Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Ministerul Magiei / Departamentul Misterelor / O zi cu peripetii

In timp ce alergam dupa acel Devorator m-am intors in spate sa vad pe unde era Daniel si am observat ca incerca sa rosteasca niste vraji. Am zambit cand am observat ca intr-adevar se descurca. Pentru un elev in anul I se descurca minunat la vraji pe care inca nu le-ar fi invatat.

Mda...Acum trebuia sa am grija de acesti Devoratori. Si da,intr-adevar aveam dreptate. Unul dintre Devoratori era fratele lui Porrin. Nu mi-a fost deloc greu sa imi dau seama,semana atat de mult cu el. Aceasi privire ucigatoare,aceasi fata incruntata si abatuta de suparare,poate...

A tipat "Sectumsempra" , insa am avut timp sa reactionez exact inainte ca blestemul sa ma loveasca in plin:

"Protego!"

Deci jucam dur? Am rostit rapid: "Sectumsempra",iar fratele lui Porrin scotea sange din corp.
~O,Doamne,cum se va termina acest razboi intre familia mea si familia lui?~,am rostit eu suparata...Am oftat destul de zgomotos.

Cei doi Devoratori erau amandoi la pamant.Primul dintre ei,cel mai inalt era dezarmat si incerca sa se ridice dar vrajile lui Daniel nu-l lasau sa faca acest lucru.Celalalt Devorator,fratele lui Porrin,zacea la pamant plin de sange dupa ce fusese victima a blestemului "Sectusempra".Arata o victorie simpla si usoara a celor doi, Rose si Daniel.Insa in acel moment Cerul se intuneca.Desi erau la 100 de pasi de Minister,spre cei 4 nu veneau Aurori ci Devoratori ai Mortii.Alti 7 Devoratori ai Mortii au coborat din zbor pe pamant.
"Crucio" se auzea.O vedeam pe Rose cazuta.Nu-mi venea sa cred.Eram speriat.Am strigat "Avada Kedavra" dar nimic.
"Pentru a face un blestem trebuie sa iti doresti asta",striga un Devorator.
Intr'adevar, avea dreptate.Dar imi doream acest lucru.Vroiam sa-mi ajut prietena.Vroiam s-o ajut pe Rose.Am mai strigat o data."Avada Kedavra!".Tot nimic.Eram speriat.Devoratorii ma priveau sfidator.Incercam sa ma departez dar eram inconjurat."Expecto Patronus!" am strigat.Din bagheta mea iesi un fascicul de lumina de culoare alba de forma unui ren care ii arunca pe 4 dintre cei 7 Devoratori.Exact timpul necesar pentru a se ridica si Rose.Ma privea cu mandrie.Imi multumea enorm prin acele priviri.Ma simteam implinit.Vroiam sa nu mai treaca acel moment cand am fost lovit."Stupefy" si eram la pamant."Sectusempra" se auzi.Sangeram.. .Se parea ca aici e sfarsitul.In acel moment insa venira aurorii iar Devoratorii fugira.Eram la pamant,sangerand iar Rose ma privea indurerata.

Nu imi venea sa cred ca am reactionat asa. Aceea nu eram eu. Eu niciodata,dar absolutniciodata nu faceam asa. Am tras aer in piept incercand sa ma mai relaxez putin. Probabil ca am reactionat asa datorita faptului ca era sa mor din cauza acelui Devorator,care pur si simplu a aruncat cel mai de neiertat blestem,cel de care nimeni nu se poate vindeca. Puteam sa mor!!!,am gandit eu nervoasa. Brusc, zambetul incepu sa mi se contureze pe fata. Da,cu siguranta Jake m-a aparat din nou. Cum a putut el mai bine,de unde era.

Am incercat sa respir cat mai relaxat , apoi m-am uitat la Daniel care probabil era putin cam nedumerit,cam confuz dupa reactia mea.

"Ahh...Scuze , nu stiu ce m-a apucat! Pur si simplu m-a speriat cand a rostit.."Aveda..."!"
Nici macar nu am reusit sa termin de rostit propozitia,am oftat in mijlocul acesteia.

Ma uitam la Daniel care zacea pe jos si orice as fi facut acum pur si simplu nu imi venea in minte vraja care avea sa il vindece de blestem. O,Doamne,e numai vina mea. M-am saturat de atatea probleme cu Devoratorii Mortii. Gata,de data aceasta aveam sa fac un efort...O,Doamne,cum era?

Brusc,in minte imi veni vraja si am rostit speriata: "Vulnera Sanatur"!. In acel moment Daniel se ridica de jos si un sunet de usurare se auzi din gura mea. Isi revenise,in sfarsit. In acel moment trei Devoratori au plecat definitiv,ceea ce m-a facut sa respir si mai usurata!

Au mai ramas doar sase,dintre care cel care era cu fratele lui Porrin oricum se simtea slabit. Insa probleme nu s-au sfarsit.

Probabil ca adevarata lupta avea abia acum sa inceapa.

Erau 4 aurori,eu si Rose impotriva a 7 Devoratori dintre care unul foarte slabit.Aveam sanse mult mai mari acum,cu sosirea aurorilor.Lupta era in toi,"Crucio" se auzea.Aurorii cadeau rand pe rand."Avada Kedavra",striga aurorul care semana extrem de mult cu Dl.Weasley si care imi spusese sa stau calm.John Finnighan, pe numele sau real.Un Devorator cazu mort la pamant.Dar cativa aurori erau in genunchi de durere.Nu stiam ce sa fac.Eram in plus.Strigam "Expecto patronum" si mai tranteam cate un Devorator.Apoi am vazut ca un Devorator se pregatea sa o blesteme pe Rose.Am strigat "Experliamus" iar devaroatorul care nu era atent si-a pierdut bagheta si a fost trantit la pamant.Moarte sigura pentru el,sa cazi la pamant in toiul luptei.Apoi, un auror a strigat sa fugim in Minister.Alergam cu totii cu spatele pentru a ne putea proteja.Ciudat a fost insa ca nu s-au aventurat dupa noi Devoratorii.Au stat acolo si probabil asa de zdruncinati nu s-au simtit in stare sa vina.
- Ura!,am strigat eu.Am castigat!
Chiar si asa Rose nu arata prea incantata.De ce ?Nu stiam.Probabil ca a scapat acel Devorator.

Nu am putut sa zic nimic. Pur si simplu m-am intors afara si nimeni...nimic...totul era atat de pustiu. Am inceput sa tip si sa plang de durere,de ciuda. De ce mereu trebuiau sa scape? De ce mereu Devoratori astia aveau noroc? In special cei care aveau legatura cu Porrin.

Ei,macar aflasem ca are un frate. Iar acest frate a lui cu siguranta acum multi ani a ajutat la rapirea surorii mele,cu siguranta a ajutat si la uciderea lui Jake. Acum ochii imi erau plini de lacrimi si o furie imensa mi se intrezarea in ochi,poate chiar si pe intreg chipul.

M-am incruntat si m-am aruncat la pamant tipand:
"Nu...nu.nu.De ce? Nu e corect!"
Acum,aici mi-am jurat ca ma voi lupta din nou cu acel Devorator al Mortii si ca va ajuge la fel ca fratele sau.

Eram in fata Ministerului stand in genunchi si lacrimand.

Eram chiar langa ea.O vedeam cat de suparata era.Nu stiam cum sa o ajut.
- Rose...<ea se uita spre mine>,.. calmeaza-te.. ce a fost a fost..
- Tu nu stii ce a fost, nu stii!,tipa fata la mine.
Si avea dreptate.Nu stiam ce a fost,nu aveam de unde.Am mai vorbit o data cu ea asta si nu imi spusese.Acum insa eram hotarat sa aflu adevarul.Si observasem niste lucruri misterioase.Vazusem cum ea avea ceva cu un anume Devorator.Insa nu stiam nimic despre el.
- Domsnisoara Blackfire?,intreba un auror.
Era John Finnighan.Rose se uita la el.
- Domnisoara Blackfire,continua el,regret nespus ce s-a intamplat.Imi pare rau ca nu l-am putut prinde pe Porrin.Il vom prinde totusi la un moment dat.Este un evadat din Azkaban,un ucigas in libertate,iar faptul ca a scapat chiar aici de langa Minister,nu am putut intelege.Este vorba de incapabilitatea a multi dintre aurori.Sunt foarte dezamagit...
Aurorul continua sa vorbeasca,insa vorbea de unul singur,caci Rose plecase deja.
- Rose,am strigat eu.
Rose se opri.Nu avea puterea sa mai raspunda.Imi facu semn sa o urmez.Era clar ca urma sa plecam catre Hogwarts.
- Rose,cine este acest Porrin?,am intrebat eu.
Rosse tresari din nou.Isi scoase bagheta si o indrepta catre mine.Apoi facu o vraja si se linisti dupa ce bagheta arata culoarea verde.Imi facu semn sa o urmez.Probabil a fost o vraja de verificare a persoanelor.S-a indoit Rose de mine?Nu mai intelegeam!

M-am uitat intens in ochii lui Daniel si am reusit sa ii citesc gandurile. M-am rusinat dandu-mi seama ce credea. Am oftat adanc si apoi am rostit:

"Stai linistit...nu e vorba de tine,am facut vraja asta fiindca cineva din spatele tau s-a uitat la noi,si-a dat seama ca esti elev si a crezut ca vroiai sa te infiltrezi in Minister... Ce stiu eu..." M-am uitat la Daniel care inca parea buimacit.

"Hei,stai linistit,am incredere in tine!",i-am rostit eu pe o voce blanda si sincera.

M-am asezat pe jos putin mai departe de Minister. Nu aveam de gand sa plec inca la Hogwarts. Inca sunt foarte ravasita...Porrin avea un frate...care pe deasupra fusese si el la Azkaban. Acum ce ma deranja pe mine? Putea sa il ajute pe Porrin sa scape..

"Off...Asta nu se va mai termina niciodata!",am soptit eu suspinand.

O vedeam pe Rose cufundata in gandurile ei profunde si adanci.Pai nu prea vroia ea sa vorbeasca despre nimic,era greu sa afle ceva despre Porrin.
- Ma rog, pentru o clipa am crezut ca vrei sa ma ataci, am spus eu.
Ea se uita urat la mine.Nu ii venea sa creada ca am putut crede asta despre ea.
- M-ai speriat ... m-a speriat felul in care ai reactionat.Regret,am spus eu.
Rose imi zambi.Se uita la mine foarte atent.Era inca ceva ciudat.Nu intelegeam ce mai vrea.Avea insa un gand ciudat,avea o banuiala rea despre mine.Asa credeam.Nu stiu daca e adevarat sau nu..
- Mergem la Hogwarts?,am intrebat curios.
Rose se uita la mine.Privirea ei nu dadea impresia ca vrea sa mergem la Hogwarts.
- Mergem dupa acel Porrin?,am intrebat.
- Vrei sa vii cu mine?, a raspuns ea rapid.
- Da,sigur,iubesc aventura!
- Sa mergem atunci!
- Pe jos?!
Rose imi facu iarasi semn s-o urmaresc.La poarta Ministerului avea 2 maturi.Imi dadu una si se ridica in aer.Ma astepta.M-am ridicat si eu si am pornit.

Mi-am luat matura Zvapaiata si m-am inaltat spre cer. Am vrut sa o iau in cealalta parte insa mare mi-a fost surpriza cand l-am vazut pe fratele lui Porrin aflat in spatele Ministerului.

~Ma gandeam ca o sa ma cauti..~,a mai vrut sa spuna ceva insa l-am oprit folosindu-ma de mintea lui,iar in acel moment si-a ridicat bagheta spre mine si i-am observat atat de clar Semnul Intunecat. Inainte sa pronunte vre-un blestem banuiesc,i-am taiat-o din scurt rostind cea mai simpla vraja posibila:

"Expelliarmus". In acel moment bagheta sa zbura la cativa metri departare. Acesta se incrunta usor apoi spuse , cred, ca mai mult ironic:

"Mda,se pare ca e adevarat ce a spus Porrin despre tine. Destul de puternica..."

M-am incruntat la el la randul meu apoi m-am uitat la Daniel.