Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Bucataria

« Previous 1 2 3 4 Next »

/ Misterul spiridusului din bucatarie

Cu o foame de lup, Nereida nu mai avea rabdare pana la cina. Oricum, era curioasa cum arata bucataria de la Hogwarts....auzise ca era plina de spiridusi de casa care lucrau acum aici. Aflase din auzite ca pentru a intra in bucatarie trebuie sa gadili para din tabloul cu fructe de la parter.
Cobora scarile in fuga si ajunse la tablou. Ii se parea prosteasca ideea dar murea de foame. Incepu sa gadile para cu un deget...cateva secunde mai tarziu aceasta incepu sa chicoteasca iar sub tablou aparu o clanta. Cand Nereida prinse de clanta, se forma cadrul unei usi in perete. Deschise ussa si intra inauntru.
Era exact asa cum isi imaginase....uriasa....plina de spiridusi care se agitau de colo-colo cu oale in mana...cu sorturile in jurul braului...fiecare avea o ocupatie. Merse la unul dintre spiridusi.
"Buna! Scuza-ma daca deranjez...dar...am o foame de nu mai pot. As putea avea ceva inainte de cina?" intreba oarecum jenata Nereida.
Spiridusul ridica privirea catre fata iar ochii lui mari se luminara de fericire.
"Desiigur! Absolut! Asteptati aici va rog...e o onoare pentru Winry sa va serveasca.....oo dupa atatia ani...lui Winry ii se adreseaza cineva...atat de politicos....Winry spiridus foarte onorat...." zise spiridusul indreptandu-se catre frigider.
In cateva momente se intoarse inapoi cu o tava imensa plina cu mancare. Nereida se mira cum de nu il striveste tava pe bietul spiridus.
"E cam grea....lasa-ma sa te ajut." se oferi Nereida dar spiridusul refuza categoric.
"O nu nu! Nu se poate asa ceva. Winry spiridus capabil...Winry duce singur!"
"Nu vroiam sa iti pun la indoiala capacitatile, Winry....Multumesc mult pentru mancare dar e mult prea mult."
"Nuuu nu! E bine! Mancati cat va pofteste inima si Winry trimite restul in camera pentru mai tarziu!" zise entuziasmat spiridusul si facu o plecaciune.
Nu stia de unde sa aleaga....tava era plina cu pulpe de pui prajite, cartofi, legume, fructe, biscuiti, prajituri de toate felurile...si o carafa plina cu suc de dovleac.
Dupa ce manca si se simtea plina pana la refuz, Nereida ii multumi spiridusului.
"Dar e placerea lui Winry sa ajute! Oricand, oricand sa veniti aici! Winry ajuta!"
Fata ii zambi si dadu sa plece, cand vazu in coltul bucatariei, un spiridus care statea singur si parea foarte posomorat. Isi sufla intr-una nasul in sortul de bucatarie care era plin de pete de mancare.
Nereida se aseza langa spiridus privindu-l cu curiozitate.
"Ai patit ceva?" intreba fata.
Spiridusul ii arunca o privire dar nu raspunse. Isi sufla iar nasul in sort.
"AAaa...esti bine? Te pot ajuta cu ceva?" insista Nereida.
"Oh...daca ati sti...e atat de trist...si Kryb nu poate face nimic....absolutamente nimic....ooff.."
"Te ajut eu!" zise Nereida.

Kennya nu mai mancase de doua zile, iar asta se vedea clar pe fata ei. Avea o durere ingrozitoare de cap si ametelile nu mai conteneau sa se opreasca. Degeaba fusese in Aripa Spitalului, medicamentele nu o ajutara cu nimic. Si pe langa asta era si foarte ocupata. Nu termina bine un lucru de facut, ca trebuia sa se apuce de urmatorul. Nu era in cea mai buna dispozitie si se gandi serios ca solutia perfecta era sa se duca in bucatarie si sa manance ceva. Asa poate mai prindea si ea o ora sau doua de pauza. Dupa aceea mai mult ca sigur ca mintea i se va clarifica si se va face bine.

Lasa toate cartile si fisele de lucru deoparte si iesi pe usa camerei de zi. O lua agale spre tabloul cu pricina pe care il vazuse de atatea ori, insa nu indrazni sa intre decat de Craciun. Toti elevii erau acum in Marea Sala stand la discutii si asteptand cina. Insa mai era pe putin o ora pana atunci. Kennya insa nu dorea sa astepte atat, timpul era pretios pentru ea. Asa ca o lua inainte dand de cateva ori peste vre-un profesor sau student. Pe unii nici nu-i cunostea asa ca isi ceru scuze mult prea formal. In sfarsit ajunse fata in fata cu taboul si gandila para. Apuca clanta si o intoarse.

Imediat ce intra in bucatarie, simti caldura si mirosul imbietaor de mancare. Spiridusii erau la fel de agitati ca ultima oara cand ii vazuse ea. Nu stateau nici o clipa locului. Viperina mai inainta cativa pasi si se uita in jur. Toti erau atat de ocupati incat nu indrazi sa deranjeze pe nici unul ca sa o serveasca cu ceva de mancare. Stomacul ii ghirtaia asurzitor si se pare ca acest fapt a fost auzit de catre un spiridus mai tanar ce zambea mereu. Pentru un minut Kennya nu-l observa. Probabil fiindca acesta statea tacut si zambind in fata fetei. Mai ales ca ii venea pana la genunchi si Kennya nu se obosi sa se uite in jos.

"Buna ziua fata draga, te pot ajuta cu ceva?" intreba nestatornicul spiridus
Kennya auzi vocea insa se uita confuza in jur. Mana la urma micutul spiridus o trasese de roba ca sa fie observat. Viperina facu ochii mari si isi ceru repetate scuze ca nu il vazuse de la inceput. Acesta parea sa nu fie deranjat de aceasta chestie si zise:

"Cu ce as putea sa va ajut?Doar nu ne faceti aceasta vizita de placere."
"Pai nu chiar. Doar ca muream de foame si nu prea am avut stare sa astept pana la cina."
Spiridusul era extrem de fericit sa auda asta si o trasese pe Kennya la o masa. Ii trasese cel mai apropiat scaun si ii zise sa astepte cateva minute. Cand se intoarse acesta venii cu 4 farfurii pline cu fripturi, mancare si deserturi. Plus un pocal plin cu suc de dovleac.

"Iti multumesc din tot sufletul!!" zise extaziata Kennya in timp ce saliva la mancarea din fata ei
"Placerea a fost de partea mea domnita. Acum pofta buna!" ii zisese spiridusul si dadu sa se intoarca la treburile lui
"Stai asa!!! Inca nu am avut placerea sa te cunosc." zise viperina repede, tragandu-l inapoi spre ea de carpele cu care era imbracat. Acesta se uita mirat ca o viperina ca ea era interesata de persoana lui. Zambi iar fericit, insa nu spusese nimic.
"Cum te cheama?" intreba Kennya vazand ca nu primeste nici un raspuns
"Numele meu este Kurtz, domnisoara."
"Pe mine ma cheama Kennya, Kennya Slytherin"
Acesta zambi din nou si facu o plecaciune adanca. Iii facu semn fetei ca trebuia sa plece la indatoriile lui si disparu in masa de spiridusi care erau si mai panicati ca se apropia ora cinei.

Kennya incepu sa manance uitandu-se in jurul ei, pentru a nu se plictisi. Zambea cu placere cand ii mai vedea urechile lui Kurtz prin multime si se gandea ca o coirba din ele era nemaipomenita. Insa nu indraznea sa zica asta cu voce tare pentru a nu crea panica. Intr-o parte a bucatariei, aproape de colt, un spiridus mai batran si mai incet se impiedicase de niste sireturi si acum toti sarira sa il ajute. Numai un anume spiridus ce parea a fii conducatorul tipa la el sa fie mai atent data viitoare ca se creaza o comotie. Chiar in momentul acela, Kennya o vazu pe Nereida stand intr-un colt si batand pe umar un spiridus ce plangea.

Andreea se plictisea ingrozitor. Nu mai avea ore si pana la cina mai era mult, dar ii era foame. Deodata se gandi la bucatarie si la spiridusii binevoitori si gata oricand sa ajute. Zambi invingator. Daca obtine acum mancare, nu numai ca nu ii va mai fi foame, dar va scapa de cina. Cand nu avea dispozitie buna, ura sa se duca in marea sala si sa isi vada "mult-iubitii" colegi de scoala.
Fata se porni spre bucatarie. Ajunse in fata tabloului cu fructe si gadila rapid para. Usa se deschise si fata intra. Printre multimea de spiridusi, o vazu pe Kennya Slytherin, colega ei de la viperini. Statea la o masa, dar privea intr-o parte. Andreea isi muta privirea intr-acolo si mai vazu o tipa, dar nu o cunostea. Cert e ca o mai vazuse prin camera de zi a viperinilor.

- Credeam ca numai mie mii foame, zise ea zambind ironic si apoi vazu un spiridus.
- Hey ... cum te mai cheama ... mii foame, nu vrei sa ma ajuti? Spiridusului ii aparura lacrimi in ochi:
- Daa . a .. Tony vrea si Tony poate si Tony o sa ajute pe domnita, zise el bucuros si disparu, dar se intoarse la fel de repede cu o tava plina cu mancaruri, fel de fel.
- Multumesc Tony, zise Andreea zambind si lua tava. Se duse la masa unde statea Kennya.
- Pot sa ma asez aici, da?

Kennya mai privi putin spre Nereida si spiridusul de casa. Dar nu prea pareau ca vor sa fie deranjati asa ca se intoarse la masa ei si isi continua friptura. Manca cu pofta si pentru o secunda il vazu pe Kurtz ca ii facea cu mana. Aceasta zambi si ii intoarse semnul fericita. Se pare ca si-a gasit un nou prieten. Ii va fii foarte greu sa nu il manance la cina. Mai ales ca parea asa tanar si plin de viata. Inca zambareata vazu o fata care intrase pe usa. Se uita mai bine si o vazu pe Andreea Rose care vorbea si ea cu un spiridus de casa. Dupa ce isi lua tava de la el, aceasta se indrepta spre cealata viperina.

"Pot sa ma asez aici, da?"
"Evident, placerea e de partea mea."
"Adevarat, este urat sa mananci singur." adauga Andreea
"Nici tu n-ai avut rabdare pana la cina?"
"Deja simt cum ma digest pe dinauntru la cat de foame imi este" rase Andreea in timp ce lua o inchititura de cartofi prajiti
"Simpatici spiridusii astia de casa." zise Kennya cu o sclipire in ochi
"Simpatici pe farfurie sau in viata?"mai rase o data Andreea
Kennya dadu din umeri, semanand cu un raspuns ceva de genul amandoua si incepu sa manance dintr-o budinca

In timp ce mancau acelasi spiridus mai batran de mai devreme daduse pe jos o oala imensa cu ciorba. Totul se transforma in haos. Spiridusii alergau de colo colo incercand sa stearga mizeria facuta, spiridusul vinaovat isi freca capul fiindca primise o lovitura directa de la polonicul ce era in oala si Kennya cu Andreea se urcara pe masa incercan sa evite valul de ciorba ce venea spre ele. Intr-un fel cele doua viperine pareau amuzate de situatie si mancau in timp ce vedeau sceneta. Acel spiridus batran era cam neglijent, insa foarte simpatic. Kennya se intreba care va fii pedeapsa lui.

Pana la urma nemaiputand sa astepte Kennya isi scoase bagheta si cu o sficuire de bagheta curata ciorba de pe podea. Andreea facu o vraja pentru a pune oala imensa la locul ei. Spiridusii pareau vesnic indatorati celor doua asa ca mai adusera inca o portie de mancare pentru ele. Si mai fericite ca la inceput incepura sa manace din portia a doua. Din cand in cand, fetele mai trageau o privire catre coltul bucatariei unde se afla Nereida si cu spiridusul de casa care inca mai plangea. Se parea ca ei nu fusesera deranjati de comotia din bucatarie si vorbeau in soapta.

Vazand-o pe Kennya si pe alta fata de la Viperini in sala, Nereida se simti usurata.

"Asteapta aici...poate ne ajuta si ele. Sa nu pleci!"
Spiridusul isi sufla nasul si dadu amarat din cap in semn de ascultare.
"Hey! Kennya!" striga Nereida, facandu-si loc printre multimea agitata de pitici.
"Buna Nereida...Nu vroiam sa te deranjez."
"Defapt...cred ca ma poti ajuta. Spiridusul acesta Kryb...are ceva...si noi l-am putea ajuta. Adica...nu ne strica putina aventura, nu?"
Kennya zambi, acum cu stomacul plin si se ridica de la masa.
"Ok...hai sa vedem despre ce e vorba" zise ea si o lua inaintea Nereidei catre spiridusul care acum invartea intre degete un ambalaj de staniol.
Se lasara in genunchi langa el.
"Buna Kryb...sunt Kennya Slytherin. Te putem ajuta cu ceva? Ce ai patit?" intreba Kennya.
Spiridusul ofta si isi sterse o lacrima.
"Oooo...bietul stapan...Kryb departe si nu poate ajuta. Stapanul trimis aici pe Kryb...departe de pericol...dar Kryb nu poate sta..Kryb vrea ajuta dar nu poate. Ordinul e ordin,,,Stapan spus stat aici..Kryb asculta"
"Dar cine e stapanul tau?" intreba Nereida
"Kryb nu are voie spus. Stapanul spus lui Kryb sa nu zica la nimeni de el...la nimeni nimeni...Kryb asculta.."
Fetele schimbara priviri ingrijorate.....

Andreea statea pe ganduri uitandu-se in gol. Chiar nu stia ce era de facut. Spiridusul de Casa ce avea numele de Kryb nu parea sa dea mai multe detalii decat spusese inainte. Nici macar nu stiau care este numele adevaratului stapan. Fara el chiar parea totul imposibil. Kyrb suspina incontinuu, iar Nereida opri un alt spiridus si il intreba daca stie ceva detalii despre bietul spiridus ce acum izbucni in lacrimi de durere. Acela dadu din cap ca nu si le povesti viperinelor ca de cand a sosit in bucatarie, Kryb statea numai in coltul acela si plangea. Ceilalti erau ingaduitori cand au vazut durerea lui si l-au lasat in pace. Catica chiar incercasera sa il abordeze, dar acesta nu parea dormic sa vorbeasca cu respectivii.

"Stia linistit. Ne vom gandi noi la o solutie." zise Kennya uitadu-se fix la spiridusul deznadasduit
Chiar nu stia ce era de facut. Parea un motiv destul de important si in acelasi timp sensibil fiindca spiridusul nu zicea nimanui cauzele plecarii lui din casa sau numele stapanului.
"M-am gandit. Stiu ca la prima vedere nu e nimic de facut. Dar momentan prioritatea noastra va fii alta." zise Kennya hotarata
Nereida si Andreea intrebara dintr-un glas care e acela si raspunsul veni imediat:
"Sa-l facem pe Kryb sa se simta mai bine si sa vada parea buna a lucrurilor." zise aceasta triumfatoare.
Celelalte doua fete pareau de acord si se ridicara in picioare uitadu-se in jur.

Era o idee stralucita, avand in vedere ca nu stiau nimic despre spiridus si acesta nu vroia sa scoata o vorba. Poate chiar diferite lucruri aveau sa-l binedispuna. Andreea il intreba prima cand a mancat prima oara. Acesta dadu din umeri ca nu stia. Parea destul de slab, asa ca Nereida oprii iar un spiridus si ii ceru ceva de mancare. Dupa doua zeci de minute lungi in care Kryb de abia manca se termina si ultima frunza de salata din bolul din fata lui. Apoi, Kennya se ridica si se duse sa scoata fata de masa de la o masa mai mica din apropiere si incepu sa-l stearga pe spiridus pe fata murdara, plina de lacrimi si praf. Acesta isi indrepta spatele si recunoscu ca era destul de obosit.

Cine stie de cand nu mai dormise. Intr-un sfarsit celelalte fete incercara sa-l duca afara din Castel ca sa ii arate imprejurimile si frumusetile acestuia. Insa spiridusul refuza categoric. Nu prea mai existau idei, asa ca incercara sa il duca de vorba buna. Nereida, Andreea si Kennya se chinuiau sa ii spuna cat de mult tinea stapanul lui la el si ca probabil acesta se gandea ca nu si-ar ierta in viata lui daca Kryb ar patii ceva. Kryb vroia sa isi sufle nasul, asa ca un alt spiridus ce venise si el sa aculte ii imprumuta un srvetel nou nout. Curiozitatea era mare pe cele trei fete mai ales ca spiridusul de casa era asa misterios cu toata lumea. Ceva important se intamplase. Kennya si celelate fete se gandeau intens la cum sa-l faca pe spiridus sa vorbeasca.

"Haide Kryb..lasa-ne sa te ajutam...stapanul tau va fi foarte fericit" insista Nereida.
"SI cand il vom gasi ii vom explica totul..." continua Kennya.
Andreea il mangaia pe spate si ii intinse un pachet de servetele noi noute.
Ochii spiridusului erau deja umflati si rosii de la atata plans iar asta le facea pe fete sa devina tot mai ingrijorate.
Nereida observa cum Kryb framanta dintr-o parte in alta o bucata de aluminiu...atunci ii veni o idee.
"Kryb...ce ai tu acolo?" intreba fata aratand catre bucata de staniol mototolit.
"Stapanul lasat un mic cadou lui Kryb...oo...e tot ce mai are Kryb de la bietul stapan...." zise el si mangaie bucata de staniol.
"Pot sa vad si eu putin?" intreba Nereida, cu inima stransa si teama unui refuz categoric.
Spre miarea fetelor Kryb intinse bucata de staniol iar Nereida o lua cu atentie. Kennya si Andreea intelesesera ca e ceva ascuns. Incercara rand pe rand sa desfaca staniolul dar fara reusita.
"Cred ca e protejat cu o vraja" zise Andreea.
"Hmm....dar nu cred ca ar fi ceva foarte complicat...adica daca i l-a lasat spiridusului sigur are o vraja usoara pentru ca el sa poata deschide..." zise Kennya gandita.
"Hai sa incercam..."zise Nereida si atintindu-si bagheta catre staniol spuse "Hexium Revelio!"
Instantaneu staniolul se desfacu iar inauntru se afla un medalion mare de argint
incrusat cu pietre negre care formau un simbol ciudat.
"Fantastic!" exclama Andreea.
Kennya lua medalionul si il deschise. Inauntru se afla poza unui tanar, in jur de 20 de ani, cu parul negru si ondulat, ochi albastri surprinzatori si totusi o privire rece.
"Cine e?" intreba Nereida.
"Habar nu am.." raspunse sincer Kennya.
pe cealalta parte a medalionului era lipita o hartie indoita. Andreea o deschise si citi....

- Michael Burrows.
Fetele o privira uimite. Nimeni nu stia cine este acest Michael Burrows.
- Si inca ceva, mai zise Andreea privind numele de pe hartiuta.
- Acum literele erau verzi, deja sunt rosii ... hai sa ne jucam dea viperinii si cercetasii...
- Dar eu cred ca cand sunt literele rosii, atunci tipul e in pericol mare, zise Kennya ganditoare.
- Si totusi Kryb, spune'ne ceva despre domnul Burrows ...
- Nuuu, Kryb nu vorbeste despre stapan, stapanul e bun si Kryb nu are voie ...
- Mai lasa'l Andreea, deja stim cum arata, ii stim numele si ... acus mai aflam ceva, zise Nereida si zambi siret.
- Kryb, dar cand stapanul tau a venit in Hogwarts a vorbit cu Dumbleodore? Spune macar asta! intreba Nereida. Fetele o priveau incurcate.
- Kryb nu stie. Parca Dumbledore nu l-a vazut pe stapan.
- Aha. Deci tipul e in Hogwarts. Asta am vrut sa stim, zise Nereida.
- Te pup in frunte, exclama Kennya si rasera toate.
- Deci mergem sa il cautam? intreba Despina, gata de nazabatii.
- Kryb, noi iti vom salva stapanul!
- Multumesc, Kryb plange acus ... ce bune sunt domnisoarele cu Kryb!

Nereida si Kennya incercau sa se gandeasca daca mai auzisera numele acesta vreodata si unde ar putea afla mai multe despre acest Michael Burrows.
Andreea se uita concentrata la numele de pe hartie.
"Am putea intreba tablourile...adica...sigur a fost si el elev in Hogwarts....poate stie cineva de el." zise ea.
"Mda...o idee buna. Am putea intreba si profesorii." zise Kennya.
"Nu..nu cred ca e o idee buna. Pentru ca ar incepe sa puna prea multe intrebari...mai bine o facem misiunea noastra." zise Nereida.
"Kryb....stapanul tau a fost elev in Hogwarts?" intreba Kennya.
Kryb se opri din leganat.
"Stapanul iubit Hogwarts....ooo ce mult placut lui aici. Pacat de bietul stapan...cand Plesneala trimis de aici stapanul suferit mult." zise spiridusul si incepu din nou sa planga.
Fetele se uitara instinctiv una la cealalta, pe fetele lor observandu-se clar uimirea.
"Plesneala..." repeta parca prin vis Andreea.
"Ce legatura are el aici?" intreba intrigata Nereida.
"Nu stiu...dar cred ca va trebui sa aflam..." raspunse Kennya.
"SI cum ai vrea? <<Buna ziua domnule profesor..ne puteti zice ceva de Michael Burrows? Stiti..cel pe care l-ati dat afara din Howgarts...Aaa..am aflat de el cand ne-am furisat in bucatarie>> " zise sarcastic Nereida.
"Ei bine atunci ce sugerezi? Sa il bat pana ne zice adevarul?" spuse Kennya iritata.
"Veritaserum..." zise dintr-o data Andreea si ambele fete se uitara la ea mirate apoi zambira.

Zambira diabolic si Kennya era gata cu un plan.
"Kryb, poti ramane aici pana cand vorbesc cu ele doua?"
Spiridusul dadu din cap incet si printre lacrimi in timp ce viperinele il avertizara ca nu il ajuta daca isi mai face rau. El aproba inca o data si cele trei se indepartara de el pentru a vorbi in liniste.
"Eu zic sa ne impartim ca sa aflam cat mai multe. Apoi ne intalnim aici ca sa discutam ce am descoperit si daca se poate face ceva. Nereida, tu trebuie sa te strecori in dulapurile lui Plesneala sa furi niste Veritaserum. Ar trece prea mult timp daca l-am face chiar noi si ar fi o pierdere de timp. Tocmai ce evitam noi. Andreea, tu te vei duce la biblioteca si o vei intreba pe madam Pince de albumele cu elevi din trecut care au invatat la aceasta scoala. Poate il vei gasi pe domnul Burrows si cu ocazia asta o poti trage pe bibliotecara de limba sa iti zica ceva despre el."

"Iar tu ce vei face?" intreba Nereida.
"Eu voi trece pe la porteretele ce ar putea sa stie de existenta lui si sa le intreb ce fel de persoana a fost. Poate chiar mai multe. Daca planul merge bine, o sa avem multe informatii despre el. Poate facem rost si de o adresa ceva."
"Iar actul final va fi...."
"Exact. Plesneala. El cel putin e suspectul nostru principal."
Cele trei se oprira repede din vorba la auzul deschiderii usii. Era un elev al scolii, iar Nereida si Andreea isi facura semn din cap si o luara fiecare spre locurile unde aveau treaba. Kennya se intoarse pe calcaie si ii spuse spiridusului sa astepte acolo in liniste. Deodata simti atingerea persoanei care tocmai a intrat pe umarul ei.