Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Baia Plangacioasei Myrtle

« Previous 1 2 3

/ O întâlnire neaºteptatã

Alice se plimba pe coridor. Pe podea era apã aºa cã alunecã ºi cãzu. Se lovi la genunchi ºi avea nevoie de o batistã îmbibata dar nu avea apã. Se ridicã încercând sã-ºi provoace cât mai puþinã durere. În apropiere, vazu uºa de la baia fetelor ºi se îndreptã spre ea. Intrã ºchiopãtând ºi se îndreptã cãtre rândul de chiuvete de la perete. Scoase o batistã din buzunar, se îndreptã cãtre chiuveta din mijloc ºi roti robinetul. Era un robinet cu o spiralã care semãna cu un ºarpe ºi oricât îl rãsuci, apa nu incepu sã curgã.
-Nu funcþioneazã, se auzi o voce. Alice se întoarse speriatã ºi vãzu îndreptându-se spre ea o figurã transparentã, cu ochelari, cozi de o parte ºi de alta a capului, ºi a cãrei picioare nu atingeau podeaua.
Alice realizã cã baia în care intrase era cea de la etajul doi, baia Plângãcioasei Myrtle.
-Myrtle? ºopti Alice surprinsã. Iartã-mã, nu am vrut sã te deranjez, aveam nevoie doar de o batistã udã.
-ªi atunci ce cãutai la robinetul ãsta care nu funcþioneazã? zise Myrtle începând sã zboare în jurul lui Alice.
-Nu ºtiam despre ce robinet era vorba, ripostã aceasta. Dacã vrei sã plec, lasã-mã mãcar sã-mi ud batista, te rog, continuã Alice încercând sã nu o supere pe Myrtle.
-Grãbeºte-te, atunci! zise aceasta în timp ce uºa se deschise...

Bell vroia sa se curete putin dupa ora de Ierbologie. Sau cel putin sa incerce. Intra in baia fetelor, si vru sa iasa imediat dupa ce realiza ca era baia lui Myrtle. Dar Alice, prietena ei de la Astropufi era acolo.
"-Alice??" intreba Bell, iar fata tresari.
"-Bell!!!" tipa Myrtle incantata si veni repede sa o imbratiseze. Simti ca si cum ar fi primit o galeata de apa incghetata peste toata pielea.
"-Myrtle, fi buna si scuteste'ma de imbratisari, si eu ma bucur sa te vad" murmura Bell. "Alice, ce ai patit?"
"-Pai, m'am lovit la genunchi si vreau niste apa curata, dar robinetul nu functioneaza" se planse ea.
"-Te ajut eu, am niste esenta de frasinel. E foarte bun pentru rani, te vei simti bine imediat" spuse Bell. Scoase din geanta o sticluta mica, cu un miros intepator si turna niste solutie albastruie pe rana de la genunchi.
"-Ei, mai bine acum?" intreba ea.
"-Da. Mult mai bine as putea spune" raspunse Alice, cu un zambet.
"-Si tu Myrtle, ce ai mai facut??" intreba Bell, incercand sa faca o incercare de conversatie...

-Nimic ce ar interesa-o pe prietena ta, zise Myrtle continuând sã se comporte urât cu Alice. Aceasta se supãrã dar nu spuse nimic pentru cã nu vroia sã o provoace pe Myrtle.
-Opreºte-te, îi spuse Bell încercând sã o îmbuneze. Nu ai nici un motiv sã fii supãratã pe ea. Poþi sã-mi povesteºti ºi cu ea de faþã. E o bunã prietenã ºi poþi sã ai încredere în ea.
-Bine, se lãsã Myrtle înduplecatã, dar doar pentru cã garantezi tu pentru ea. Pãi, sã-þi povestesc: am fost zilele trecute în baia perfecþilor ºi era acolo un bãiat din anul V de la Ochi-de-ªoim foarte drãguþ...S-a speriat puþin când i-am zis bunã, dar ne-am împrietenit repede...
Alice asculta puþin surprinsã de ceea ce povestea fantoma iar Bell încerca sã parã interesatã când de fapt vroia sã scape de pãmântul care îl avea pe mâini de la ora de Ierbologie.
Myrtle continuã sã vorbeascã pentru douã minute, timp în care îl descrise pe bãiatul de la Ochi-de-ªoim zburând în cercuri. Alice, la fel ca Bell, vroia sã parã cât mai interesatã ºi se bucurã nespus când aceasta se opri din vorbit.
-Foarte...interesant, zise Bell alegându-ºi cuvintele cu grijã.
-Vãd cã eºti murdarã pe mâini, bãnuiesc cã vrei sã te cureþi, zise Alice profitând de tãcerea lui Myrtle.
-Pãi, de asta am venit dar nu ziceai cã nu merge robinetul?
-Cel din mijloc nu merge, abea acum am realizat ºi de ce.
-De ce, întrebã Bell curioasã urmând-o pe Alice cãtre chiuvetele de la perete.
-Nu a mers nici când era Myrtle elevã pentru cã este intrarea în Camera Secretelor.
Alice roti alt robinet ºi apa începu sã curgã peste mâinile murdare de pãmânt ale lui Bell.

OOC:continuã te rog am ramas fara inspiratie

Bell se simtea mult mai bine avand mainile curate. Pamantul disparu cat ai clipi, iar acum mai avea de rezolvat doar mizeria de pe roba.
"-Curatenius!" murmura ea, si tot noroiul de pe haine disparu cat ai zise Vajthat!.
"-Wow, te pricepi la vraji de curatenie" spuse Alice, pe un ton plin de admiratie.
"-Dap, mama m'a invatat multe" raspunse Bell zambind.
"-Si eu stiam o multitudine de vraji cand..cand eram in viata" incheie fantoma, pe un ton plangacios.
"-Myrtle" sopti Bell, cu o urma de regret in glas. "Dar acum ai prietene care sa iti tina companie, incearca sa uiti trecutul" mai adauga ea.
"-Tu vorbesti de uitat trecutul??" intreba sarcastic Myrtle.
"-Huh?!"
"-Crezi ca nu te'am vazut cum plangi aproape tot timpul in serile in care nu dormi si iesi pe coridoare? Sau nu te'am auzit?" intreba fantoma, cu un glas sinistru.
"-E devarat???" intreba si Alice, la randul ei.
"-Mmda..mi se mai intampla sa ma las cuprinsa de amintiri cateodata, dar cum ma auzi tu din baia ta, Myrtle?" raspunse Bell, incercand sa evite subiectul.
"-Lasa tu cum aud eu, spune'mi de ce plangi asa, mi se pare ciudat" i'o taie fantoma.
"-Pai. Plang pentru ca imi aduc aminte de bunicul meu, care a murit in urma cu 6 ani. Si cateodata amintirile ma prind intr'o plasa de tristete, din care nu pot scapa" zise fata, si doua lacrimi calde se ivira in ochii ei brusc impaienjeniti de fantoma trecutului..

Alice vãzu lacrimile lui Bell ºi îºi puse mâna dupã umerii ei.
-Bravo, Myrtle! zise ea sarcasticã nemai putându-se abþine. Acum ai fãcut-o sã plângã! continuã ºi mai multe lacrimi inundarã ochii lui Bell. Te rog, nu vreau sã te vãd plângând, încearcã sã te linºteºti...
-Nu e vina mea cã ea plânge într-una, o întrerupse Myrtle.
-Ba este vina ta, ripostã Alice. Dacã nu îi aduceai aminte de...lucrurile care o întristeazã, acum nu plângea. Ia batista asta ºi sterge-þi ochii, zisea aceasta cãtre Bell. E batista care vroiam sã o ud ºi sã o pun pe genunchi. Poate de aia m-am îndreptat întâi spre robinetul care nu merge...sa pãstrez batista asta pentru tine, continuã Alice încercând sã o distragã pe Bell.
Vãzu pe buzele ei un surâs ºi sperã ca ºi ea sã fi contribuit la zâmbetul frumos a lui Bell.
Aceasta apucã batista ºi-ºi ºterse lacrimile, încercând sã le opreascã pe cele care urmau.

Cercetasa se simtea la fel de rau ca de fiecare data cand amitirea bunicului o invaluia in plasele ei lipsite de scapare. Oricum, trebuia sa fie puternica, si sa lase valurile de durere in urma. Alice era aici, la fel si Myrtle, iar ultimul lucru pe care l'ar fi vrut era acela ca fantoma sa raspndeasca vestea prin scoala.
Ridica privirile inlacrimate, si spre uimirea ei vazu o urma de tristete pe chipul fantomei. Fu mai mult decat socata, dat fiind ca uratul caracter al lui Myrtle nu era un secret in scoala.
"-Te simti mai bine?" o intreba Alice, iar cercetasa tresari usor. Uitase ca e aici pentru cateva clipe.
"-Da, cred ca da. Multumesc" spuse Bell, si ii intinse batista."Apropo, Aguamenti!" sopti ea, iar din varful baghetei curse un suvoi de apa curata pe batista astropufei. Dupa ce o uda bine, spaland'o de lacrimi i'o inmana:
"-Acum ingrijeste'te si de genunchi" spuse ea, incercand sa zambeasca.
"-Mersi" raspunse Astropufa, aplecandu'se sa vada ce ii mai face rana urata de la picior...

Esenþa de frãsinel îºi fãcuse efectul. Rana nu mai era atât de profundã ºi nici atât de dureroasã. Bell îºi reveni iar Alice se uita acum la expresia feþei lui Myrtle încercând sã anticipeze ce urma sã spunã. Nu vroia ca fantoma sã o jigneascã din nou pe Bell.
-ªi bãnuiesc cã vii de la Ierbologie, de ai mâinile murdare, zise Alice încercând sã schimbe subiectul.
-Da, a trebuit sã replantãm niºte plante cãrora nici nu le pot pronunþa numele. Tu de unde vii? Cum de te-ai lovit?
-Pãi am ieºit de la ora de Farmece ºi când am trecut prin dreptul uºii, era apã pe jos ºi am alunecat. ªi a trebuit sã intru sã-mi ud batista. ªi, am dat de...Myrtle, zise Alice abþinându-se sã nu o jigneascã pe fantomã. Bell observã ºi zise puþin amuzatã:
-Myrtle e de treabã. Uneori, adãugã declanºând râsete. Doar cã uneori nu ºtie când sã-ºi þinã gura...
-Vezi cã te aud! strigã Myrtle ieºind dintr-o cabinã de toaletã.

Fantoma ii iesi in cale, adoptand o fata de martira.
"-Iar se vorbeste urat despre Myrtle de la spate, nu?" intreba aceasta, cu un zambet ironic.
"-Nu, Myrtle, nu vorbeam de tine" raspunse Alice.
"-Da, normal! Cine sa'si dea silinta sa vorbeasca despre o fantoma, nu???" tipa fata, mimand un planset. Viata de fantoma era destul de monotona, avand in vedere ca nu puteai manca, plange etc.
"-Myrtle, nu te supara pe noi, am vrut doar sa folosim aceasta baie" se scuze Bell.
"-Da, e baia voastra, nu? Dar mai intereseaza pe cineva ca aici am murit eu? NU!" incepu fantoma sa se planga iar.
Alice ii arunca priviri subtile cercetasei, semn ca nici ea nu mai putea indura smiorcaielile fantomei.
"-Myrtle, tu ce mai faci?" incerca Bell sa o imbuneze.
"-Pai ce sa fac? Stau toata ziua in baia asta" raspunse fata translucida, cu un zambet trist intiparit pe chipul palid..

Myrtle urma sã povesteascã despre viaþa ei de fantomã iar Alice îºi putu da seama cã Bell deja regreta cã întrebase.
-Pai ce sa fac? Stau toata ziua in baia asta" raspunse fata translucida, cu un zambet trist intiparit pe chipul palid. ªi uneori mã duc ºi în baia perfecþilor...þi-am povestit de bãiatul acela drãguþ de la Ochi-de-ªoim?
-Da, ne-ai zis, Myrtle, o întrerupse Bell. Azi mai devreme. Nu mai þii minte?
-Pãi, viaþa unei fantome nu e atât de simplã cum credeþi voi! se revoltã Myrtle. Nici nu am timp sã mai þin minte lucruri la cât sunt de ocupatã, dar vouã ce vã pasã? Când eu nici nu-mi vãd capul de probleme.
-Nici nu vãd cum ai putea sã-þi vezi capul. Fantomele nu apar ici în oglinzi ºi nici în poze, ºopti Alice la urechea lui Bell iar aceasta chicoti fãrã sã se poatã abþine.

OOC:miar placea daca ai continua tot zicandumi ceva la ureche sau cum vrei

"-Iar vorbiti de Myrtle pe la spate???" urla fantoma suparata.
"-Nu, Alice m'a intrebat ceva de..Ierbologie" raspunse Bell, dar talentul ei infinit la mintit isi facu datoria.
"-Nu te cred" mormai fantoma.
"-Atunci nu ma crede" ii sopti Bell lui Alice la ureche, pe un ton plangacios, iar astropufa izbucni in ras.
"-Bellyshor, esti de groaza" spuse ea, printre sughituri de ras.
"-Asa e" aproba cercetasa, zambind.
Myrtle le privea cu ochii mari, fiind foarte nedumerita.
"-Asa, deci, Myrtle, cum ziceai ca il cheama pe acel baiat dragut de la ODS?" intreba Alice, incercand sa faca ceva conversatie.
"-Pai, sincer nu stiu cum il cheama, dar arata atat de bine. Cu ochi caprui, par negru si ciufulit si o piele alba ca spuma mariii" incepu Myrtle, iar Alice regreta amarnic.
Bell asculta cat de serioasa putea conversatia, dar in cele din urma un hohot de ras ii scapa, iar fantoma isi intoarse privirea nervoasa spre ea..