Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca / Sectorul interzis

« Previous 1 2 3 4 Next »

/ O vizita in Sectorul Interzis

Pauza de pranz. Ca de obicei, Bell termina repede de mancat si porni impreuna cu Rose spre biblioteca.
"-Wow, cum de l'ai lasat pe Zen singurel azi?? Ma uimesti, surioara" spuse Bell razand.
"-Bellyshor, taci o data, ca imediat ma ocup eu de buclele alea ciocolatii daca nu incetezi" o ameninta Rose, razand si ea.
"-Si, acum ce facem la biblioteca?" intreba Bell.
"-Hmm, pai temele le avem facute. Ce'ar fi sa o scoatem din sarite pe vrajitoarea aia de Madam Prince?? Chiar am chef de o mica cearta" raspunse Rose, cu un zambet malefic.
"-Tu mereu visezi la maturi verzi zburand prin dormitor!! Acum ca este si minunatul Zen prin peisaj, te'ai ticnit de tot" spuse fata, razand. "Ce'ar fi sa facem o vizita in sectorul interzis? Poate gasim ceva interesant".
"-O idee geniala, Bellyshor, hai sa mergem" spuse Rose. "Numai ca...ar fi o mica problema, i'am promis lui Alexander ca ma intalnesc cu el sa'i dau ceva in pauza de pranz" spuse Rose, usor rusinata.
"-Off dragostea asta, uite cum facem. Du'te si intalneste'te cu Zen, iar eu merg pana in dormitor sa iau pelerina invizibila. Dar sa nu dureze mai mult de 10 minute, ai auzit?? Aduc Salcia Batausa pe voi si nu glumesc!!" spuse Bell.
Fetele se despartira, iar Bell porni spre turnul Cercetasilor. Uhmm, daca Zen o tine pe Rose mai mult de 10 minute nu stiu ce o sa'i fac. Poate ii pun un Homar cu Capat Exploziv sub scaun, la cina se gandea ea, razand la reactia baiatului.
Dupa ce lua pelerina, se intoarse spre biblioteca si o astepta pe Rose.

Deodata,de pe un raft de carti, lui Rose ii sari in cap o pisica albastra. Din spatele raftului aparu Stefan, un prieten de-al gemenelor.
"Thomas, calmeaza-te! Buna, fetelor! Se pare ca Thomas nu a fost prea incantat de ce i-a facut Rose D-nei Norris. Desigur, eu n-am nicio problema dar... "
"Mai palavragesti mult sau iti iei matza din capul meu?!" intreba nervoasa Rose in timp ce se chinuia sa scoata ghearele pisicii din par.
"Ah, da! Flipendo!"
Motanul zbura afara din biblioteca.
"Care e problema matzei tale?!" intreba Rose furioasa .
"Stiu ca e greu de crezut, dar Tom o place pe D-na Norris. Si nici eu nu as fi crezut asta daca nu mi-ar fi spus-o chiar el. Motanul asta e de pomina. Cate-o data mai e nevoie sa mai fie potolit cu o vraja. Noroc ca intotdeauna ne impacam."
Lui Rose ii trebuira cateva minute bune sa se calmeze. Apoi Stefan le intreba pe gemene:
"Am dreptate cand spun ca ati venit aici pentru o noua expeditie in Sectorul Interzis?
"Corect." rostira cele 2 intr-un glas.
"In acest caz, gand la gand cu bucurie. Ce carti vreti sa cautam?"

Rose alerga grabita pe coridoarele castelului, indreptandu-se spre biblioteca. Ahh!! Iar o sa intarzii! O sa ma omoare!! se planse Rose, in gandul ei. In fuga ei nici nu o vazu pe doamna Norris, stand la intrarea bucatariei si adulmecand, asa ca o calca din greseala pe coada. Nu trecu nici 10 secunde ca Filch deja isi facuse aparitia.
" - Pisicutza mea adorabila, ce-ai patit?? Cine te-a necajit??" intreba Filch pe o voce mieroasa.
Drept raspuns, felina scoase un miorlait sfasietor, prefacandu-se lesinata. Daca as pune mana pe tine, jigodie, ai ramane doar cu coada si mustatile. Dar va veni si ziua aia nu-ti face griji. chicoti Rose malefic. Mare greseala...Caci tocmai trecea Ingrijitorul pe langa ea. Exact la timp ca sa o auda razand.
" - Ce se aude?? O fi studentul care mi-a agresat pisicutza?? Arata-te!" porunci Filch uitandu-se in toate directiile.
Ce sa faca? Pe unde sa o ia?? Cum putea sa-l ocoleasca pe Filch? Intrebarile astea ii bantuiau capul fetei, insa nu se arata nici un raspuns. Dar atunci ii veni o idee... Daa...Trebuia sa mearga!! Daca nu, atunci chiar ca o sa o patesc rau de tot.
" - Domnule Filch..." se dadu bine Rose pe langa mosneag"...chiar va cautam."
" - Da?? De ce?" intreba surprins acesta.
" - Pai, tocmai treceam pe langa bucatarie, eram in drum spre biblioteca, si am vazut-o pe pisicutza dumneavoastra dragutza, Domnisoara Norris. Dar nu arata foarte bine. Pot sa spun chiar ca arata rau. Asa ca mi-am facut griji pentru ea si am vrut sa va chem. Sper ca nu va deranjez." termina Rose facand niste ochi nevinovati si binevoiti.
" - Ooo, multumesc. Mi-am gasit pisicutza si acum e bine. Dar ai facut o treaba buna. Poti sa o vizitezi cand vrei tu. Sunt sigur ca o sa vrea sa te vada. "
N-as fi prea sigura. isi spuse Rose in gand, Nu dupa ce i-am turtit coada. Chiar tin sa cred ca o sa ma tina minte pentru o perioada.
" - Da, va multumesc. Dar acum ma cam grabesc. Poate altadata. La revedere."
" - Pa, pa. Ce bine ar fi daca asa ar fi toti elevii. Nu ca dracii aia impielitati care mi-au nenorocit pisica." striga Filch dupa Rose.
Dar fata nu mai auzi. Alerga gafaind pe scari si pe coridoare, iar in 10 minute era in fata bibliotecii. Bell nu arata prea multumita. De fapt arata chiar furioasa. Am scapat de Filch, dar de Bellyshor cum mai scap eu fara sa-mi tina o luuunga si plictisitoare predica ca am intarziat??? gandi disperata Rose.
" - Sa inteleg ca ai fost prea ocupata cu Alexander??" mormai Bell nu prea multumita.
" - De fapt, nu am stat cu el decat 1 minut, cat timp i-am dat o pana pe care si-a uitat-o la cursuri."
" - Si atunci?? Unde naiba ai stat pana acum? Trebuia sa fii aici acum 20 de minute..."
" - E o poveste muult prea lunga..." zambi Rose smechereste" ca sa ti-o povestesc."
" - INSIST...sa o aflu..."
" - Bine...bine. Am calcat-o pe matza aia blestemata pe coada si m-a prins Filch, si a trebuit sa ma lingusesc pe langa el si sa-l mint ca sa scap. Si crede-ma, asta mi-a luat ceva timp." zise Rose cu o sclipire in ochi specifica ei.
" - Se pare ca te-ai distrat surioara..." rase Bell facandu-i cu ochiul" Pacat ca nu m-ai luat si pe mine."
" - Poate data viitoare! "
Fetele incepura sa rada apoi intrara in biblioteca...

"-Eu cred ca voi lua ceva despre Vrajile de Echilibru" spuse Bell.
"-Chiar ai nevoie de asa ceva" adauga Stefan, razand. "Tu, Rose, ce iei?"
"-Hmm, cred ca ceva despre Vajthat" spuse fata, incepand sa se plimbe printre rafturile prafuite.
Stefan se aseza pe un fotoliu si incepu sa'si mangaie motanul. Acesta torcea putin nemultumit in bratele stapanului, dar curand scoase un miorlait ce o facu pe Bell sa tresara pe scaunul ei.
"-Ce mai are pisica ta de data asta??" intreba ea, cu respiratia intretaiata.
"-Nu stiu ce a apucat'o" raspunse Stefan, uitandu'se atent la Thomas.
"-Da'i niste lamaie" propuse Rose, inca absorbita de cartea sa.
"-Niste..lamaie?? De ce?" intreba Bell, usor amuzata.
"-Pisicile urasc mirosul de lamaie" raspunse baiatul, razand.
Motanul se facu ghem cand auzi cuvantul lamaie.
"-Eee, asa mai merge" spuse Bell, intorcandu'se la cartea sa.
Deodata, cei trei tresarira din cauza unei voci pitigaiate.
"-Iar am uitat felinarul in Sectorul Interzis. Off, batranetea asta" se auzi un glas de femeie.
"-E Madam Prince!!!" exclamara Rose si Bell in cor.
"-Daca ne prinde, e vai de noi" spuse si Stefan.
"-Nu ne prinde, intrati sub pelerina"
Se facura nevazuti de indata ce intrara sub pelerina invizibila. Bibliotecara trecu pe langa ei, si o atinse pe Rose cu cotul.
"-Cine e acolo!! Arata'te imediat" tipa ea, socata.
"-Ce ne facem???" sopti Bell, ingrozita.
"-Momentan, poti sa taci, incerc sa gasesc o ..." spuse Rose, speriata si enervata in acelasi timp, dar fu intrerupta de un zgomot de pasi....

Era Filch. Acum chiar ca era vai s-amar de ei.
" - Doamna bibliotecara, dumneavoastra sunteti?" intreba incetisor acesta.
" - Da, tu esti, Argus?" raspunse femeia.
" - Da. Am auzit zgomote si am crezut ca iar au venit niste puslamale in Sectorul Interzis."
" - Pai ai avut dreptate. M-am atins de cineva mai devreme, dar sunt...a..invizibili."
" - Sunteti sigura ca nu v-ati imginat?intreba precaut Filch
" - DA!! Bineinteles ca sunt sigura. Trebuie sa-i gasesc. Ma ajuti sau ai de gand sa stai acolo si sa crezi ca sunt nebuna??" striga bibliotecara...
" - Va ajut, va ajut..."
Cei doi incepura sa caute printre rafturile prafuite ale bibliotecii. Desi cei trei prieteni aveau pelerina pe ei, ar fi putut sa ii gaseasca. Cum puteau sa scape?! Atunci in ajutorul lor veni Tom, motanul albastru de Rusia a lui Stefan. Acesta sari pe Filch, si spre mirarea copiilor, Doamna Norris sari pe bibliotecara. Copiii profitara se momentul de neatentie al celor doi si fugira spre iesire. Nu se oprira pana in fata tabloului.
" - Hmmm, ce cauta trei elevi la ora asta afara din paturi??" intreba suspicioasa Doamna Grasa.
" - Nu te intereseaza.." i-o taie Rose" Doar da-ne drumul..."
" - Bine, bine...Parola..."
" - Babuini dansatori" raspunsera copii simultan.
Se strecurara dupa portret si se aruncara in fotoliile din fata semineului.
" - Era cat pe-aci." spuse Bell usurata...
" - Daca nu era Thomas, nu stiu ce s-ar fi ales de noi." adauga si Stefan..." Ei, Rose, ce mai ai de zis acum??"
" - Hmmm... Bine, bine. Ai dreptate. Ne-a salvat. Momentan o sa aman catapultarea lui in lac ." recunoscu Rose si toti copii incepura sa rada...
" - Ati vazut ce face iubirea din pisici??" intreba Bell amuzata.
" - Te referi la faptul ca Doamna Norris a sarit in apararea noastra??"
" - Avem noroc ca ai un motan asa de chipes , care rapeste si topeste inimile inghetate ale pisicilor." facu Rose nemaiputand de ras...

Bell statea intr'un fotoliu din fata focului, uitandu'se pierduta la flacarile ce se mistuiau incetisor. Motanul lui Stefan statea la picioarele ei, iar fata se apleca usor si il lua in brate. Incepu sa'l mangaie mecanic pe cap, iar Tom se cuibari mai bine in bratele ei, torcand multumit.
"-Totusi, eu nu ma duc sa ma culc" spuse Rose.
"-Ne intoarcem la bilbioteca?? Vreau inapoi in Sectorul Interzis" raspunse Bell, zambind.
"-Hmm, eu merg daca mergeti si voi" replica Stefan, care statuse tacut pana atunci.
"-Pai, hai sa mergem" spuse Rose, ridicandu'se. Arunca pelerina peste toti 3 si pornira spre tablou. Dna Grasa protesta ca o trezira din nou, dar le dadu drumu.
Coridorul era invaluit in lumina slaba a stelelor, care straluceau vesele pe cerul pictat in indigo. Umbrele de pe peretii cenusii se jucau pe suprafetele statuilor si armurilor. Dupa cateva minute de mers in liniste, Stefan spuse"
"-Tom pare foarte incantat" murmura acesta, surazand.
"-Cred si eu, Bell mangaie foarte bine" raspunse Rose, incepand sa rada.
"-Nu inteleg de ce vrei sa arunci pisicuta asta mica si frumoasa in lac" sopti Bell, tinand in continuare motanul in brate, si mangaindu'i blana de un albastru intens.
"-Pe tine te place, pe mine nu" replica Rose, nemultumita.
"-Ei bine, ma bucur ca cineva imi tine si mie motanul in brate" spuse Stefan, razand.
Copiii urcara scarile spre etajul bibliotecii. Dupa cateva minute ajunsera in fata usii mari din lemn de paltin si o deschisera incet. Isi dadura jos pelerina dupa ce ascultara sa fie liniste si pornira spre Sectorul Interzis.
"-Imi pare rau, dar acum trebuie sa iti dau drumul" ii sopti Bell pisicii, care scoase un miorlait trist cand fata ii dadu drumul usor pe podea.
"-Alohomora!" spuse Stefan, si usa care despartea cele doua sectoare se deschise cu un scartait prelung. Cei 3 intrara in misterioasa parte a incaperii, ce emana o mireasma ciudata...

Spre surprinderea lor, Sectorul interzis era umplut cu un parfum de citrice.
"De unde vine mirosul asta?" intreba Bell.
"Poate ca bibliotecara a pus ceva ca pisicile sa nu mai intre in biblioteca, dupa incidentul de azi!" spuse Stefan si toti 3 pufnira in ras.
Prietenii hotarara sa nu ia in seama mirosul si sa ramana in biblioteca. In timp ce Stefan cauta o carte observa pe o masuta lipita de perete 3 betisoare parfumate aprinse pe un suport. Hotari ca nu are rost sa le spuna gemenelor, insa cand sa continue cautarea mai obrerva ceva: deasupra mesei se afla un portretul unei femei asiatice cu tenul alb, parul brunet prins intr-un coc, imbracata intr-o rochie violet deosebit de frumoasa, cu o pereche de cercei mari in urechi si pe fata cu un suras diabolic.
"Rose, vino repede sa vezi asta!" striga el iar gemenele venira in cateva secunde. Rose recunoscu o imediat pe femeia din portret.
"Mi Shil!" exclama ea.
"Exact! Dar ce cauta portretul ei aici?" intreba Stefan.
"Oh, nu! Iar incepe..." spuse Bell ingrozita la gandul ca urma o noua lectie despre istoria Coreei.

Si vocea lui Rose incepu sa se auda din nou, clara si sonora, printre rafturile prafuite. Bell simtea ca va face o criza urata daca mai sta alaturi de sora sa, asa ca porni de una singura de'a lungul sirurilor de carti.
Se plimba mult timp, pana ce gasi o carte despre Varcolaci. [i]Uhmm, cred ca voi lua asta! isi spuse ea, dupa care se intoarse spre cei doi prieteni. Observa ca Stefan statea intins pe jos, cu capul sprijinit de un raft, citind o carte intitulata "Motanii de pretutindeni". Tom avea labutele bagate adanc in urechi, iar cand o vazu pe Bell ii sari in brate.
"-Rose, te anunt ca terorizezi pana si pisicile cu coreeana ta" spuse Bell, calma. Dar fata nu raspunse. Continua sa vorbeasca singura, cu portretul probabil, pentru ca nimeni nu o asculta.
Bell se aseza pe un scaun, cu Tom in brate si cu cartea pe genunchi. Isi rezema capul intr'o mana si ramase pierduta in magia cartii. Dupa mult timp, isi dadu seama ca vocea nu se mai auzea. Ridica capul, usor ametita, si observa cu stupoare ca sora sa adormise.
"-Rose?" inteba ea sovaitoare.
"-A adormit!" sopti baiatul, incantat. "Cred ca a obosit sa tot vorbeasca" mai spuse el.
"-Mda, asa ii trebuie. Tu cum de nu ai adormit?" intreba Bell, observand ca pana si Tom dormea adanc la ea in brate.
"-E destul de captivanta cartea.." spuse el.
Bell se ridica si merse langa sora sa. Creea o perna si i'o strecura incetisor sub cap. Apoi se intoarse langa Stefan, si i'l puse pe Tom in brate.
"-Ar trebui sa mai stea si cu tine, ai sa spui ca vreau sa ti'l fur sau ce mai stiu eu" zise fata, razand.
"-Nop, stai linistita" raspunse el, zambind. "Oricum, ma mira un lucru..Tu si Rose sunteti gemene, si totusi motanul meu nu va agreeaza pe amandoua. As spune ca sentimentul e reciproc din partea amandurora".
"-Asta e, macar eu nu'l arunc in lac" promise Bell, dar fu intrerupta de..[/i]

Sunetul usor al pasilor Lunei ii intrerupse lui Bell orice avea de gand sa spuna.Cand Luna vazu ceilalti oameni din sectorul interzis dadu sa plece dar renunta la idee,deja o observasera.
-Ce faceti aici?ii intreba ea pe toti deodata.
Ei se uitare nelamuriti spre fata iar Bell fu cea care vorbi :
-Tu ce faci aici?
Luna se intoarse cu spatele la ei,privind visatoare spre milionul de carti interesante asezate in randuri,pe categorii ... vise visatoare,care o asteptau sa le descopere secretele.Atentia ii fu atrasa de o coperta ponosita,nemarcata.
-Citesc,ce altceva?
Celeilalte fete ii venira pe buze o multime de raspunsuri dar si le inghiti cand usa fu trantita de Madam Pince.Si nu era singura,ingijitorul venea dupa ea ... surprinzator,fara pisica.
-Argus,haide sa iti arat de ce am facut rost!!!O adevarata opera de arta,cineva ca tine trebuie sa stie sa o aprecieze!!!canta bibliotecara.
-Desigur,doamna Pince.
Chiar daca incerca sa isi mentina tonul cat mai neutru Luna observa ca o sorbea din priviri.Isi abtinu un zambet,ea nu era asa de tensionata ca ceilalti.
Fata isi scoase cat de incet putu,aproape in reluare bagheta si o indrepta direct inspre ceilalti,facand o vraja de deziluzionare peste toti.Inca se mai uita la carte.

"-Ce dumnezeu face Madam Pince in biblioteca asa tarziu?!" intreba Bell, confuza.
"-Nu stiu, dar ai face bine sa vorbesti mai incet" o atentiona Stefan, invitand'o sa se aseze din nou langa ea. Tom se trezise si incepu sa mirolaie scurt.
"-Shhh, taci o data!" sopti ea, imbratisand strans motanul la piept.
"-Rose inca doarme" chicoti Stefan.
"-Voi veniti aici ca sa dormiti?" intreba Luna, apropiindu'se de ei.
"-Nu, dar sora mea a povestit prea mult despre Coreea si a sfarsit prin a adormi" raspunse Bell, zambind.
"-Uite Argus, aici e o poveste veche despre cum erau pedepsiti elevii inainte, prinsi in lanturi!!" exclama bibliotecara, incantata.
"-Ooo, ce bine ar fi daca Dumbledore m'ar lasa sa pedepsesc toate puslamalele care nu dorm noaptea" raspunse Filch, incantat.
"-Nu prea cred" mormai femeia, indepartandu'se de raft.
"-Da..el zice ca doar disciplina si bunatatea ii va cuminti! Prostii!" spuse ingrijitorul, nervos.
"-Deci o iei pe asta?" intreba Madam Pince, bursc plictisita.
"-Da" raspunse Filch, insfacand cartea si iesind din biblioteca..