Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului

« Previous 1 2 3 4 Next »

/ O intamplare neasteptata ...

Ema se apropia de noi .
"-Buna ,Luke ! Eu sunt Ema Snow ! Sefa de casa la Ochi de Soim ! Si sunt incantata sa te cunosc ." zise Ema prezentandu-se elegant.
"-Imi pare bine Ema , vreau sa te intreb sti incidentul de mai devreme ?" zise Luke curios .
"-Oarecum , au fost cam rautaciosi acei Viperini dar ce sa le faci , asa sunt ei ... ." ofta Ema . "-Bell , Robby , voi ce mai faceti ?" intreba Ema prieteneste . "-Robby , pe tine nu te-am mai vazut din gara anul trecut ! Ce mare te-ai facut ." observa Ema ca o adulta din-aceea plictisitoare .

Nu mi-am putut juca mult timp rolul. Ma puteam preface matura, dar tot o pustoaica ramaneam. Am chicotit usor.
" - Deci... ce e cu toata zarva? Toti viperinii pe o raza de un kilometru sunt in extaz."
M-am incruntat incurcata, dar mi-am relaxat fata rapid. Am dat uitare cazului. Aveam senzatia ca actiunea petrecuta nu avea sa-mi inveseleasca ziua. In fond, majoritatea actiunilor desfasurate de Viperini pentru mmbrii altor case le inveseleau doar lor ziua.

Stia ca vor urma vremuri foarte frumoase aici, la Hogwarts. Ii placea foarte mult.
"Deci, la ce ar trebui sa ma mai astept ? Ma refer la Viperini ." li se adresa baiatul celorlalti .
Simtea putina ura fata de cei din casa Viperinilor. Se gandea ce fel de om a fost oare Slytherin. Banuia ca nu va putea niciodata sa fie linistit atunci cand vine vorba de ei.
Dar acum se simtea bine cu vantul batand-ui prin par.

Robby a auzit intrebarea lui Luke si ii raspunse .

"-Luke data viitoare cand un Viperin se ia de tine , spune "Cruci..." si ei vor fugi crezand ca vei face o vraja Cruciatus sau orice vraja de atac , cand vine vorba de dueluri , Viperini nu sunt chiar cei mai viteji ." zise Robby sigur pe el .
"-Robby , termina , stiu ca tu asa faceai dar nu-l mai invata la rele si pe el ." zise Ema razand .
"-Nu este o idee rea , Ema acum sa fim seriosi , Viperini sunt curajosi ?" zise Bell chicotind.
"-Nu sunt dar , este cam barbar totusi sa ameninti pe cineva ca il blestemi cu un blestem de neiertat ." zise Ema serioasa .
"-Cred ca poate ma voi folosi de sfatul tau , multumesc Robby ." zise Luke in soapta incat numai Robby sa-l auda .

"Deci, unde mergem acum ?" intreba Luke. Simtea nevoia sa faca ceva. Probabil dorea sa mearga prin Hogsmeade. Avea destui bani de cheltuiala, dar chiar si daca numai se plimbau lui ii convenea.
Privea cum zapada se aseza pe cei trei cu care era, apoi isi ridica privirea in cer, si admira cum cadeau fulgii.
Era o zi de pomina.

Bell ridica usor din umeri; unde puteau petrece o zi de iarna, daca nu intr'o vizita la Hagrid. Probabil uriasul avea sa se bucure de venirea lor. Iar cu ocazia asta, ii cunostea si pe noii cercetasi. In plus..Bell nu mai mersese de mult la el. Si chiar i se facuse dor de glumele si prajiturile sale.

"-Ce ziceti sa mergem la Hagrid" spuse ea.
"-Adica la Paznicul Vanatului?!" intreba Luke, metodic.
"-Cam asa ceva" chicoti Ema.
"-E adevarat ca e urias?" murmura Robby.
"-Pe jumatate; dar nu pomeniti de asta in fata lui" spuse Bell.
"-E foarte de treaba" ii asigura Ema.

Incepura sa mearga spre coliba lui, prin zapada inalta; frigul de afara incepea sa le dea batai de cap, iar Bell aproape ca nu isi mai simtea mainile. Ceaiul lui Hagrid avea sa fie mai mult decat bine-venit. Iar in privinta prajiturilor..probabil le va refuza politicos, ca de fiecare data.

Simteam deja mirosul benefic al ceaiului. Sau poate ca mi-l imaginam.
Un tremurat scurt ma cuprinse, asa ca mi-am strans mai bine roba in jurul gatului.
" - Vorba aceea, mai bine te ocupi de senzorii termici decat de tot corpul" am mormait incet.
" - Senzori termici?" intreba Robby. " Cum asa?"
" - Noi, oamenii, ne 'reglam' temperatura in functie de cate grade sunt inregistrate de senzorii termici. Se afla in zona gatului. Din cauza aceasta, suntem crescuti de parintii cu ideea de poarta un fular iarna si o esarfa primavara."
Urma o tacere scurta.
" - Bine, utati de termenii pe care i-am folosit. Lucrurile nu stau chiar asa de... mecanic, da nu gasesc cuinte mai potrivite"

Dupa discutia din biologie a Emei , ajunsesem la Hagrid , acesta ne-a primit cu bratele deschise salutandu-ne !

"-Buna Hagrid !" zise Ema si bell aproape intr-un cor .
"-Buna fetelor ! Si cine sunteti voi baieti ?" ne intreba Hagrid pe mine si pe Luke .
"-Eu sunt Luke ..." zise Luke .
"-Iar eu Robby ! Suntem prietenii cu Ema si Bell !" marturisi Robby .
"-Oh , foarte bine atunci , intrati !" zise Hagrid primindu-ne politicos in casa lui .

Uriasul vesnic vesel ne primi calduros pe mine si pe ceilalti. Deodata imi veni in minte sa-i spun cine sunt eu cu adevarat.
"-Hagrid, stiu ca ai fost foarte apropiat de Harry Potter ..." spuse Luke , urmand apoi o liniste mormantala.
"-Ginny nici acum nu si-a revenit ..." ofta uriasul.
"-Sunt ruda cu el ..." . Hagrid se lumina la fata si il privi mai bine pe baiat, studiind-ul din cap pana-n picioare.
"-Nu mai spune . Mai sa fie ! Esti din partea lui James, nu-i asa ?" . Luke incuviinta din cap.
"-Sunt var secund cu Harry ."

Bell zambi usor cand il auzi pe Luke; era var cu Harry? Asta da veste imbucuratoare. Era ciudat sa stai la masa cu cineva care avea in vene acelasi sange cu vestitul vrajitor ce il invinsese pe Lordul Intunericului. Dar daca se gandea bine, si ea avea o legatura indepartata cu mama lui Harry - Lilly Evans. Insa asta chiar nu conta atunci.

"-Voi ce credeti? Harry e in viata?" sopti ea, oftand.
"-Trebuie sa fie viu!" tuna Hagrid.
"-Cred ca asta isi doreste toata lumea" murmura Ema, ingandurata.
"-Cu exceptia Devoratorilor" pufni Luke.
"-Mdap..cu exceptia lor" sopti Robby, zambind trist.

Gandurile ii zburara la dimineata aceea din Marea Sala, cand Profetul daduse vestea cutremuratoare; Potter rapit de Devoratori. Se gasisera urme de sange in casa lui din Pestera, iar intreaga familie era disperata. Si cu toate acestea, vrajitorii cu inima curata inca sperau sa fie in viata..