. Se opri brusc, observându-şi chipul. Îşi muşcă buza, fără să vrea, uitându-se la citat. Fără să gânească, rupe foaia, şi pune caietul la loc, îndesând haine peste el, după care ascunde hârtia împreună cu partiturile sale, în buzunarul mic al husei chitarei. Îşi trece limba epste buze, auzind-o pe Kath venind spre el. Dă din cap, afirmativ, luând chitara cu el spre bucătărie.

**Katharina van der Wall** · 19 Jan 2013, 07:45

Își mușcă buza, ochii ei strălucind și zâmbi, continuând să citească. Se gândi vag, la faptul că își dorea și ea o relație asemeni celei pe care o aveau personajele principale din roman. Îl văzu pe Marc trecând prin fața bucătăriei fără tricou pe el, și obrajii ei luară foc. Zâmbi prostește, simțind un gol în stomac, apoi luă o gură din sucul de dovleac. Aproape se înecă atunci când citi o scenă mai aprinsă, și în același timp intră și Marc. Katharina își mușcă buza, simțindu-și obrajii arzând. Puse între pagini semnul de carte și își ridică privirea spre Marc, încercând să se comporte normal. "Definește normalul vostru, Kathh. Schimbări de comportament și purtări de parcă ați fi un cuplu? Asta nu e normalitate, scumpo. E un joc pe care vă place să-l jucați." își auzi conștiința și își coborî privirea. Pe cine păcălea? Dorea cu disperare să nu mai fie un joc. Își dădu părul de pe chip, și se ridică de la masă. Voia să deseneze. Ieși din bucătărie și începu să caute caietul ei cu desene, în rucsac. Se încruntă când văzu că nu e acolo, și ieși afară, uitându-se pe jos. Se întoarse înăuntru și își dădu puloverul jos, rămânând într-un maieu alb. Se opri în ușa de la bucătărie, și-l privi pe șaten.
-Mi-ai văzut caietul cu desene? E mare cât un jurnal și are coperțile verzi, spuse Katharina, clipind de câteva ori. Își mușcă buza. "Și am în el portretul tău" gândi supărată.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean 1 2 3 4 5 Next » //  / Now we can't be lovers, we aren't even friends.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean
1 2 3 4 5 Next »
/ Now we can't be lovers, we aren't even friends.