Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca / Sectorul interzis

« Previous 1 2 3 4 Next »

/ Feel the pain behind your smile

• Ecoul pasilor sai aproape se pierdea in intunericul dens ce o imbratisa din toate partile; fiecare bataie a inimii era inlantuita de racoarea noptii si fiecare rasuflare parea a fi inghitita de bezna din jurul sau. Incepuse sa adore plimbarile de la miezul noptii, pentru ca ceasurile ce desparteau o zi de o alta incepura sa nu i se mai para infricosatoare, ca in primii ei ani la castel, ci dimpotriva; placute, interzise, pline de adrenalina.
  
  Nu era prea sigura in ce directie sa o ia; urmarea absenta bucatile mari de umbra ce se prelingeau pe peretii goi luminati de razele plapande ale baghetei sale. Pasii insa o purtara pe scarile de marmura, care duceau spre etaj; un fior ii invalui intreaga fiinta cand atinse marmura rece, iar in urmatoarele minute zgomotul facut de talpile adidasilor umplura intreagul ocean de liniste.
  
  Ajunse in fata gratiilor bine-cunoscute si zambi; ce ti'era si cu soarta asta. Murmura Alohomora! si intra in ascunzisurile bibliotecii. Totusi, nu se limita doar la atat. Mandria ei ar fi avut de suferit daca la miez de noapte ar fi intrat in incaperea plina de rafturi imense cu carti si nu ar fi facut o vizita Sectorului Interzis; cea mai interesanta sectiune. Deschise si cea de'a doua poarta din fier forajat si patrunse in micuta camera din spate. Un miros inchis domnea peste tot, iar racoarea specifica o facu sa'si stranga mai bine roba in jurul siluetei subtiri.
  
  Observa in curand ca nu era singura; insa nu se sinchisi prea tare sa descopere cine era cea de'a doua persoana. Nu mai era eleva ca sa'si faca griji; avea acces mereu in acea parte a bibliotecii, deci atata timp cat respectivul - sau respectiva - nu ii iesea in cale nu ar fi avut niciun interes sa descopere cine era. Voia doar sa se bucure de cateva carti, in liniste. Comoditatea care incepuse sa'i domine activitatile se facea simtita si acum, ca intotdeauna.
  

Kennya inghiti in sec in timp ce urmarea cu ochii cartea plicticoasa din fata ei. Pur si simplu nu vedea nimic interesant in paginile decolorate de timp. Iar eseul pentru potiuni nu statea sa astepte dupa o singura eleva. Intrase special in sectorul interzis, gata sa isi intre in rol si sa scrie o lucrare total diferita de a celorlalti, cu acel iz de nou impregnat in foaia de pergament. Tranti cu putere cartea de masa, trecandu-si mana prin parul cu un luciu bizar din cauza lampii cu ulei ce statea asezata in colt. Se certa singura pentru faptul ca a ramas peste program sa-si termine temele. Dar nu banuia ca adevaratul regret avea sa vina doar in cateva clipe.

O rafala usoara de vant ii trecu pe langa capul ei, amintindu-i ca vara a luat sfarsit, si toamna a venit mai repede decat in anii trecuti. Kennya deschise ochii larg si se uita la fetrestrele acoperite cu perdele groase. Nici una nu era deschisa. Isi indrepta privirea spre intrarea in Sectorul Interzis cu niste ochi amenintatori. Asculta pasii persoanei, inaintand usor catre ea.

'Nu din nou. N-am nevoie de nimeni pe capul meu in acest moment.' Ea lupta nevoii de a injura si isi musca limba. Isi adancii mainile in buzunarul stang al robei si isi scoase pachetul de tigari. Se opri in secunda urmatoare cu o stare si mai nervoasa, amintindu-si de strictetea bibliotecarei. Arunca cu putere pachetul departe de ea si isi puse picioarele pe masa, peste carte. Inca unul din obiceiurile ei proaste.

Vazu silueta cunoscuta a lui Bell Evans. Ochii ii stralucira si se ridica brusc, indreptandu-se spre ea. Bell era cu spatele, citind titlurile sterse ale cartilor, cand Kennya o imobiliza cu propriul corp pe mobila din lemn.

"Hey Bell. Ti-a fost dor de mine?"

• Simti corpul viperinei langa al sau; remarca in urmatoarele clipe ca nu ar fi avut nicio sansa in fata ei. Avea o silueta mult prea plapanda pentru o lupta corp la corp. Zambi si isi inchipui cat de jalnica ar fi fost situatia; clatina incet din cap si o dadu la o parte, fara nicio expresie pe chipul palid, obosit.
  "-Sincer, Kennya? Viata mi'ar fi fost mult mai usoara daca ai fi ramas in compania cartii tale" raspunse tanara, cu o voce fara inflexiuni.
  
  Nu o ura pe viperina; in ciuda a tot ce se intamplase. Considera ura un sentiment care necesita mult prea multa energie si pierdere de timp pentru cineva care nu merita nimic. Iar in ochii ei, mareata Kennya Allen valora atat de mult, incat era capabila sa se lipseasca de ea in orice moment al vietii. Pur si simplu nu ii pasa; si stia ca nepasarea si comoditatea ei erau lucrurile care erau in stare sa scoata orice fire calma din sarite. Insa nici asta nu ii pasa; dubios - ajunsese sa nu se intereseze de foarte multe lucruri. Poate pentru ca niciunul dintre ele nu merita?!
  
  Trecu pe langa fata, facand tot posibilul sa nu'i dea si alte motive sa porneasca o cearta; simtea tensiunea din aer crescand cu fiecare clipa, dar incerca sa isi linisteasca propria fire. Nu prea avea ce sa linisteasca, daca statea mai bine sa se gandeasca. Pentru ca fiecare gand diabolic care ii venea in minte era rapus imediat de conceptul de proprie aparare - stai in banca ta, fara sa provoci un duel de care te'ai putea foarte bine lipsi.
  
  Totusi..nu ii era frica de o posibila lupta; era destul de bine pregatita - putea spune chiar foarte bine pregatita, dupa atat de multe antrenamente cu Ordinul. Insa, pentru a doua oara in acea noapte, prefera sa ramana la locul sau. Kennya in schimb, isi facuse alte planuri.
  

"Bell Bell... Cu fiecare intalnire a noastra devi tot mai rece. Si eu care credeam ca suntem prietene... la catarama."

Ii placea sa se joace cu mintea oponentilor ei. Si nu numai cu mintea, ci si cu sentimentele lor. Ii urmari pasii si se aseza in fata ei, cu capul proptit in mana ei dreapta. Atmosfera era prea plictisitoare pentru viperina, niciodata nu a fost genul de copila care sa se joace ca celelalte fete cu papusile. Ci ca sa foloseasca o expresie mai potrivita, era genul de copila care mereu se juca in noroi. Sari peste masa direct langa Bell.

Incepu sa o deranjeze jucandu-se in imprejurimile ei, fara sa primeasca nici o atentie. Kennya isi izbi mana deasupra cartii pe care o citea Bell. Se uita la filele putin sifonate si se gandi ca a exagerat putin. Isi puse fata langa umarul ei si ii sopti ceva in ureche. Vroia sa scape de cartea aia plicticoasa, si gasise exact de ce avea nevoie.

Tacerea de pe domeniu incepea sa fie din ce in ce mai simtita. Elevii isi luau la revedere unii de la altii, indreptandu-se fiecare catre dormitoarele lor. Vocile lor entuziasmate dispareau dupa usa de stejar, in timp ce nuanta portocalie a dupa amiezii tarzii era inlocuita cu albastrul inchis al serii. obosita sa mai astepte o reactie din partea fetei, o lua de incheietura si o tranti de cele mai aproapiate rafturi, fara sa lase stransoarea.

• Simti doar vag o durere surda in partea tamplei si o alta la spate; insa se smuci din stransoarea viperinei si o privi cu indiferenta. Se purta exact ca un copil. Ea, mareata Kennya, care se mandrea cu o maturitate iesita din comun, nu se putea compara nici macar cu un copil de cinci ani la capitolul maturitate. Si stia ca nu trebuia sa ii dea atentie; nu ar fi iesit nimic bun. In plus, simtea cum viperina astepta un raspuns din partea ei. Altfel de ce ar fi trantit'o de raftul acela de carti, starnind o larma infernala.
  
  Se ridica si flutura usor bagheta; raftul se refacu in urmatoarele clipe, iar fosta cercetasa se indeparta de el. Se aseza la masa la care statuse si adineaori si isi privi dusmanul in fata. O privire rece, lipsita de orice importanta.
  "-Crezi ca daca ma trantesti de rafturi sau ma lovesti imi vei capta atentia? Nici macar aia nu o meriti; esti atat de imatura, incat nu poti sa te gandesti la alte moduri de a te face urmarita. Doar violenta; jalnic..atat de jalnic" murmura ea, incet.
  
  O vazu doar cum ridica bagheta, pentru ca mai apoi sa sopteasca chiar ea o vraja scut; blestemul Kennyei o rata la milimetru, dar stia ca avea sa urmeze ceva mai rau. Insa nu ii pasa prea mult; ii ranise orgoliul, o facuse sa isi dea seama ca nu valora nimic in ochii sai. Nu mai mult decat o Devoratoare care ar fi facut orice ca sa iasa in evidenta.
  "-Nu dau doi bani nici pe propria viata; am pierdut ce aveam mai drag si acum nu am ramas decat cu simple amintiri. Mi'ai face un mare bine daca m'ai scapa de ea si probabil nu ai avea nici tu procese prea mari de constiinta - asta daca ai asa ceva" continua tanara, cu o voce limpede.
  

"Poftim? Am zis eu ceva de maturitate? Nu te panica atat. Nu vreau sa par nimic in ochii lumii. Ganditi prea mult. Sunteti prea constienti de voi insiva. Nu vreau prin nici un fel sa va capat atentia, vreau doar sa ma distrez pe seama voastra. Iar prin faptul ca ai renuntat atat de repede la propria viata e deja patetic. Nici victimizare nu se poate numi. Desi stiu ca in adancul fiintei tale te agati si cu ultima speranta de tot ce e viu in tine. Si stai linistita. Constiinta mea e la fel de vie ca si a ta. Daca merge dupa alte reguli decat ale tale nu inseamna ca nu o am. Incearca sa nu mai compari atat persoanele in raport cu tine. Iti pierzi timpul. Iar timpul e pretios. Ah, dar stai... Am uitat. Pentru tine nu mai conteaza."

Kennya era nervoasa nu numai pe cuvintele fetei, dar si pe ea. Nu era genul care sa compatimeze pe altcineva, pentru ca nimeni nu o compatimea pe ea. Cel putin nu in sensul in care o persoana normala ii este mila de o alta. Tataii si nervoasa cauta o compresa rece. Nu stia de ce tinea cu ea astfel de lucruri. Dar de cate ori se gasea sa se accidenteze, nu le avea la indemana, asa ca prefera sa le aiba la ea in permanenta. De ce facea asta nu stia. Si avand in vedere ca nu era eleva, viperina nu se simtea prea vinovata. Ii arunca in fata compresa lu' Bell si se lasa cu spatele proptit de spatar, incrucisand bratele.

"Foloseste-o pentru incheietura."

Nu se astepta sa dea dovada de astfel de gesturi. Si cu atat mai putin sa fie mirata pe ea insusi. Auzi o a treia pereche de pasi indreptandu-se spre Sectorul Interzis, iar cele doua fete isi fixara privirea spre gratiile din fier ce desparteau cele doua departamente. Un lucru era stiut. Era miezul noptii si nici una nu trebuia sa se afle acolo.

• Lua compresa rece si o puse cu grija pe incheietura mainii; pe sub pielea ca de alabastru incepuse deja sa se formeze o mica pata vinetie, semn ca vinisoarele se sparsera din cauza socului.
  Un sunet domol de pasi umplu intreaga incapere cu un ecou aproape dureros; cele doua facura un schimb de priviri rapide, mai mult pentru a se asigura una pe cealalta ca auzisera zgomotul, dupa care se ridicara de pe scaune.
  Kennya parea agitata; era eleva, deci nu avea niciun drept sa fie acolo. Nici Bell nu era prea incantata de ideea sa fie descoperita in miez de noapte in Sectorul Interzis. Dar probabil n'ar fi avut probleme atat de mari.
  
  Isi stinse bagheta, iar viperina facu acelasi lucru; cufundate in intuneric, ascultara vreme indelungata propriile batai de inima si sunetul din ce in ce mai pierdut al pasilor. Un lucru era sigur - respectivul, sau respectiva nu intrase in Sectorul Interzis: scartaitul produs de usile masive din fier nu se auzi, fapt ce le mai linisti.
  Kennya se aseza din nou pe scaunul in care statuse in urma cu doar cateva minute, iar Bell se indeparta usor de ea. Ajunse din nou in dreptul ferestrei si o deschise larg. Aerul noptii umplu din nou intreaga incapere, domolindu'i pulsul aproape dureros cu racoarea sa.
  
  "-Nu stiu de ce am venit aici; nu stiu de ce am avut norocul sa te gasesc tocmai pe tine aici. Si nu am nici cel mai amarat interes pentru parerile tale in legatura cu persoana sau caracterul meu" remarca tanara, cu o neclintita gravitate, plina de o raceala care nu incuraja deloc.
  Brusc insa, o lumina aparu la cativa metri de ele; scartaitul gratiilor din fier forajat le umplu auzul, iar o silueta inalta si subtire se contura sub privirile lor ingrozite. Fusesera prinse.