Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Hambarul bufnitelor

« Previous 1 2 3 Next »

/ O scrisoare buclucasa

OOC: RPG pentru Cercetasi [doar unul, maxim 2]

Anaella primise multe, chiar foarte multe scrisori de la mama sa. Dupa ce insistase atat cum putea Anaella sa-si ignore mama. Luate o bucata de pergament, pana si incepu sa scrie:

Draga mama,
In sfarsit am avut timp sa-ti scriu. Da, sunt foarte bine si da, am castigat multe puncte pentru Cerceatsi. Nu m-am ranit deloc anul acesta, asa cum credeai. Am multe prietene si prieteni din toate casele, ma inteleg bine cu toti. Voi veni in vacanta acasa.
Spre deosebire de tine eu nu am atat de mult de scris. Mi-e dor de tine si de tata.
Cu drag,
Anaella

Anaella trecu prin portretul Doamnei Grase si porni spre Hambarul Bufnitelor. Pe coridoare erau prea multi elevi ca sa treaca prin pasaje pentru a scurta drumul.
Dupa ce ajunse la locul dorit admira putin ca de obicei multimea de bufnite, unele cenusii, altele roscate sau altele albe ca neaua.
Toto ateriza pe umarul Anaellei imediat ce o fazu. Bufnita alba intinse piciorusul ei delicat inainte.

Elizabeth privi uşor melancolică pe fereastra din Camera de Zi a Cercetaşilor. Cerul era senin, cu doar câţiva nori albi ca vata de zahăr. Trecuse ceva timp de când sosise la Hogwarts, şi deşi se simţise minunat în fiecare clipă atunci când era singură îşi dădea seama cât de mult îi lipsesşte familia sa. Erau doar nişte Încuiaţi, dar îi iubea şi nimic nu putea schimba asta. Oftă lung şi luă imediat o pană şi o bucată de pergament.
Scrise cu grijă cele câteva fraze ce îi veneau în minte, având grijă să scrie cât mai citeţ. Umpluse întreaga foaie cu tot felul de fraze emoţionante de genul ,,Mi-e dor de voi..." ,dar asta simţea cu adevărat. O lacrimă se prelinse de pe obrazul său catifelat pe bucata de pergament mânjind una din litere. Clipi de câteva ori şi îşi înghiţi lacrimile ce se adunaseră în coara ochilor. Strânse bucata de pergament şi lăsă cu grijă pana pe o măsuţă.
Coborî în grabă scările şi ajunse în Hambarul bufniţelor. Tot drumul fusese pierdută printre gândurile proprii şi se mira că nu se ciocnise de nimeni. Mângâie cu delicateţe una din bufniţele şcolii şi îi legă de picioruş scrisoarea. În câteva secunde aceasta îşi luă zborul, iar Elizabeth privi în urma ei cu un zâmbet melancolic.

-" Buna!" spuse Anaella politicos din spatele fetei nou venite in Hambar.
Fata parea mai mica decat Anny. Avea parul brunet si ochii negri ca taciunele. Si ea avea fata de Asiatica, la fel ca si Anaella. Fata necunoscuta paru surprinsa cand ii auzise glasul. Se intoarse dar inainte sa poata raspunde la salut Anny adauga:
-" Ma numesc Anaella Ginny Potter, Anny pentru prieteni. Sunt in anul V la Cercetasi. Pe tine cum te cheama? "
Anaella astepta raspunsul fetei.

Cerul acela albastru o fermeca. Îi părea cel mai pur lucru din lume, la fel ca ochii ei. Ca şi ochii celei mai bune prietene a ei. Îi fusese alături de când se cunoscuseră în urmă cu 8 ani. Erau ca două surori, ca două picături de apă...Dar printr-o singură scrisoare totul se destrămase. Soarta decisese că trebuie să se despartă. Elizabeth mergea la Hogwarts, iar ea rămânea acolo, în Lumea Încuiaţilor. Cu toate acestea nu o oprise, nu încercase niciodată să îi năruie această şansă, şi ştia că indiferent unde va ajunge nu o va uita. Poate chiar că într-o zi vor putea să stea din nou împreună, să povestească şi pentru o clipă să uite că trebuie să plece.
O voce plăcută de fată îi întrerupse şirul gândurilor. Se întoarse cu faţa şi răspunse:
,,Elizabeth Marie Turner. Anul III." Răspunse foarte calm privind-o pe Anaella.

Anaella ii zambi cald noii sale prietene.
-" Te-ai nascut in Japonia? " intreba ea curioasa.
Anaella astepta in liniste raspunsul Elizabethei. Parea ca isi aminteste de ceva. Anny analiza mai atent chipul noii sale prietene. Pielea alba, curata iesea in evidenta intr-un mod dragut. Ochii negrii aveau forma specifica asiaticilor. Era imbracata in roba neagra specifica Hogwarts-ului.

Analiză câteva clipe chipul fetei. Avea aceleaşi trăsături specifice Asiei , ca şi ea. Poate că nu era singura diferită de acolo. Anaella părea o fire energică, optimistă şi cu siguranţă era o prietenă adevărată. Era aşa diferită de ea...Elizabeth prefera să stea într-un colţ şi să privească timidă spre ceilalţi, în timp ce Anaella îi dădea impresia că ar fi fost oricând pregătită să stea în lumina reflectoarelor.
,,Da. În Tokyo." Câteva imagini fugare ale iubitului său oraş natal îi apărură în minte. Din nou îşi adusese aminte cât de dor îi era de locul unde copilărise. ,,Dar tu?" O întrebă clipind de câteva ori. Ştia deja răspunsul fetei, dar încerca să facă conversaţie.

-" Si eu, la fel. Se pare ca acum nu mai sunt singura Japoneza de prin zona " spuse Anaella facandu-i cu ochiul Elizabethei.
Aducand vorba de Tokyo, orasul natal a celor doua fete, in fata ochilor Anaellei aparura toate amintirile sale frumoase de-acasa. isi amintise de cat de dor ii era de prietena ei cea mai buna care era mai mult o sara decat prietena, Chimaru. Cele doua se cunosteau de cand erau la gradinita si acu iata-le despartite, Chimaru in lumea Incuiatilor, iar Anaella la Hogwarts. Cat de mult a suferit Cercetasa la despartire nu se poate spune in cuvinte. Cele doua vorbeau in fiecare zi non-stop, se sfatuiau si vorbeau despre orice.
Deodata Anaella isi dadu seama ca mai era cineva in incapere si ca era nepoliticos ca ea era cu gandul departe lasand-o pe fata sa se uite la ea intr-un mod ciudat.
-" Oh, imi pare asa rau, m-au coplesit vechile amintiri. " in ochii Anaellei chiar se citea un regret profund. Ura faptul ca aceste ganduri o faceau sa se desprinda de realitate in cele mai nepotrivite momente. Acum avea sansa sa lege o noua si puternica legatura de prietenie cu Elizabeth.

Se pare că nu era singura căruia îi era dor de casă. Se citea clar în ochii Cercetaşei cât de mult suferea chiar şi acum că este de departe de locul unde a crescut. O înţelegea perfect. Ştia cât de uimitoare şi frumoasă poate fi Lumea Încuiaţilor, indiferent de ce ziceau aşa-zişi sânge-pur. Dar de asemenea ştia câtă suferinţă exista acolo. Înţelegea perfect acest sentiment, şi ştia că este în natura lucrurilor să simţin asta , căci fără suferinţă cum ar mai putea exista fericirea? Niciuna dintre ele nu putea exista dacă cealaltă exista de asemenea.
,,Nu este nimic. Sincer!" Zâmbi delicat sperând ca Anaella să nu facă atâta caz dintr-un motiv aşa neînsemnat. Nu se simţea ignorată pentru că ea se gândise la trecut. Şi Elizabeth făcea acest lucru foarte des, şi chiar fără să vrea. Sentimentele o copleşeau uneori şi îi era foarte greu să le controleze.

-" Eu nu m-am prezentat chiar foarte bine. Am o sora mai mare care a terminat Hogwarts-ul, mama este angajata la Sf. Mungo, iar tata este Incuiat. Am o bufnita pe nu Toto, arata spre bufnita alba ca neaua de pe umarul ei, si o misica pe nume Motocica, care este in Turn. Cam atat despre mine acum spune tu! "
Of, ce gura mare are Anaella! Acum sigur o sa-i fie dor de casa, Elizabethei. Trebuia sa-si tina gura aia mare inchisa, lipita cu leocoplast. M-am uitat la chipul prietenei mele care s-a intristat un pic. Anaella chiar avea o gura extrem de mare.

Cât de plină de viaţă era Anaella. Acest lucru o bucura , dar şi întrista în acelaşi timp. Când vedea oameni asemenea ei, care ştiau să se bucure de viaţă şi să se gândească la trecut fără teamă şi melancolie, se simţea prost că ea nu putea fi aşa. De fiecare dată când se gândea la amintirile sale de acasă aproape că plângea. Dar nu avea ce face...Aşa era ea.
,,Ambii mei părinţi sunt Încuiaţi şi am o pisică pe nume Lorette. Momentan doarme." Spuse încet şi calm privind o clipă spre locul unde se afla Turnul Cercetaşilor. Ştia că nu spusese prea multe despre ea, dar chiar nu avea ce povesti. Era sigură că nimeni nu vroia să audă acele poveşti cu Încuiaţi pe care le ştia.