Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised

« Previous 1 2 3 4 5 6 Next »

/ O floare s-un sarut ...

'Nascoceste-ti mintea,elibereaza-ti trupul si predate vantului. Lasa-te prada persoanei iubite si uita de toate realitatile inconjuratoare ce-ti inrosesc imaginea. ', ma gendeam eu, in vreme ce inaintam prin camera goala, ce avea ca obiect de decor o oglinda. Una singura.
"Ma iubeste sau nu ma iubeste ?", m-am intrebat cu o voce crescanda, rupand o petala si inca una si inca una si inca una, pana am ajuns la ultima.
"M-a iubeste sau nu ma iubeste ?"
O liniste molesitoare domina camera in vreme ce afara vantul isi facea planuri adanci de scandal, caci agonia sortii vroia sa rupa, sa sfasie, sa omoare.
"Te iubeste .", se auzi o voce ragista din parte umbrita a salii.
'Oare, oare chiar ma iubeste si simte acelasi lucru sau sunt doar ... doar nimicuri pe care nici macar nu s-a ostenit sa le rosteasca !', i-am adresat eu , in gand, aceasta replica usturatoare careia nu aveam curajul sa-i dau glas.
Atunci iesi din umbra ...

Am intrat in camera unde se afla Oglinda lui Erised,acolo am zarit o umbra care statea in intuneric si nu parea sa o deranjeze asta,mai degraa parea in elementul ei. Cand am auzit cuvintele rostite de aceea persoana puteam sa imi dau clar seama ca este Cryss,doar ea este atat de visatoare incat sa se joace cu o floare gingasa,doar ea este atat de linistita,tacuta dar in acelasi timp exprima multe prin expresiile fetei sale. Ea nu vorbeste prea mult,mai degraba exprima totul prin ceea ce face. Cu siguranta acum ca o vedeam atat de melancolica se gandea la ceva anume...Adica la cineva anume. Si puteam banui despre cine este vorba,de fapt nici nu este prea greu sa ghicesti...Prea multa tacere se asternu in aceasta camera in care am mai pasit de atat de multe ori,iar urma pasilor mei inca dainuia in aceasta incapere atat de pustie uneori,iar alteori...pare atat de plina,plina de sentimente... Aici fusesem cand Jake nu mai era,aici fusesem cu verisoara mea...Multe amintiri am acumulat aici si nu toate au fost tocmai placute. Dar viata nu mereu iti ofera doar binele. Suferinta este ceva omenesc,ceva de care nu se lipseste nimeni oricat ar vrea sa se fereasca de ea.
Lasand la o parte gandurile mele m-am indreptat cu pasi lejeri catre Crystal si am salutat-o:
"Hei...Cryss,eu sunt...Rose!"
Mi-am dres glasul dupa care m-am asezat langa ea si am apucat o petala de trandafir care era cat pe ce sa cada pe podea. Nu merita asta,podeaua era prea rece,prea subreda si prea invechita pentru o petala care exprima atat de multe,una care abia acum isi scotea frumusetea la iveala.

Ochii imi erau senini, stiam asta, simteam asta. Marea se oglindea in ei gasindu-si sora geamana, cautandu-si valul care avea s-o aduca in culmea gloriei, dorea sa simta cum apa avea s-o duca la ceruri, dar nu ajungea, iar in tragica-i cadere se rupea in mii de raulete.M-am intors, privind-o inexpresiv pe fata ce tocmai daduse buzna in viata mea.
"Nu te obosi. Nu-l cunosti !", i-am spus eu calm, dar duritatea mea se izbi ca de-un obstacol de panza asternut peste inima lui Rose.
'Nici macar eu nu-l cunosc si nu stiu dac-o voi mai face-o vreodata. Pur si simplu e un vis care m-a invatat sa ma trezesc dimineata si sa-mi spal fata cu apa rece pentru a ma trezi din cosmarul permanent pe care-l traiesc !', mi-am continuat eu fraza in gand, rupand ultima petala a florii si aruncandu-i tulpina undeva in spate, alaturi de raftul vechi de amintiri.
"In domeniul acesta nici macar eu nu-mi pot explica unele lucruri ..."
"Ce domeniu ?", ma intreba Rose, de data aceasta ceva mai relaxata, dupa palma verbala pe care-o primise.
Se lasa tacerea. Confirmarea era atat de evidenta incat ar fi fost un pleonasm s-o exprim in cuvinte.

O priveam pe Cryss si era de inteles ca suferea,dar era o suferinta putin cam...ciudata. O simte,dar de parca nu ar vrea sa scape de ea,sau cel putin asa parea. Era clar ca nu se simtea prea bine in acest moment,viata ne da lovituri cand ne asteptam mai putin,iar iubirea te dezamageste exact cand te increzi prea mult in ea. Ma uitam la Cryss si nu imi venea sa cred cat de suparata era,m-a zapacit felul in care mi-a raspuns. Probabil ar fi mai bine sa plec,se pare ca i-am invadat momentele de liniste,de pace sufleteasca fiindca cu siguranta acum se gandea la ceva leac pentru sufletul ei,desi singurul leac cred ca ar fi sa il vada pe el,sa ii vorbeasca.. Am preferat sa nu ma mai gandesc la asta,fiindca nu parea prea fericita sa vorbeasca despre acest lucru...Pana la urma nici nu stiu ce caut eu aici,in aceasta camera care mi-a adus atat de multe suferinte,nu stiu ce caut aici,in desertul care mi-a facut inima sa para asemenea unui nisip batut de vantul tainic caruia nu ii pasa de nimic...deca de el. De ce eram aici? Ma simteam atat de pierduta,mi-am amintit de aceea oglinda cand am privit-o fiindca pur si simplu nu aveam cum sa uit cat rau mi-a facut. Prima data l-am vazut pe Jake...si atunci nu a fost tocmai bine...Apoi am facut marea greseala sa o aduc aici pe Afrodita si l-a vazut pe fostul ei iubit. Era clar,aceasta oglinda aducea numai nenorociri sau cel putin asa se parea. Am facut un pas in spate lasand-o pe Crystal sa se simta mai in largul ei...probabil ca vroia sa priveasca oginda,probabil ca ei nu i-ar fi aratat ceva de care sa ii para rau. Si acum probabil ca ar trebui sa plec...

"Vin-o langa mine ....", i-am spus eu domol lui Rose, intorcandu-ma si vazand ca mica camera in care ma refugiasem era goala. Ma parasise.
"Macar o sa sufar singura, fara prieteni, fara nimic, fara mine !", am urlat, spintecand linistea serii.
"Acum ca ai plecat si tu demonul din mine are loc sa se dezvaluie !!!!", veni urmatoarea propozitie din gura mea.
Atunci Rose pasi in lumina, aducand o raza uriasa si dogoritoare de soare. Ma adapa din propria ei suferinta facandu-ma sa traiesc, sa vad lumea asa cum o mai vazusem doar rareori.
Atunci invatasem un lucru.
"O singura data vreau sa-l mai vad si il voi uita. Sau pur si simplu nu ma va mai interesa. Voi spune STOP, iar zidurile se vor ridica aparandu-ma de lasitatea si vulnerailitatea cu care-mi duc viata.", ii sopteam lui Rose in vreme ce ma concentram la imaginea lui.
Un baiat inalt, brunet, cu ochi caprui si tenul inchis aparu in oglinda, facandu-mi trupul sa se cutremure de emotie. Ii cunosteam fiecare detaliu fiecare impuritate sau cuta, dar nu il atinsesem niciodata. Era doar ca o jucarie mult prea scumpa pe care-o adoram din spatele vitrinei.
"Acum vezi ... Asta simt !", si i-am dat intrare libera lui Rose in taramul sufletului meu.
'Asa sunt eu ...', i-am spus eu, stiind ca acum Rose vedea totul .

Ma uitam la Cryss si imi puteam da seama dupa privirea ei ca este foarte trista. L-a vazut...pe el...nu stiam cine e , insa i-am multumit ca m-a lasat sa vad ceea ce simte. Era un baiat brunet, nu tin minte sa il fi vazut vreodata. Brusc,m-am cutremurat. Mi-am amintit ce imi povestise Crystal odata despre cineva si puteam sa imi dau seama ca despre el este vorba. Am oftat usor apoi m-am dat la o parte. Nu aveam ce cauta acolo,in fata oglinzii... Cryss avea nevoie sa fie singura pentru un moment,sa il mai vada odata...dupa cum spusese.
"Cryss...esti bine?"
Am intrebat-o pe o voce stranie,joasa,chiar plictisita si care iti dadea un fior,fiindca era clar ca nu se siimtea bine.
Nu stiam ce sa ii zic deoarece eu nu as putea sa fac nimnic in legatura cu el , insa m-am dus sa o imbratisez prieteneste pe Cryss pentru a-si da seama ca prietenii ii vor fi mereu alaturi.

Doi trandafiri unul langa altul, unul real si unul, doar o floare.Nu trebuia sa aleg si nici nu puteam, caci iubeam amandoua fiintele cu nume de flori, dar una ma sprijinea sa nu cad, iar alta ma impingea in alcoolul unei iubiri neimplinite.
"Te-am vazut si acum poti sa pleci, pot sa plec. Pot sa fiu altfel pentru ca stiu ca atunci cand nu sper se va intampla. Atunci voi izbandi.", am spus eu mai mult pentru mine,referindu-ma la reflexia din oglinda, luand totusi trandafirul alb, patat cu o dunga rosie, probabil acolo unde-mi aruncasem suferihta, acolo unde el imi intoarse spatele inconstient.

"Am sa trec si peste asta
Ce va fi, va fi
Am sa strig iar 'Asta-i viata'
E si maine o zi."

, i-am spus eu lui Rose, urmand ritmul melodiei ce-mi roia prin minte.
'Si cine nu a trecut prin asa ceva ?'
"Tu ai trecut ?", am intrebat-o inconstienta pe Rose, referindu-ma la o alta iubire in afara de dragul ei Jake.

O priveam pe Cryss si eram sigura ca inca sufera pentru ceva,dar stiam ca face tot poisbilul sa uite. Uitarea- un cuvant prea paret,totusi usor de spuns,greu de facut. Fiindca lucrurile si persoanele care au existat odata in viata ta nu poti sa le uiti atat de usor,poate niciodata,alt cuvant maret...insa cu multe semnificatii desi multi ar spune ca nu e asa.
Lasand la o parte gandurile mele mi-am mutat brusc privirea la Crystal si mi-am dat seama intr-o clipita ca astepta un raspuns la o intrebare...Mda,puteam sa banuiesc despre ce era vorba asa ca am rostit:
"Nu...nu am trecut prin asa ceva. "
Aveam incredere in ea,pe langa ca era verisoara mea,era si una dintre cele mai bune prietene,cea care ma intelegea perfect.
Totusi...din priviri i-am spus ca am simpatizat o data un Incuiat...

Eram foarte atenta la ceea ce imi spunea Cryss,fiindca vorbele ei ma linisteau intr-o mare parte. Am preferat sa ii raspund pe rand la tot ceea ce spusese , desi in mare parte i-am spus din priviri cam tot ce simteam:
"Da,Cryss,nu asa evolueaza o relatie.."
Apoi am chicotit spunand:
"Da,stai linistita , incerc din rasputeri sa il las pe Jake sa...se odihneasca in pace!",am rostit ultimele trei cuvinte apoi am continuat zambind fortat:
"Sa stii ca in ultimul timp a fost altfel...adica nu am uitat,fiindca nu am cum sa uit,dar ma simt mai bine...adica e greu de explicat,dar intelegi tu in esenta ce vreau sa spun. Pur si simplu il simt aproape de mine,stiu ca e langa mine iar asta ma face sa ma simt in siguranta..!"

" Simpatie ... nici nu stii de cate ori mi-a trecut prin minte un gand meschin ca as putea sa fiu prietena aluia sau aluia doar din simpatie, dar le-am refuzat pe toate caci pur si simplu nu sunt genul acela de fata care sa evolueze prin aceasta metoda ...
Insa Iubirea ... ea e cu totul altceva ... ", mi-am terminat eu fraza realizand ca vorbeam precum o femeie batrana care-si tara ultimii ani de viata.
'Trezeste-te ! Si traieste-ti viata caci mai ai o multiume de zile de trait asa ca ....', ma strabatu un gand si un zambet sincer imi lumina fata.
"Ce vrei sa facem ? Ce iti lipseste ? Nu Jake ... Nu uita de el, insa iarta-l ... iarta-l pentru ca el sa se poata duce linistit pe celalalt taram !", i-am spus eu sigura pe mine nestiind daca avea sa ma asculte.
"Cu ce iti vei picta viata ?", am intrabat dintr-o data, avand un glas mai ragusit decat imi aminteam.