Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 … 11 12 13 14 15 16 Next »

/ O picatura de sange intr'un pahar de apa

Uu ce genial mi se pare.. ca totul se leaga

vaaai
este foarte tare

dar nu mai fa asa de lung

adica
..
daca faci atat de lung .. e cam tut .. ca nu prea intelege omul nimic
pune mai putin , ne pui pe jar... :> si... intelegem mai mult

>< oricum e foarte are sincer

Multumesc Ada.. da.. le fac de 128368 km=]] asa va imbiu sa scrieti si voi mai mult la ficurile voastre
Da.. o sa pun mai putin ti'ai dat seama ca Bee il place pe Leo?
Dupa cel putin 1 comm pun nextul o sa injumatatesc continuarea=]] o facusem mai lunga decat in general..

wai =)))
cica tu &quot;ti-ai dat seama ca Bee il place pe leo?&quot;
=)))
fata =))) nu ne mai spune.. ce se intampla =))) parca esti tuta

tine acolo pentru tine.. nu ne spune noua

Ma.. eu cred ca e evident.. si de'aia va spun=]]

Wa hai Ada.. datorita tie.. din continuarea aia la care m'am chinuit 239495 ani.. am facut 3 parti si inca scriugt; Ma rog.. acum o sa ma gandesc din pat.. ca ma trimite mama la culcare:-s

bine..hai ca astept sa o pui :>



>&lt;
mai repede!!

aDICA.. HMM\
azi o pui , da?

FATA ESTI TOANTA?
pune mai repede
ca ma sec la pwci..
astept de 2309402394023 d ani
><

Pentru ca va iubesc tare >&lt;
Daca imi dati 2 commuri pana in seara asta, va pun si continuarea gt;

ASa. cred ca vi s'a parut ciudat ca am sarit pe **** Adei cu " ai vazut ca Bianca il place pe Leo? " . Desigur ca da. Am zis asta dintr'un motiv malefic. Si ii multumesc lu' Ada ca m'a ajutat [ adica s'a prefacut ca chiar crede asta :-> ] , ca sa va convinga de faptul ca Beeb il place pe Leo. [adica Ada nu e chiar atat de tuta sa creada ca e adevarat ceea ce am intrebat'o =]]] nu? ]
NU sunt chiar asa de tula sa va spun ce se intampla=]] deci .. vedeti in partea asta




M’am inselat. Bee e indragostita de An. Incearca sa se apropie de Leo, pentru ca ii place de prietenul sau cel mai bun… Doamne! Cat am putut sa ma insel!
Mi’a spus chiar ea. M’a cautat dupa ce a iesit din cafenea, pentru ca nu m’a gasit. A ghicit ce s’a intamplat… Poate abia dupa ce am imbratisat’o rece.
Sper doar ca nu i’a zis nimic lui Leo.
~
[right]19 Septembrie [/right]
Am terminat tema la matematica. Este 18:30 cand ma apuc de cea de la limba engleza si mi’a trimis Denisa mesaj sa iesim in parc. Am intors capul dezamagita cand am vazut ca era vorba de ea, si nu de Bianca. Cred ca am suparat’o rau la cafenea. De cateva zile, nici ea si nici Leo nu ma prea baga in seama.
Am lasat mobilul pe pat. Aveam de gand sa o sun pe Denisa peste cateva minute, doar sa termin tema… deja am uitat. Doar melodia mea preferata – soneria telefonului – mi’a adus aminte de parc si de Denisa. Am sarit din pat, ajungand in fata dulapului si incepand deja sa cotrobai prin el dupa niste haine. Inainte sa raspund, am privit ecranul telefonului. Logic, era Deni.
“Alo?”
“Ma, dar incet mai raspunzi!”
“Iertare!” M’am gandit la o scuza plauzibila, dar Denisa nu mi’a lasat ragaz:
“In douazeci de minute ne intalnim in parc.”
Nu am obiectat.
“A… Mi’am amintit…” a spus, desi eram sigura ca nu uitase deloc, dar dorea sa pastreze surpriza pentru final. “Vine inca cineva.”
“Cine?” am intrebat, desi, sincer, nu eram deloc curioasa. Era ciudat. Nu ma gandisem deloc cine mai putea sa vina.
A urmat o pauza de cateva clipe, dupa care Denisa a inceput sa rada.
“O sa vezi!” a zis ea si apoi a inchis.
~
De cinci minute, ma holbez la o rochie si ma intreb daca sa o imbrac sau nu. Am ridicat’o un pic si am analizat’o din nou. Este… frumos… are ochii verzi… Au trecut alte cateva minute pana sa imi dau seama ca nu ma gandeam de loc la haine, ci la Leo. Am zambit, desi trebuia sa’mi dau doua palme, si am imbracat la intamplare rochia din fata mea. Am deschis fereastra pentru a inspira putin aer proaspat. Un val de racoare ce a intrat in camera mea m’a inghetat de’a dreptul. Trebuie sa ma imbrac mai gros – am rezolvat’o, punandu’mi niste cizme imblanite si o geaca. M’am asezat in fata masutei cu oglinda si mi’am pieptanat parul.
Era 7 seara cand ies pe usa. O iau la goana spre parc – macar pana acolo stiu sigur sa ajung. Am mai fost odata acolo. Si, oricum, vad o mica parte din el de la fereastra din bucatarie.
Am ajuns destul de repede in parc. Nu era nimeni! M’am plimbat putin. Am recitit mesajul trimis mai demult de Denisa – langa fantana… langa fantana…
Dar sunt langa fantana!
Ma asez pe o banca. Ma uit spre blocul meu. Poate mama este in acest moment la bucatarie… sigur nu ma poate vedea. De acasa, este vizibila doar intrarea in parc.
Cineva ma cuprinde cu bratele – eram sigura ca e Denisa, dar cand m’am intors sa’i zic vreo doua despre “speriatul persoanelor in varsta”, am remarcat ca era Bianca. Am inceput sa plang de fericire – ma iertase.
“Beeb!” Am imbratisat’o si eu. Bianca mi’a dat drumul, zambind.
“Ia te uita!” facu Denisa, parand mirata. “Ginny! Nu ma asteptam…” Prefacuta Doamne.. Dupa cat a tras de mine sa ies pe afara… Apoi a zis ceva ce m’a facut sa tresar: “Leo? Mai esti pe aici?”

CE TUTA ESTI
GINNY...WTH
Deci super tare..ti-am mai
zis eu ca-mi place mult cum
scrii tu toate pwcile..><
super tare si partea asta
dar abia astept ce o sa se mai intample

FATA TOANTA
Leo si .. adica.. si var-miu Leo are ochii verzi=))
lol

fata tuta deci e tare..
vaai. acuma imi pare rau ca te-am pus sa pui mai putin quot;
dar lasa ca e bine.. ma face sa citesc mai cu pofta.. decat atunci cand este mult

astept next

Pentru Ada si Anna
VA IUBESC TUTELOR ><

[ nu m'am putut abtine. Va pun o parte mai lunga again=) scuze ^^ ma revansez data viitoare si scriu doar un sfert dintr'un next obisnuit=)) ]


Oh, nu! Eu plangeam ca proasta! M’am prefacut ca mi se dezlegase siretul – Slava Domnului cu cizmele astea cu siret! – si, intre timp, mi’am sters lacrimile.
“Buna, Leo!” l’am salutat eu, cand m’am ridicat. El a zambit si atat. Cred ca era la fel de surprins ca ne intalnim aici. De data asta, nu se poate preface ca nu ma vede – asa cum face la scoala. Poate il enervez… Am avut grija sa nu mai stau prin preajma lui. Adica, am incercat. Bianca si Denisa par ferm convinse ca noi suntem facuti sa stam lipiti unul de altul – asa cum am nimerit cand ne’am dus la cinema.
Sunt sigura ca filmul era interesant, dar eu eram prea ocupata sa il privesc pe Leo. La inceput, inca ma chinuiam sa nu ii intalnesc privirea, dar apoi am renuntat. Si el ma privea. Dupa cateva minute, timp in care Denisa tot sarea in sus si comenta hainele actorilor cu Bianca, care manca zgomotos, se parea ca incepe si el sa fie atent la film. Am intors capul, oftand incet. El si’a pus bratul in jurul umerilor mei, iar eu i’am atins degetele. Nu s’a mai uitat deloc la mine in timpul filmului, dar oricum il simteam aproape.
~
Era deja intuneric afara cand am iesit de la cinema. Leo s’a oferit sa ne cumpere vata de zahar, dar Denisa si Bianca au refuzat, dand vina pe o durere de dinti si nu mai stiu ce. El mi’a dat doar mie vata de zahar!
Apoi, Bee a mimat ca isi raneste piciorul. Mi’am dat seama ca se prefacea, fiindca o cunosc prea bine. Denisa s’a oferit sa o duca acasa, iar eu am ramas singura cu Leo, fara sa imi dau seama. Mama ma mai lasa sa stau pe afara o ora, deci mai e timp.
“Ce vrei sa facem?” m’a intrebat Leo. L’am privit in ochi si am zambit. Imi venise o idee geniala.
“Pai… nu’i pe aici un parc de distractii?”
“Inteleg unde bati” facu el, si ranji. Imi cuprinse din nou umerii cu bratul si am intrat in parcul de distractii. Nu cred ca mai mersesem in vre’unul de multa vreme…
“Ce zici de Casa Bantuita?” se entuziasma el. “Apoi mergem unde vrei tu.”
“Sigur!”
Aveam sa aprob orice imi zicea el, desi ma sperii destul de repede.
Efectele acelei case ma ingrozesc. Intuneric … doar cateva lumanari lumineaza. Fantome, varcolaci, vampiri. Totul pare foarte real. Cand, brusc, cade o mana moarta din tavan, tip si ma agat de Leo, indepartandu’ma dupa doua momente, stanjenita. El parea ca nici nu observase, asa ca nu m’am obosit sa imi cer scuze. In continuare, mi’am tinut ochii strans inchisi, pentru a nu mai ma speria.
Parca au trecut secole pana am ajuns la capat. Leo parea dezamagit ca se sfarsise, asa ca m’am prefacut si eu la fel.
“Te’ai speriat?” ma intreba el, cand am ajuns in sfarsit la lumina – ma rog, nu era multa lumina nici pe afara -, in timp ce mergeam spre masinute, locul pe care l’am ales eu.
“N – nu…” am murmurat eu.
“Totul era foarte putin convingator… Mai ales mana aia moarta! Doar un pusti de 5 ani s’ar speria.”
M’am simtit tot mai rau. Cred ca el si’a dat seama de asta, pentru ca a ras.
“Deci, echipa sau unul contra altul?” m’a intrebat.
“Unul contra altul,” am ras eu diavoleste.
A platit el – nu l’am putut opri – si ne’am asezat in doua masini diferite. La start, am pornit deodata. Imi placea la nebunie sa conduc aceste masinute. Parca as conduce de adevarat. M’am izbit de doua ori de Leo, dupa care a inceput unul cu vreo cativa ani mai mare ca mine sa se tot loveasca de masina mea – apoi s’a ocupat Leo de el. Cinci minute s’au scurs ca prin farmec…
~

Telefonul suna. Ceva imi spunea ca era Leo, asa ca nici nu am mai privit ecranul mobilului, pentru a vedea numarul.
“Alo?”
O clipa a fost liniste. O voce suieratoare a intrebat:
“Ginevra Icespider?”
Nu am raspuns imediat, fiindca ma deruta tonul vocii. Am verificat numarul – ascuns…
“Sunt in fata casei tale.”
Mi’a cazut telefonul din mana. Era o farsa. Da, asta trebuie sa fie… Am stat putin pe ganduri. Nu stiu de ce, am ridicat telefonul si am raspuns.
“C-cum?” Glasul imi tremura.
“Da.” Vocea de la celalalt capat rase. “Exact asa cum ai auzit.”
“De unde stii unde locuiesc?”
“Cand ai scos capul pe fereastra…”
M’am infiorat. Mi’am amintit ca am deschis geamul inainte sa ies in parc. Nu putea stii de asta…
M’a vazut. Ma cunoaste.
“Cine esti?”
Vocea rase din nou. Eram speriata de’a binelea.
“Ce vrei?” am continuat. Era clar ca nu avea de gand sa imi raspunda la prima intrebare.
“De ce atata graba?” intreba vocea mieroasa. “Incet, Ginny. Incet.”
A ras din nou. S’a oprit la fel de brusc.
“O sa afli.”
Si a inchis… M’am ridicat tremurand de pe pat si am aruncat telefonul cat colo. Tremuram. Mi’era teama si sa trag perdelele. Cand am avut curajul sa fac doi pasi inspre ferestre, am primit un mesaj. M’am grabit sa il citesc, sperand ca Denisa sau Bianca sa imi dea un semn de viata. Dar… nu.
“De ce sa tragi perdelele? Lasa’le asa, vreau sa te vad.”


Ooc: nu am apucat sa corectez prea bine:-s scuzati eventualele greseli de ortografie...

Ooc 2: Am uitat.. personajele au toate 15 ani [ Leo mai are putin si face 16 ]. Zilele lor de nastere :

Ginny - 13 Mai

Denisa - 26 Ianuarie

Bianca - 17 Februarie

Leo - 4 Octombrie