Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout
« Previous 1 … 4 5 6 7 8 … 16 Next »
/ Nu ma predau .[ fic ]

**Scarlett Soul** · 15 Sep 2010, 15:37

Da intr-adevar.... sunt de acord cu Bella: e absolut superb, e genial si sa stii ca si eu imi cer scuze ca nu l-am citit ieri
Oricum merita, in mod cert merita
Si da, asta este cea mai reusit capitol....pana acum
Acum voi spune ce mi-a placut cel mai tare :

Quote:Am cazut rapusa de durere, pe jos. Simteam cum toata vlaga iesea din mine, nu mai aveam nicio putere. DA, acel ceva care ma urmarea, ma prinse. Acel ceva, care era NECUNOSCUTUL.

Profund... Necunoscutul, un lucru de care si azi ne este teama...

Quote:Am luat o gura, apoi mi-a venit sa-l scuip inapoi, dar l-am inghitit zambind.Fata m-a privit, curioasa. I-am raspuns mangaindu-mi burta, ca si cum parerea mea era ca ceaiul era de-a dreptul gustos, cel mai bun ceai din lume. Soneria a inceput sa trangane, apoi Izz a inceput sa rada cu pofta, aratand spre cana de ceai, moment in care imi dadusem seama ca facuse o gluma.

Asta e atat de amuzant Finna

.....am ras ceva vreme aici

Quote:Numai limba puteam sa mi-o misc. Ochii imi erau inchisi, si nu ma straduiam sa mii deschid. Degetele mici incercam sa mi le misc, insa nu simteam nimic. Eram devastata. Cum putea sa moara si el?De ce? Acum urmam eu sa mor in familia asta ? Asa era blestemul ? Asa ne era sortit.

Aici ai descris foarte frumos. Iar gandurile... sunt exact la momentul potrivit, cu alte cuvinte sunt sigura ca in locul fetei si eu asta mi-as fi spus

**Ashlyn Meester** · 15 Sep 2010, 15:41

Multumesc tare mult, Cryss >;d<.
Ma bucur ca-ti place, si ca continui sa-l citesti ! Kiss

**Ashlyn Meester** · 29 Sep 2010, 21:28

Capitolul III

OOC: Scuzati micile greseli, dar l-am transcris repede in word, si nu mi-am facut timp sa corectez micile greseli.
OOC 2: Capitolul asta e asa de introducere, in noua viata a lui Chell.
OOC 3: Sa-mi spuneti daca v-ati dat seama cine e Tarje Vandis

Noul inceput

Am pasit relaxata pe nisipurile fine ale malului marii.Nisipul fin imi mangaia picioarele, si ma facea sa tremor la atingerea apei reci ca gheata. Stateam intinsa la malul marii, lasand apa sarata sa-mi inunde orice parte a corpului. Era atat de bine, ma simteam atat de..noua.
Locul acela special, chiar ca ma facea sa devin cat mai relaxata, si cat mai ganditoare.
Da, ma gandeam la cum avea sa fie noul meu inceput, noua mea viata, si totusi, orice problema, nu ma deranja, chiar daca simteam ca trebuia sa-mi fac griji.Nu, nimic nu ma putea deranja acum, nimeni. Acum nici macar de necunoscut nu-mi era frica.
Am auzit telefonul bazbaind o melodie ciudata, probabil Nokia Tune.’’Ohh,urasc sunetul ala de apel’’, mi-am spus nervoasa, in minte.Apoi mi-am amintit ca eram singura pe plaja, si ca mie imi suna telefonul ,unde in departare, dar destul de tare, incat sa se auda. Nici nu ma sinchiseam sa ma ridic, nu, nu. Nu aveam sa parasesc soarele stralucitor, nisipurile fine si delicate, si mai ales, apa argintie si sarata care-mi mangaia orice particica din corp.
M-am ridicat totusi si m-am asezat in alta pozitie, pentru ca deja incepea apa sa-mi intre in gura sin as, oricum, nu ma deranja, ma dezintoxtica.
Am atipit.Un cal maro, fugea atat de tare, fiind urmat de unul alb.Se fugareau unul pe altul pe o campie inverzita, da, atat de verde, imi aduse aminte de ..Ah, nu trebuia sa-mi aduc aminte de nimic din veche viata. Visul mi-a fost spulberat de-o voce, care striga numele meu in departare. Un accent ciudat, o tipa care vorbea engleza cu accent grecesc, si continua sa ma caute disperata.
-Tarje, Tarje, Tarje .. Unde esti ?striga disperata.
-Aici, am raspuns, trista.
- Tarje, draga, noi am pregatit masa… Daca vrei sa vii?incepu femeia ,cu o voce blanda.
M-am ridicat trista, privind spre soare. Nu ma deranja, aveam ochelarii de soare, puternici, care ma protejau, si imi ascundeau ochii cu adevarat, pentru ca numai ei imi ramasesera din ‘fosta’ mea viata.
Am privit disperata spre acel chip,bland, minunat.Fata imbatrina, plina cu riduri fine, dar totusi dragute. Acel par blond, blond deschis, cu ochii albastrii o faceau sa para daneza, dar nu era, era o simpla greaca, care era mult prea buna.Am privit-o cu atentie, incercand sa o urmez, sa ma adaptez stilului ei de viata. O ducea atat de bine, impreuna cu imensa ei familie. O admiram.., pe Elissa.
Am intrat in micul motel, si-am privit imprejur, constatand ca de 10 zile nu erau deloc turisti noi.Am privit-o cu dezamagire, si ea imi aproba gestul, privind trista spre pult,acolo unde sotul ei se afla.A aruncat o privire plina de iubire, apoi mi-a facut semn s-o urmez.
-Nimic nou ?il intreba.
-De 10 zile niciun turist nou.Elissa, cred ca dam faliment..,raspunse bietul om.
-Nu, nu,nu poti spune asa ceva, soptii femeia.
Linistea se lasa asupra tuturor. Priveam trista in podea, nu, nu trebuia sa fie asa.Nu trebuia sa intru per au in jocul lor, in viata lor. Le-am zambit trista, apoi am oftat, si m-am departat de ei, indreptandu-ma spre bucatarie.
Totul era atat de perfect aici, pana nu ma implicam prea afectiv. De ce trebuia eu tot timpul sa ma bag in viata oamenilor?De ce?De ce trebuia sa ma plang, sau sa ma doara cand ceilalti aveau probleme?Eu nu aveam probleme?Oo,bad a, aveam si inca cate. Propria mama-mi murise, propriul tata-mi murise, urmati de unchiul meu, apoi am fost data afara din propria casa, fara dreptul de a-mi vedea propria verisoara.’’Gata, Chell, gata. Nu-ti mai amintii de vechea viata.’’,am oftat, trista, prvind in geamul curat, care despartea holul de bucatarie.Cine se afla in acea imagine, imprimata in geam?Oare cine?Hmm.. Mi-am dat ochelarii de soare jos, si am privit cu atentie, scapand telefonul pe jos.O tipa roscata, cu parul tuns scurt scurt, foarte bronzata, aproape creola, o fata subtire, foarte slaba.Avea buzele mari, conturate, pline de senzualitate.Ma privea uimita, asa cum o priveam si eu. Am dat sa deschid gura, sa spun ceva, insa facu si ea la fel, ma imita.
-Tarje Vandis..am soptit amandoua deodata, dar doar o voce de auzii.
Am dus mana la gura, speriata de propria reactie, si ea ma imita.Tarje ..

**Bella Emily Rose** · 29 Sep 2010, 21:37

Imi place foarte mult , Ashlyn .
Mai ales inceputul.
Felul in care descrii .
Parca as fi eu in mijlocul actiunii .
Felicitarile mele
Si abia astept continuarea.
Am cateva banuieli Thinking

**Ashlyn Meester** · 01 Oct 2010, 17:31

Ma bucur ca iti place, Bells
Pai am descris intr-un fel in care sa va dati seama despre ce este vorba
Sper ca te-ai prins ;; )
Oricum, cred ca continuarea e evidenta ,adica.. Cred ca ti-ai dat seama cine-i Tarje :>

**Scarlett Soul** · 03 Oct 2010, 22:13

Imi place tare de tot, draga verisoara.... e absolut splendit, iar ca de obicei ne lasi in suspans.. Astept urmatoarea segventa
Si aaaaaa mi-am adus aminte de ceva :-s Iarta-ma ca am ajuns atat de tarziu !
Ai scris ceva ce ma innebuneste... e splendid :

Quote:Am atipit.Un cal maro, fugea atat de tare, fiind urmat de unul alb.Se fugareau unul pe altul pe o campie inverzita, da, atat de verde, imi aduse aminte de ..Ah, nu trebuia sa-mi aduc aminte de nimic din veche viata. Visul mi-a fost spulberat de-o voce, care striga numele meu in departare.

Parca ma introduce in alta lume

Este un fic deosebit, al unei persoane la fel de deosebite Love

**Ashlyn Meester** · 30 Nov 2010, 17:26

Mersi.. Cryss
Mi-am amintit si eu ca aveam un fic pe-aici, eh.
V-am spus la mai multi ca nu l-am mai continuat, de fapt, am ajuns la cap. 5 si am ramas fara inspiratie.. nu sunt buna de nimic :-j .
In fine. Mersi pentru tot, si ca ati avut rabdare ,in zadar, sa imi comentati ficul asta idiot.

**Rosalie Vivienne Alden** · 30 Nov 2010, 21:21

Quote:. nu sunt buna de nimic :-j .

De mai zici asta:-w o sa am grija sa nu mai spui=))

Inspiratia vine pe moment Wink

Abia astept sa mai scrii> Happywide

<

**Ashlyn Meester** · 28 Dec 2010, 20:01

Hehe.
Sa nu ma omorati dar am reinceput sa scriu la acest fic. Brusc mi-au venit niste idei noi, nebunesti. Capitolul asta e cam sec.. si scurt.Dar VA ASTEPT CU CRITICI, dure, de orice fel, pentru ca stiu ca [,] criticile ma fac mai buna, asa ca va rog > Happywide

<

Renuntand .

Jumatate de zii irosita in aeroporul din capitala Greciei ? Nu asta era planificat insa niciodata nu iti poti face planurile conform placeriilor tale. Oare de ce? Hm. Pentru ca soarta este o curva. Cunosc si alte zicale ”Razbunarea e o curva”, ”Insasi viata e o curva”, si ajung sa cred ca orice din jurul meu este denumit ”o curva”, inclusiv eu. Am plecat de la o persoana la alta, am mintit, am lingusit unele persoane, am facut treburi murdare , am jucat dur, am facut orice ca sa demonstrez ca sunt diferita si am cautat sa fiu mereu diferita. Si la ce s-a ajuns ? Pana si cea mai nepacatoasa maicuta e o curva, da intr-adevar.
”Linia 2, zborul spre Londra, decolarea in 10 minute .”
S-a auzit o voce sacaitoare. M-am ridicat usurata de pe niste canapele care parea foarte foarte confortabiile. Micutul bagajel ma privea linsit, parca zambindu-mi, si da, in sinea mea i-am raspuns si eu ”Da, draga, nici n-am apucat sa incep o noua viata ca am si renuntat la ea”.
Am inghitit in sec.
Am primit un cot in spate, apoi cateva persoane au inceput sa alerge in spre locul in care trebuia sa imbarcam bagajele. Oh, agitatie din aeropoarte. Deja incepea sa-mi devina familiar locul, ca si o a doua casa.
”Execuse me” amauzit o voce cu un accent destul de ciudat, si patetic, tipic grecesc.
”Ah ?”, am oftat cu o mutra ingamfata spre acea persoana.
”Fly to London ?”, intreba persoana confuza.
Am incercat sa-mi stapanesc un pfunit, apoi am aprobat scurt din cap.
Tipa parea foarte cumsecade si foarte normala, insa chiar nu-mi placea, era patetica. Si intotdeauna uram faptul ca judecam dupa aparente, probabil cel mai mare defect recunoscut al meu.
Tipa s-a tinut dupa mine, pana am urcat in avion, apoi am observat ca aveam locuri fix una langa alte, mdeci.. Suferinta mea, trebuia s-o suport pe ipocrita asta tot drumul din Grecia pana in Londra.. Intr-adevar, ”Soarta e o curva”
”Colege?”, spuse ea, inveselindu-se.
Am privit-o distrusa, apoi m-am tranit in acel scaun deloc comod, apoi mi-am lasat gandurile sa zboare departe.
Cam cat de departe putea zbura un gand ? In ce loc mirific puteam ajunge cu doar o singura sclipire de moment ? Oare eram in stare sa gandesc lucruri de care eram constienta? Actiona acum visatoarea din mine, bineinteles. Dar, era pur si simplu patetic. Oare gandul are o vizteza mai mare ca lumina? O viteza cu care strapunge orice bariera a fiintei omenesti .
Nu stiu, probabil ca n-aveam sa aflu niciodata, insa eram convinsa de-un singur lucru: gandurile mele erau mai nebunesti decat orice pe lumea asta, decat orice alte actiuni. ”Gandesc ca o dementa, si actionez ca o fiinta normala”, probabil ca asta era motto-ul meu, sau , motto-ul intregii omeniri, pentru ca toti suntem atat de diferiti, insa cu toate astea atat de identici.
”Deranjez?”,am auzit aceeasi voce, din nou.
Ce cuvant patetic.” Deranjez” ... Oricand si orice ai face.
”Nu deloc”,am zambit, sarita de pe fix.
Tipa se incrunta, insa isi pastra zambetul pe buze. Parea foarte confuza, ca si cum nu isi dadea ca se fla intr-un avion, un mijloc aerian de transport, foarte foarte periculos, si care cauza accidente inevitabile.
”Nu stii cum e in Londra?Stai acolo ?”,soptii ea, limba incrucandu-i-se in gura.
Cum sa ii spun eu , ca Londra era orasul spre care chiar nu vroiam sa zbor acuma. Era singurul oras de care ma temeam si de care chiar vroiam sa stau indepartata, si intr-adevar, din nou se adevereste zicala ”Viata e o curva”. Eram lipita de Londra pentru restul vietii pentru ca era locul nasterii mele si locul in imi era dat sa traiesc. Stiam ca oricat de mult as vrea ma ma mut in alt loc, si oricate posibilitati as avea, nu m-as muta niciodata din Londra.. Era locul meu bun si rau in acelasi timp.
”Cum sa-ti spun eu. Londra e un oras foarte frumos”,am grait fiecare cuvant dand usor din cap.

Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout « Previous 1 … 4 5 6 7 8 … 16 Next » //  / Nu ma predau .[ fic ]

Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout
« Previous 1 … 4 5 6 7 8 … 16 Next »
/ Nu ma predau .[ fic ]