Darkmark RPG Forum / Lumea Incuiatilor / Graveyard / Forums / RPG avansat / O zi aparent linistita

Ma trezesc sambata dimineata foarte fericita si cu gandul la ce ma astepta in ziua ce tocmai incepuse. Sar din pat si ma uit pe geam unde soarele stralucitor de pe cer is revarsa razele in camera. Dupa ce admir peisajul din jurul scolii Hogwarts, unde erau niste munti superbi ,ma hotarasc sa ma imbrac.
Dupa ce ies din camera mea, si cobor in turnul cercetasilor care era linistit la aceasta ora doarece majoritatea elevilor erau in curte bucurandu-se de soarele de afara, sau erau prin castel vazundu-si de ale lor . Ma intalnesc cu niste colegi cercetasi care imi propun sa mergem impreuna la masa. Accept bucuroasa si iesim impreuna din turn. Pe drum ma intalnesc cu niste elevi derutati din anul intai care incurcasera din nou drumul spre turnul lor(erau de la ochi de soim) ajungand cu totul in alta parte. Zambesc in sinea mea gandindu-ma ca parca mai ieri eram si eu la fel, derutata de tot ce era in jurul meu si foarte entuziasmata de tot ce descopeream zilnic. Cum si eu cautam directia corecta spre marea sala, spre turn sau spre sala de clasa. Imi amintesc cu placere de trecut si de primele mele zile la Hogwarts. Si eu atunci am avut parte de ajutor si incelegere din partea elevilor mai mari, a perfectilor si a sefilor de casa. Atat cat nu incurcam o regula ,era totul bine.( ma intalnisme de cateva ori cu domnul Flich si pisica acestuia nesuferta. Auzeam pe toti elevi vorbind cu ura despre ea ,si fiecare din ei dorindusi sai dea un sut zdravan. Eram mirata cum ea si stapanul acestuia apareau de nicaieri dorindu-si parca mereu sa te prinda cu ceva in neregula. Era foarte fericit daca te pedepsea sau te ducea la seful casei tale. Noroc ca dupa un timp am invatat si eu unele scurtaturi care ma ajutau sa dispar cand ii vedeam apropiunduse. Desigur aceste scurtaturi imi erau de folos si cand mai ieiseam noaptea din turn sa fac cate o plimbare nocturna)
Le arat drumul corect si ma indrept spre marea sala unde se ia micul dejun. Nu stau mult in sala si am indrept spre ieisire. La usa ma intalnesc cu profesorul de potiuni care ma face sa imi amintesc ca eseul pentru acesta nu era gata si trebuia predat luni.
Pentru moment ma gandesc ce sa fac , sau unde sa ma duc. Ma hotarasc sa maerg cu niste colegi pe terenul de vajthat unde echipa noastra facea antrenamente pentru urmatorul meci ce era in urmatorul weekend. Acest meci era asteptat cu mare nerabdare de catre toata lumea. Era impotriva Ochilor de Soim. Trebuia sa castigam cat mai multe meciuri ca sa putem castiga cupa caselor .Deodata aud din spate ca ma striga cienva.
- Hey , Evelina stai putin.
Ma intorc repede sa vad cine ma strigat, si cand ma uit vad ca are Bell Evans sefa casei cercetasilor. Ma opresc si astept ca aceasta sa se apropie de mine. Ma gandema ce oare are sa-mi zica
- Buna dimineata, imi zice ea zambind. Ce faci ?Ai terminat de mancat?
- Da, mai inainte ii raspund eu. Acum ma duceam spre terenul de vajthat. Sti ca echipa noastra are antrenamente astazi.
- As vrea sa ma ajuti cu ceva, zise bell. Daca este de acord bineinceles. Stiu ca-i sambata si ai alte planuri. Tocmai vroiai sa mergi pe terenul de vajthat.Te inceleg , vrei sa te relaxezi dupa ce ai avut o saptamana grea
- A, nui nici o problema. Te ajut cu placere. Ma bucur ca miai cerut ajutorul si ca iti pot fi de folos. Numai sa te pot ajuta.
- Ma bucur sa aud asta zise Bell zambind.
Le zic colegilor mei sa pelce afra fara mine. Voi veni si eu mai tarziu. Nu cred ca va dura mult .
Incpem amndoua sa meregem pe coridor in liniste . Desi am acceptat so ajut si imi mare face palcere, gandul meu era la ce puteam sa fac in timpul acesta. Totusi nu vroiam sa las sa se vada acest lucru pe fata mea. Ii zambesc lui Bell si continuam sa mergem pe coridorele Hogwarts-ului. Eram de-a dreptul curioasa la ce putea Bell sa ma roage sa o ajut. Era primada cand imi cerea acest lucuru. Cred si de aia am acceptat sa o ajut.
Pe drum ne intalnim cu peeves strigoiul nesuferit de la Hogwarts care se ocupa cu deranjarea elevilor si profesorilor. In acest moment arunca cu baloane de apa in capul elivilor mai mici. Dar si in capul elevilor mai mari. Saracii de ei erau uzi leoarca si suparati.Cand ne vede incepe sa arunce cu balaone in noi. Si eu si Bell ne ferim sa nu ne udam. Cand vede Peeves acest lucru mai arunca cu un balon spre noi. Reusim sa ne ferim si a doua oara.
- Peeves oprestete striga Bell. Ce faci aici?
Peeves zambi rautacios si arunca cu inca un balon de apa spre noi.
- Daca nu te opresti, zise bell furioasa o sa vorbesc cu domnul director. Nu glumesc. Serios, nu este primadata cand faci asta si ne-am saturat.
Peeves mai zambeste odata si pleaca de langa noi.
- Nu trebuie sa fi suparata ii zic eu lui Bell. Asa a fost mereu. Nu are rost sa te enervezi. Maine va face la fel, doar sti asta.
- Da , ai dreptate dar uneori se intrece cu gluma si asta nu este bine. Poate sa loveasca pe cineva sau sau raneasca pe cieva mai serios zise Bell si suparata si unpic ingrijorata. Voi vorbi serios cu domnul director sa vad cum il putem opri pe peeves sa mai comita astfel de jocuri si prosti.
- Asa e ....
-Lasa asta , sa ne intoarcem la ale noastre.
- De acord ii zic eu
Incepem sa mergem din nou, sperand ca acum nu se va mai intampla nimic. (Avem noroc ca peeves na reusit sa ne ude, ca asa trebuia sa ne intoarcem din drum sa ne schimbam).........

O frumoasa zi de sambata, in toiul iernii. Hogwarts'ul era acoperit de o plapuma groasa de cristale din argint, care sclipeau timid in lumina plapanda a razelor soarelui. Acesta era mult prea obosit pentru a mai topi vre'un fulg de nea, asa ca decora doar bolta celesta, ireal de albastra, si nu incalzea nimic; cu o tristete zugravita in jurul aurei de alama, astrul priveghea din priviri domeniile, de mult scufundate in somnul dulce al zapezii.

Lacul inghetat oglindea seninul vazduhului, pribegind frigul crancen ce se lasase in noaptea dinainte. Undele cristaline se iveau de sub pojghita subtire de apa inghetata, creand valuri mici si reci, pe obrazul mort al reflexiei luminii. Porbabil calamarul urias dormea, scufundat in adancimile misterioase ale apei stravezii. Nicio miscare pe umbra lacului, niciun pas. Totul era cufundat intr'o liniste profunda, indepartata de perdelele de rasete ce se auzeau de langa intrarea in castel.

Chiar daca frigul puse stapanie pe domenii, elevii curajosi iesira la o mica bulgareala la o ora destul de matinala. Incepusera sa arunce cu zapada in toate partile, plini de voie buna. Iar fetele rumene ca ciresele aratau numai veselie si zambete largi; indiferent ca erau uzi pana la piele, inghetati din toate punctele de vedere si obositi, micii vrajitori nu isi paraseau distractia.

Sosise iarna..cu alaiul ei de lacrimi inghetate, ce se cerneau seara din vazduhul nesfarsit..cu norii de plumbi, ce faceau seninul cerului sa se ascunda de teama..clopoteii noului anotimp rasunau in vazduh, vioi si inghetati, anuntand cu toata fiinta lor mica, zapada ce avea sa cada in urmatoarele clipe.

Si incet incet, fiecare fulg de nea isi spuse povestea in drum spre pamant. Iar in cele din urma, in ultima clipa agonizanta, se lasa in voia sortii, asezandu'se pe pamantul inghetat, amortit din pricina gerului. Povestea se incheia, cu un sfarsit dureros. Ca o iubire imposibila, care isi dadea ultima suflare atunci cand cei doi indragostiti erau despartiti pentru totdeauna.

Dar dimineata sosea cu o umbra de incurajare, pentru intreg oceanul inghetat; diamantele reci sclipeau in razele blande ale proaspetei adieri, iar norii se imprastiau cu fiecare rasuflare a ingerului iernii. Pana cand vazduhul se transforma intr'o cupola imensa, crapand pe alocuri cu sclipiri de lazurit. Un azuriu de nedescris, cum se intalnea doar in rare tablouri intalnite pe holurile castelului Hogwarts.

Acesta domnea in atmosfera racoroasa, veghind asupra copiilor sai. Elevii strapungeau din cand in cand linistea cu chiotele lor de bucurie, iar mantia de tacere se intrerupea pe alocuri. In Padurea Interzisa insa, pacea si calmul erau la ele acasa..nicio umbra, niciun pas, nicio urma de prezenta umana. Chiar si animalele feroce se refugiasera din calea prapadului inghetat.

Cercetasa Bell contemplase tot peisajul de la fereastra dormitorului sau din Turn; era atat de cald si bine inauntru, incat nu vroia sa paraseasca incaperea pentru tot restul zilei. Isi aminti insa ca avea mai multe treburi de rezolvat, asa ca hotari sa'si inceapa ziua.

Se imbraca in graba cu o pereche de blugi negre, isi lua o roba simpla pe deasupra, bagheta de pe noptiera si iesi din dormitor; ajunsa in camera de zi, fu intampinata de bulgari mari de zapada, reci si umezi. Chicoti incet, si se prefacu ca isi cearta cercetasii, ca adusera zapada in castel. Stia insa la fel de bine ca ei ca se bucura la fel de mult de sosirea noului anotimp. Filch insa, nu era atat de fericit!

Cobori treptele de marmura spre Sala Mare, si intra. Era plina..de la elevi somnorosi, care abia se trezisera, pana la copii imbujorati de frigul de afara, infometati din pricina bulgarelii. Cercetasa manca in graba, dupa care iesi pe hol; o prinse din urma pe Eveline, si incepu sa strabata coridoarele alaturi de ea, prin linistea de nepatruns a castelului.

Eve o anuntase ca astazi era meciul dintre Cercetasi si Ochi-de-Soimi. Bell stia deja asta, si era nerabdatoare sa isi vada cercetasii pe terenul de Vajthat. Abia astepta victoria lor, si se ruga in gand ca jucatorii sa fie intr'o stare cat mai buna. Meritau sa castige trofeul acestui sport, pentru ca erau talentati si bine-intentionati de fiecare data, iar cand venea vorba de antrenamente, ramaneau pana la apusul soarelui pe teren.

Chiar daca Evelina dorea sa ajunga la meci, Bell o retinu pentru cateva clipe; treaba pe care vroia sa o rezolve o implica si pe ea. Pentru ca nu se intelegea atat de bine cu profesoara de Aritmantie - de fapt, nici nu o cunoscuse, era destul de noua - iar Eve era eleva ei preferata, cercetasa o ruga sa ii ceara permisiunea domnisoarei Andrews sa ii lase pe cercetasi sa lipseasca de la ultima ora. Vineri aveau doua ore, iar ea vroia sa organizeze o excursie in Hogsmeade cu casa ei in acea dupa-amiaza.

Discutia ei cu Evelina fu insa intrerupta de aparitia lui Peeves. Ca de obicei, acesta fu nepoliticos, si incepu sa arunce cu baloane cu apa in ele. Nu era destul de frig afara, mai uda si el castelul! Strigoi tembel..cercetasa sopti vesnica vraja, Bombarda Maxima! iar Peeves disparu din raza lor vizuala.

Acum putea merge pe terenul de Vajthat sa vada meciul. Avea sa fie o zi speciala, de neuitat. Mai ales daca cercetasii aveau sa castige. Iar Bell isi punea toata increderea asta..stia ca jcuatorii erau foarte bine pregatiti, iar trofeul va ajunge in biroul ei. Intr'un fel, isi dore asta cu toata fiinta. Cercetasii meritau cupa!

Iesira impreuna pe domenii, si fura imbratisate chiar de pe prima treapta de frigul indraznet. Cu sclipiri de ger, si unduiri inghetate, vantul le involbura chipurile intr'o mantie de raceala. Bell incepu sa tremure curand, reprosandu'si in gand ca nu se imbracase mai gros.

Se intoarse insa brusc, tarand'o pe Eve dupa ea. Uitase fularele in culorile casei; si chiar avea nevoie de un palton! Ajunse in dormitorul ei din Turn, isi luara cate un fular gros, auriu cu rosu, iar Bell imbraca cel mai gros palton pe care il gasi in cufar. Mult mai bine! isi spue ea in gand. Acum erau gata sa intampine frigul de afara si sa se bucure de meci!

Inca tin bine minte cum frigul de afara ne-a obligat sa ne imbracam mai gros. Dar dupa ce neam imbracat am iesit spre castel spre terenul de vajthat. (ma bucurasem mult ca am putut-o ajuta pe Bell. Acum cand am aflasem pentru ce ma chemat eram foarte bucuroasa. Ar fi fain daca am merge la Hogsmeade. chiar imi era dor de Zonko si Liorzi mierii. De mult nam mai baut o Berezero de la madam rosmerta si nici nam mancat minunatele si unicile dulciuri ce se gasesu la lorzii mierii.)
Ce conta ca nu era placut afara. Acest joc era atat de iubit incat iti facea placere sa-l urmaresti si pe vreme mai friguroasa si chiar daca ninge sau era ploaie. Imi amintesc cu drag cum era primadata cand vazusem un meci de vajthat. Eram fascinata de felul cum se juca. Era adevarat ca iti trebuia pricepere si mare indemnare sa joci acest joc. Dar eu zic ca aveai nevoie si de mult curaj deoare te pute-ai accidenta si chiar foarte grav.
Ma indrept cu Bell cu pasi grabiti spre teren .Pentru Bell era important sa ajung la timp deoarece era sefa casei. Trebuia sa fie alaturi de elevi ei. Mai trebuia sa vad si cum se comenta meciul. In sfarsit am ajuns. Ne cautam un loc bun deoarece locurile erau aproape ocupate deoarece venise multa lume sa vada acest meci. Erau elevi de la toate cele 4 case , plus profesorii si directorul. Cele doua case Ochi de Soim si Cercetasi erau asa iubite incat ti era greu sa te hotarasti cu care sa tii.
Dupa ce meciul incepe,eu si Bell incepem sa urmarim cu atentie meciul . Bell era atenta si daca comentariile celui ce vorbea de meci erau corecte. Daca castigam meciul acesta eram mai aproape de cupa. Ce frumos ar fi sa castigam din nou cupa la vajthat. Aceasta cupa era o mandrie pentru toate casele de la Hogwarts si mai ales pentru cei ce jucau meciul.
Cercetasii erau in posesia mingii. Se indreptau cu viteza spre poarta celor de la OCS. Dar din nefericire un balon ghiulea a impiedicat inaintasul sa inscrie. Ce dezamagire. Din partea tribunelor cercetasilor se aud strigate de tristete, iar din partea viperinilor strigate de bucurie. Era clar ca daca pierdam acest meci lor le crestea sansa spre cupa.
OCS preiau mingea si reusesc sa treaca de cei tre inaintasi ai cercetasilor. Se apropie de poarta si cu un sut foarte rapid reusesc sa inscrie primul lor gol. Era 10-0 pentru OCS. Dar nu trebuie sa ne pierdem speranta. Mai era pana la terminarea meciului iar daca reuseam sa prindem hotoaiaca castigam.
Aud un zgomot din spate si ma intorc repede sa vad ce sa intamplat. Erau cativa colegi cercetasi care vazandune pe mine si pe bell in tribune au venit alaturi de noi sa tinem galerie cercetasilor.
La cat era de interesant meciul parca nici nu se ma simtea frigul de afara. Atat de entuziasmati eram de acest meci.
Acum cercetasii era in posesia mingii . Dupa multe eforturi reusesc sa inscrie. Acum era 10-10. Dupa 5 minute cercetasii au inscris din nou. Era 20-10 pentru cercetasi. Tribuna cercetasilor incepu sa tipe de bucurie. Deja sau marcat doua goluri si deja speranta ca vom castiga era tot mai mare. Bell langa mine numai putea de bucurie. Se intoarse la mine zambindu-mi . Era foarte mandra de elevii ei. Daca jucat tot asa puteam sa castigam cupa. Mai aveam dupa aceea un meci cu viperinii. Daca le castigam amandou cupa era a noastra.
Echipa parca dupa cele doua goluri marcate incepu sa joace din ce in ce mai bine. Se descurcau chiar minunat acolo in aer. Imi indrept atentia spre cautatotul echipei cum cauta hotoaica dornic sa o zareasca primul. Cu cat o prindea mai repede cu atat era mai bine pentru noi.
Zapada parca tot mai rapida ce cadea din cerul cenusiu nui impiedica pe cercetasi sa joace. Era o pribeliste minuata.
Pentru cateva clipe am luat ochii de la meciu si am privit Hogwartsul si imprejurimile acestuia. Lacul, padurea interzisa si castelul aratau ca o felicitare ce craciun. Am admirat pentru cateva minute frumosul peisaj iar dupa aceea mi-am indrept privirea din nou spre meci
De fapt mia atras atentia strigatele ce se auzeau...
- Ooooo ce s-a intamplat o intreb pe Bell.
- Uite un jucator de-al nostru s-a accidentat. Sper ca na patit nimic grav. Cu tristete vad ca un coleg era accidentat. Un balon ghiulea la lovit in umar iar acum era intins in zapada cu Madam Pomferey dandui primul ajutor. Parea inconstien. Sa speram ca nu era nimic grav iar jocul nu se va suspenda din cauza asta Sunt sigura ca madam pomfrey il va pune pe picoare. Chiar daca era cu un jucator mai putin , meciul putea continua.
O vad pe Bell ingrijorata cum privea scena. Si era si umpic suparata. Jucatorul lovit a fost dus in aripa spitalului iar spre buucria noastra meciul a inceput din nou. Bineinceles ca ne parea rau pentru colegul nostru dar si meciul era important pentru toti cercetasii.
- Sa speram ca isi va reveni cat mai repede o aud eu pe Bell zicandule celorlati cercetasi....