Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare

« Previous 1 … 3 4 5 6 7

/ O plimbare nocturna

-Cred ca stiu eu! a zis Alexander cu o voce curajoasa!
Alexander luandusi rapid bagheta a facut o vraja si la inchis pe varcolac intr-o panja de paianjen rezistenta!
-Eu ma lup cu ei zilnic si ma duc aici, dar daca suflati ceva sa inghet! a zis Alexander!
-Nu vo spunem la nimeni! a zis Rose.
-Intram? a zis Alexander aplecanduse ca semn de intrare.
-O vom pati rau! o zis Bell.
-Nu vom pati nimin cand sunt eu aici! a zis Alexander curajos.
Alexander care conducea grupul a intrat in Padurea Interzisa!
-Dar ce facem in Padurea Interzisa? a zis Stefan intrebanduse ca nu e bine sa intram.
-Mergem undeva! a zis Alexander.
Alexander i-a dus la un loc unde era un copac! Copacul s-a deschis si s-a vazut un tunel intunecat!

" - Suntem cumva in Salcia Batausa??" intreba nedumerita Rose.
" - Cred ca da, nu am mai fost pe aici."raspunse Alexander.
Fugira prin tunel vreo 20 de minute, pana cand ajunsera intr-un fel de viziuna. Semana cu o camera circulara, insa in loc de pereti erau radacini groase ale copacului. Deodata vazura o gaura si se aruncara prin ea. Alunecara cu viteza pe un fel de topogan din crengi si aterizara, spre uimirea lor, pe iarba. Mai mare le fu groaza cand se ridicara si se vazura inconjurati de mii de painajeni de toate dimensiunile.
" - Aaa" urlara copii din rasputeri.
" - Cred ca suntem in locasul lui Aragog" facu Bell uitandu-se disperata la prietenii ei.
" - Pana aici ne-a fost. O sa MURIIM!!" urlara Stefan si Alexander.
" - Nu mi-am imaginat ca o sa mor manacata de un PAIANJEN!!!!" facu ingrozita si Rose." FUGITII!!!"
Cei patru tovarasi o luara la goana, incercand sa scape de arahnide. Simteau cum sute de insecte minuscule se bagau pe sub haine si umblau pe tot corpul. Isi doreau sa se opreasca si sa-i dea jos. Dar daca se opreau, ar fi fost ajunsi de painajenii mari si atunci chiar ca nu-si vroiau asta.
" - Acum, ce ne facem??"intreba Stefan uitandu-se in spate...
" - Haideti sa mergem la Hagrid. Doar el mai poate sa ne scape de ganganiile astea afurisite." zise si Rose injurand miile de painajeni ce se tineau dupa ei.
" - Da, buna idee" aproba si Alexander.
" - Dar cum o sa ajungem la Hagrid cu toti astia dupa noi. Mai avem de mers ceva timp...Daca ne ajung din urma??" spuse Bell exasperata, resusind sa-i trezeasca la realitate pe ceilalti.

OOC : O rog pe Bellyshor sa continue...

"Am o idee! Expecto patronum!" striga Stefan iar patronusul leu isi facu aparitia.
"Ii trimit un mesaj lui Hagrid: Avem nevoie de ajutor! Paianjenii tai uriasi sunt pe urmele noastre! Grabesteteee!!! De la: Stefan, Rose, Bell si Alexander."
Patronusul se indrepta spre coliba lui Hagrid.
"Buna idee! Dar inca avem o ceata de paianjeni pe urmele noastre!" spuse Alexander. Stefan se gandi:
"Hmmm... daca chestia asta a functionat pentru un manticor ar trebui sa functioneze si pentru paianjeni. Ceilalti se uitau nedumeriti. Stefan le spuse:
"Urmati-mi exemplul!" Dupa care rosti in succesiune rapida 2 vraji: "Expecto patronum" si "Oppugno". Un al doilea leu argintiu tasni din varful baghetei, insa de data aceasta se indrepta spre grupul de paianjeni si incepu sa ii atace.
"Ce mai asteptati?! Avem nevoie de mai multi patronusi!" le striga el celor 3 colegi.

Bell era mai mult decat ingrozita. "Expecto Patronum" bajbai si ea, dar veverita sa de zapada refuza sa se materialezeze.
"-Haide, Belyshor, stiu ca poti, gandeste'te la ceva frumos~la baiatul ala cu ochi albastri de la Ochi-De-Soim" ii striga Rose.
Bell se concentra si spuse ambele vraji dintr'o data. Patronusul ei fugi iute spre Hagrid.
"-Si acum ce facem?? intreba cu respiratia taiata Stefan. Sunt prea multi paianjeni, cum scapam??".
"-E..e o vraja, dar nu am folosit'o niciodata. Am gasit'o intr'o carte" spuse Bell.
"-Pai si ce mai astepti, spune incantatia!!!" urla Rose exasperata. "Suntem mancati de vii daca nu gasim repede o solutie!"
"-Ok, sa vedem. Bell se incrunta usor, isi trecut o data mana prin buclele ciocolatii si rosti tare si hotarat "Aragna Glacio!"
Paienjenii incremenira pe loc. Nimeni nu mai scoase niciun sunet, pana cand Zen se prabusi la pamant.
"-Doamne, ce era sa patim!!" abia putu el sa spuna.
"-Bell, esti fantastica!! Nu degeaba esti sora mea!!" zise Rose, imbratisand'o pe fata.
"-Acum, haideti sa plecam de aici. Vreau o baie fierbinte si patul meu cald" adauga Bell.
Cei 4 iesira prin tunel si ajunsera din nou pe domeniul Hogwarts'ului. Intrara in castel si urcara scarile cu pasi usori. La ultima treapta, Bell se impiedica si cazu. Noroc de Stefan ca o prinse inainte sa alunece pana jos.
"-Mersi mult!" ingaima Bell.
"-Nicio problema" raspunse baiatul, cu un zambet.
"-Bellyshor, Bellyshor, mereu tu si echilibrul tau precar" incepu Rose sa rada.
Dar rasul ii fu intrerupt de......

catre Alexande care a facut o vreaja si a disparut dintre ei ca o stafie!
-Unde e Alexander??? a zis Rose inspaimantata! Unde credeti ca a disparut?
-Nimeni nu a invatat o vraja de disparitie! Paginile cu vraja de disparitie am auzit ca a disparut de mult! Cam de 30 de ani! a zis Stefan speriat ca Alexander nu era cine credeau ca este cu adevarat!
-Eu sunt Alexander! Tatal meu a rupt paginile de mult! Eu am o putere incredibila!

De indata ce Alexander reveni langa ei, Bell spuse pe un ton care se dorea serios:
"-Uhmm, Zen, scuze ca intrerup. Dar inca exista vraji de Disparitie" spuse ea.
"-Are dreptate" adauga Stefan. "Vom invata si noi cand implinim 18 ani".
Copiii urcara scara in continuare, pana cand ajunsera in fata portretului Doamnei Grase.
"-Babuini dansatori"spuse Rose.
"-Unde ati fost voi la ora asta? Ar trebui sa'l chem pe Filch!" mormai femeia in rochie roz.
In acel moment aparu nimeni alta decat Dna Noris.
"-Pisica afurisita, daca te duci sa'i raportezi nebunului de Filch, nici coada nu ramane din tine!!" spuse Stefan.
"-Pisi, stai cuminte, nu??" incepu Bell, pe un ton mieros. "Nu o sa fi tu rea, nu'i asa??" si se apleca sa mangaie pisica. In acelasi timp, rosti Petrificus Totalus si Langlock .
Pisica ingheta pe loc, iar limba i se lipi de cerul gurii. Statea acolo, cu ochii uitandu'se disperati dupa ajutor.
"-Nu, nu. Sa ai noroc daca Filch te gaseste pana maine dimineata" ii spuse Bell, mangaind'o dupa urechi.
"-Esti geniala, surioara!!" spuse Rose, imbratisand'o.
"-Bine bine, dar ce facem cu ea??" intreba Zen.
"-O lasam aici. Filch sigur o va gasi" raspunse Stefan repede.
"-Ma mai tineti mult treaza, sau intrati o data??" ii intreba Dna Grasa.
Dar cand sa intre prin portret......

Dar cand sa intre prin portret, aparu Filch de dupa colt.
" - Cum de avem asa un noroc astazi?? " intreba enervata Rose..." exact acum trebuia sa apara si Filch. A picat la tanc!!"
" - Eu zic sa intram repede in camera. Poate nu ne-a zarit." sugera Stefan.
Deschisera repede portretul, cand se auzi glasul Ingrijitorului.
" - Puslamale mici, credeti ca nu v-am auzit?? Las' ca pun eu mana pe voi..."
Dar amuti cand isi vazu scumpa pisicutza pietrificata.
" - Scumpa mea pisica...Ce ti-au facut impielitati astia. O sa te razbun. Iti promit."
Atat le-a trebuit elevilor ca sa intre in camera de zi a Cercetasilor.
" - Am scapat ca prin urechile acului." spuse Bell usurata.
" - Da, noroc de matza aia impaiata." rase Rose amintindu-si reactia lui Filch la vederea felinei." Nu o sa uit niciodata fata lui Filch."
Toti patru incepura sa rada zgomotos, apoi se asezara pe fotoliile de langa semineu.
" - Ce credeti ca o sa faca cu pisica. Cum o sa o aduca la normal? Doar e NON, nu?" se arata ingrijorat Stefan.
" - Poate o duce la Madam Pomfrey. Totusi sper sa nu se duca cu para la McGonagall ca va fi vai de noi!" exclama si Alexander.
" - Dar nu ne-a vazut fata. Nu o sa ne recunoasca." spuse linistita Rose.
" - Da, ai dreptate, surioara... O sa scapam...sper!" zise Bellyshor insa pe fata i se citea nelinistea.
Cei patru prieteni incepura sa casca, pana cand hotarara sa se duca in dormitoare. Si-au dat intalnire pentru a doua zi, dimineata, in camera de zi a Cercetasilor. Dupa acea aventura nocturna, cei patru cercetasi, au ramas prieteni foarte buni.

Fericita ca in sfarsit putea sa'si intalneasca patul confortabil, Bell urca repede scara si ajunse in dormitor. Ceasul vrajit indica ora 4 dimineata. Macar acum s'a dus si luna plina, pot dormi si eu linistita. isi spuse fata, in timp ce se dezbraca de blugi si isi lua pijamalele. Se baga in pat si se gandi la minunata aventura pe care tocmai o avu. Curand intra si Rose in camera:
"-Dormi???" intreba ea.
"-Inca nu, ma gandeam la cele petrecute azi. Era sa murim, sa luam ore de detentie, ne'am intalnit cu insusi Dumbledore, wow!!" spuse Bell, de'a dreptul incantata.
"-Chiar asa surioara. De'ar sti mama si tata, vai de noi" incepu Rose sa rada.
"-Ulalaa, mai bine sa nu stie. Ei ne cred ingerasii castelului" raspunse Bell.
"-Da da. Cei mai buni ingerasi. Si tu mai esti si impiedicata" o tachina Rose.
"-Uhmm, da. Multumesc ca imi aduci aminte" spuse si Bell.
Fetele mai statura putin de vorba, dupa care se culcara, adormind cu gandul la intamplarile petrecute intr'o noapte cu Luna Plina.