Darkmark RPG Forum / Lumea Incuiatilor / Graveyard / Forums / RPG avansat / O zi friguroasa de Iarna

Era o zi de toamna. Ploaia inunda cerul, care arata ca o mare nesfarsita de culoare gri cu pete albastrui, dar nu prea vizibile. Elevii se foiau in pelerinele lor de ploaie prin curtea Hogwarts-ului. Unii mergeau catre cursuri, altii se grabeau sa ajunga in camerele de zi ale casei lor , iar, altii, mai putini la numar, isi adusesera un cort deschis in fata pentru a-si face temele la aer curat. Patru-cinci elevi se grabeau sa nu piarda ferestrele, deoarece erau un bun mijloc de invatare si exersare rapida.

Profesorii de Graija fata de Creaturile Magice si de Graija fata de Creaturile Non-Magice isi indrumau elevii catre castel, la fel ca si cel de Transfigurare, care avusese o ora practica cu elevii din anul VII in care trebuisera sa transfigureze un apararc in miscare. Castelul, acum trei ore tacut, era plin de galagie si forfota din caza ca ploaia venise pe neasteptate. Unul din profesorii care aveau aceasta dupa-amiaza libera isi trase roba deaupra capului si alerga in mare graba catre poarta castelului.

Deodata curtea castelului devein goala, iar singurul zgomot auzit era cel al ploii. Toti intrasera deja in castel. Se mai vedea numai o eleva care nu auzise forfota celorlalti si abia acum se intoarse de la Zonko. Era fata Stiker, cum ii mai spuneau unii, in loc sa ii spuna pe nume. Pana sa ajunga inapoi in curte, se udase din cap pana in picioare. Cand vazu ca doar ea a ramas, fugi repede catre poarta castelului. Deodata, nevazand o piatra, se impiedica de ea si cazu. "Au! Ouch!" gemu de durere Jenelle. Lua o piatra si scrijeli pe ea un mesaj, prin care o solicita pe Vindecatoare. 'Wingardium Leviosa' spuse in gand Reagan in timp ce atinti spre piatra scrijelita bagheta. O indrepta spre Aripa Spitalului, unde Madam Pomfrey, cu halatul ei alb, pe sub care avea niste haine Incuiate, dezinfectase rana unui copil care se intorsese ranit de un caine din excursia intr-un oras Incuiat, efectuata la ora de Studii despre Incuiati. Dupa ce Madam Pomfrey citi biletul, o lua pe Jenny si o duse pe un pat. Ii ingriji rana iar apoi o lasa sa plece.

Reagan pleca din aripa spitalului. Vazu cativa elevi care vorbeau. Se grabi spre tabloul de la Cercetasi, Doamna Grasa, care dormea.'Daca nu o sa ma grabesc de fiecare data, doamna grasa din tablou adoarme iar! De ce o fi asa de lenesa?'gandi ea cu ciuda cand vazu ca Doamna Grasa din tablou adormise a zecea oara in acea saptamana. Spuse parola, urmata de un mic sunet de imbufnare din partea Doamnei Grase din tablou. In camera de zi, doi elevi incercau sa deseneze blazonul Cercetasilor, trei se bateau intre ei, ca sa "dovedeasca" cat de curajosi sunt, cinci dintre elevi isi faceau temele, alti noua jucau "Pocnitura Exploziva", iar trei fete dintre fetele care nu au mers in Hogsmeade isi terminasera somnul de frumusete. Reagan, vazand ce fac ceilalti elevi, se uita doua-trei clipe si hotara sa ii ajute pe cei ce desenau blazonul Cercetasilor.

Reagan incerca sa deseneze pe un material de matase, dar se dovedi ca bumbacul e mai bun. Facu nenumarate incercari, pana cand reusi sa deseneza un leu vag, pe care il colora si apoi inconjura cu o margine. Restul detaliilor din pacate nu putu sa le puna, era prea greu pentru ea. Apoi merse sa se culce, deoarece era deja ora noua si maine avea ore de dimineata.

RING! RING! RING!
Apasa imbufnata pe ceas. Ea nu punea niciodata ceasul sa sune! Se trezea singura. Apoi isi aminti ca il imprumutase colegei deoarece avea ore de dimineata de tot."La memoria scurta pe care o am nu m-as mira sa imi uit pana si capul prin clasa!" gandi Jenny, dar apoi, expresia serioasa I se transformara intr-un ras, mai-mai sap ice pe jos. Apoi isi aminti ca are ora de Istoria Magiei. Isi puse cartea sub brat si pleca rapid catre sala. Era sa se impiedice pe scari. Noroc cu doi elevi, pe care ii aparase mai demult de un viperin, care ii sarira imediat in ajutor, apucando de sub brat cand era sa pice. "Multumesc!" Spuse ea, in timp ce isi lua cartea de pe jos si continua sa alerge catre clasa."Buna ziua, domnule profesor. Sper ca nu am intarziat!" saluta Jennele, dar cum vazu ca profesorul nu o salute, il lasa in pace."Ar fi trebuit sa avem profesori mai politicosi!" gandea fata. Dar pe professor nu il interesa, pentru ca scria pe tabla. Reagan deschise cartea si incepu sa citeasca:'Arderea pe rug a vrajitoarelor in secolul al XIV-le nu avea nici un rost-disccutii. Oamenilor non-magici (cunoscuti mai degraba sub numele de Incuiati) le era deosebit de teama de magie in perioada medievala, dar de cele mai multe ori nu erau in stare sa o recunoasca. In rarele ocazii cand reuseau sa prinda un adevarat vrajitor sau o vrajitoare autentica, arderea pe rug nu avea absolute nici un efect. Vrajitorul sau vrajitoarea executa o elementara Vraja de inghetare a Flacarii si apoi se prefacea ca tipa de durere, bucurandu-se intre timp de o senzatie de furnicaturi si piscaturi blande. Intr-adevar, lui Wendelin ce Ciudata ii placea extreme de mult, atat de mult incat chiar s-a lasat prinsa si arsa pe rug de nu mai putin de patruzeci si sapte de ori, sub diverse deghizari.'. Sa gandi ce prescurtarear putea face, apoi dandu-si seama ca daca scrie titlul; perioada; ca vrajitoarele erau arse pe rug, dar fara effect si ca Wendelin cea Ciudata ii placea atat de mult incat s-a lasat prinsa si arsa pe rug de patruzeci si sapte de ori. 'E destul' gandi Jenny dupa ce termina de scris pe pergament ce planuise. In nici cinci minute dupa aceea, clopotelul suna, anuntand ca este pauza, care deobicei era acordata gasirii celeilalte clase. Dar ea nu avea ore dupa aceea, asa ca merse in camera de zi. Isi facu temele, iar apoi merse sa isi faca somnul de frumusete.

Ora doisprezece si treizeci si patru de minute. Reagan doarme. Dupa douazeci si opt de minute fata se trezeste. "Neah!" spuse ea in timp ce se intindea. Isi lua papucii si merse sa se spele, iar apoi sa se machieze. Se spala iar apoi incepu sa se machieze. Putin bleu deschis ca culoare predominanta, apoi un bleu putin mai accentuat, ambele la ochi. Nu uita sa se dea cu rimel si ruj, putin far in obraj si spunand: "Perfect. Acum pot sa merga la ore.", Fata pleca spre clasa.

ooc: nu sunt sigura ca am facut frumos, dar am facut peste limita... stiu ca ma lutat putin din carte dar oricum am facut destul... poate doar 5 cuvinte mai putin...

OOC : ai facut peste limita deoarece ai luat mot-a-mot din carte. Asta nu mai e RPG avansat, poate copiere avansata. Si cred ca ar fi bine sa schimbati titlul ... a venit iarna !

BIC : Era o dimineata cetoasa. Dormitorul fetelor era cald si scaldat in liniste. Anny era cufundata in somnul ei adanc, visand cum ia numai “Remarcabil” la toate orele. Totul era perfect, numai bun pentru un somn linistit si odihnitor. Din pacate, Camera de Zi era deja plina de rasete si veselie. Partea buna era ca zgomotul nu ajungea pana in dormitoare sau cel putin asa sperau fetele.

Deodata Anny si restul sarira alarmate din pat. Un zgomot ingrozitor le tulburase somnul. Dar ce era ? In dormitory nu era nimic suspect. Anny se sterse la ochi somnoroasa si se aseza din nou pe pat. Trase draperia patului si se schimba. Nimeni nu parea in stare sa zica nimic. Anny se mai lasa usor pe pat, inchizand ochii. Imediat ii veni in minte faptul ca mai avea continuat tema la Istoria Magiei, plus ca aceasta era si prima ora.

Sari iar din pat si se uita la ceas. Deja era 7:50 ! In mai putin de o ora si jumatate avea sa se duca la curs, dar eseul era nici pe jumatate scris !
Deschise usa cu un scartait – de cand incepuse usa sa scartaie ?! ciudat – si se indrepta cu pasi apasati spre Camera de Zi. Isi readuse aminte ca fusese trezita de un zgomot asurzitor. Daca il prindea pe cel care il facuse … probabil l`ar fi luat in brate, caci daca nu se trezea, eseul nu mai putea fi terminat, iar ea lua o nota mica. Astfel, visul ei ar fi fost spulberat.

Camera era pline de copii zambitori si fericiti. Dar ce Dumnezeu ii facuse atat de fericiti ? Doar erau aproape de examene si temele erau din ce in ce mai multe si mai grele. Creierul ei refuza sa accepte faptul ca ei sunt atat de fericiti si binedispusi. De cand venise iarna, ea fusese doar intepata, tipand la oricine o deranja.

Casca privindu`i plictisita cum se jucau, glumeau si radeau. Privirea ii cazu asupra unei fasii mari de bumbac pe care scria “Sarbatori Fericite !”. Acum isi aduse aminte .. Craciunul, Anul Nou .. Sarbatori de Craciun ! Cum putuse sa uite ? De asta erau atat de fericiti. Spiritul Craciunului binedispune pe oricine … chiar si Anny lasa un zam,bet sa iasa la iveala. Dar asta nu schimba nimic faptul ca ea avea de scris.

Isi lua repede rucsacul si iesi din Camera. Trebuia sa se duca undeva unde era liniste .. dar unde ?
Camera Necesitatii ii veni imediat in minte. Acea Camera era fantastica. Era mai buna de mii de ori decat biblioteca. Avea milioane de carti, perne pufoase, mancare, absolut tot ce ti`ai putea dori !
Desi era inca dimineata, copii dadeau viata holurilor Castelului,urmati indeaproape de Peeves si glumele lui proaste. Daca intr`o intalnire cu Peeves scapai doar cu o tona de zapada in cap erai foarte norocos si insemna ca e bine dispus.

Ajunse in sfarsit in fata Camerei. Anny privi ambele capete ale holului cu atentie. Dar ce sa vada ? O bucata dintr`o pelerina neagra. Din cate stia, doar Plesneala purta pelerina neagra cand venea Craciunul. “O nu !” sopti ea. Plesneala era acolo si daca o vedea, era mai mult decat probabil ca nu o sa isi mai poata face tema in Camera. Se asunse repede dupa o armura care scartai. Anny isi dorea sa nu o fi vazut sau auzit … Deodata profesorul se intoarse spre ea cercetand cu privirea lui inghetata totul. Acum ca se gandise mai bine isi dadu seama ca nu era sigura daca avea voie sau nu in Camera Necesitatii.

Severus Plesneala se indrepta mandru spre armura dupa care se ascunsese Anny. Fata era inghetata de frica, deoarece probabil avea sa fie si exmatriculata … Dar se obisnuise cu viata de vrajitoare si ii placea ! Inchise ochii rugandu`se sa il cheme cineva pe domnul profesorul si sa uite de armura si de ea … Dar nu se intampla nicio minune. Plesneala se apleca atunci cand ajunse la cativa cm de armura si intinse mana spre ceva. Anny privi speriata si vazu ca nu era decat … pisica lui Filch. Profesorul o lua si ii sopti ceva cu o privire rautacioasa. Anny isi dorea sa ii fi spus ca era in meniul lui … Poate era otravita pisica si scapa de amandoi.

Dupa ce se indeparta de armura, Anny iesi de acolo si fugi spre usa Camerei Necesitatii care aparu imediat. Fata intra si se indrepta spre o masuta. Isi lasa rucsacul si merse spre mica biblioteca. Lua o carte despre vrajitorii antici si o deschise la intamplare. Scoase tot ce ii trebuia si incepu sa scrie.
Cu 20 minute mai tarziu deja terminase. Nu credea ca era atat de usor. Oricum, jumatate din ce scrisese erau aberatii, dar ce conta ? Isi facuse tema si asta era de ajuns.

Abia acum observa unde era. O camera mare, foarte libera era in fata ei. Un patut mic era acoperit cu permute din matase si puf. Erau puse in forma de inimioara .. probabil Camera ascultase si dorinta ei de a`si revedea iubitul. Intr`o parte era un semineu mare in care flacarile unui foc jucaus incalzeausufletul Astropufei. Podeaua era acoperita cu un covoras moale ce raspandea veselie prin culorile lui pastelate. Fereastra infatisa o vreme trista, inghetata, dar totusi parea sa se bucure si ea de venirea Sarbatorilor. In departare, copii transformau suprafata lacului in patinoar.

Se trezi din visare si privi ceasul. Mai erau 10 minute pana la inceperea orei. Chiar atat de mult trecuse ?! Mai vroia sa ramana acolo … ii placea mediul acela. Isi promise ca va reveni dupa ore si iesi cu grija din camera. Spre fericirea ei, holul era liber. Il traversa, apoi alt hol, si altul si altul … Ajunse in fata clasei in care se tinea ora de Istoria Magiei. Acolo vazu pe cineva cunoscut … dar era altfel. Reagan se machiase. Lui Anny I se paru foarte nepotrivit pentru varsta ei, o imbatranea foarte tare, dar nu era treaba ei …

“Hey Reagan ! “ zise Anny si Cercetasa ii facu zambitoare cu mana. “Ce faci ? Se pare ca acest curs il avem amandoua!” zambi si Astropufa.

'Vrei sa ies afara,huh?..'
Intr-adevar, Julia se trezise cu fata la cearceaf...si de data aceasta, nu era vina vreunei fete din anul I care i-a cerut un autograf. Si nici o colega enervanta de camera ce i-a trantit o perna in cap. Nu. Era o bufnita.

...Una atat de pufoasa incat gandul ca apartine unui baiat te face sa razi in hohote si sa-l arati pe respectivul cu degetul.
'Bine, Malfoy. Am sa joc jocul tau.'
Era weekend?Avea ore? ...Nu mai conta. Se imbraca rapid in tipica uniforma, lasandu-si nodul de la cravata nestrans bine,dupa obicei. Pelerina de ploaie nu-si avea rostul. Era sigura ca va avea unde sa se incalzeasca..

Iesi incet afara din dormitor. Isi intalni fratele in camera de zi, privind meditativ la focul ce mocnea in semineu si gandind ca acesta i-ar putea furniza o idee pentru eseul la Potiuni. Era clar. Nu era weekend.
"Mm-buna,Harry.." bombani Julia, trecand rapid inspre doamna grasa, care o urmarea cu blandete.
"Aha..unde te duci?"
"Afara..."
"Undee?"
"Afara..."
"De ce?"
"Afara..."
"Te urasc..."
"Stiu."
Coborand scarile in ritm alert si dand peste un mare numar de elevi care se grabeau la ore (printre care si niste viperini nu tocmai sociabili, care o strigau incontinuu 'Aschilambica'), Julia iesi in curtea umeda.
De parca era vina ei ca anorexia devenise brusc adevarata sa pasiune. Adolescenta asta,eh?

Mania sarbatorilor de iarna intrase in vigoare mult prea devreme. Nici nu ninsese si fericiti copii de anul I umblau in sus si in jos cu beteala si lumina...

Se ciocni cu alti viperini (de data aceasta, ceva mai mici de varsta), care au inceput si ei s-o strige,doar pentru a fi remarcati de 'greii' scolii. Rase. Hogwarts nu putea fi ocolit si de astfel de evenimente. Era obisnuita cu asa ceva.

Fiind mereu imbracat in pelerina sa neagra de catifea - cadou scump primit de la parinti pentru notele bune -, Draco Malfoy era destul de greu de gasit in grandioasa curte a castelului Hogwarts, avand in vedere si faptul ca soarele nici nu rasarise bine. Tipic.
'Sa te caut eu pe tine?..Hai sa fim seriosi, dupa ce ca m-ai sculat..'

Julia se aseza pe scari zgribulita si se ghemui incet. Nu ploua; cadea doar o burnita enervanta. Se foi agitata si astepta. Salcia Batausa se foi si ea, invartindu-se intr-un ciudat dans si facand o duzina de frunze sa zboare fara viata. Nimic. Un nimic apasator. Se ridica de pe scari si dadu nervoasa din picioare spre a se incalzi putin. Nu reusi.
"AARGH..MAAALFOOOY!" tipa ea iritata.
"DAAA?!"

Fata inghiti in sec si se apropie incet de Padurea Interzisa. Intr-adevar, rosu in obraji ca o fata de la tara si gafaind puternic, Draco o intalni,privind-o senin cu ochii sai mari, de o nuanta inca necunoscuta.

"M-mergi in padure?..." spuse el tremurand.
"Ce?..Pentru?..”
“Cum adica pentru?...Ca sa ..nu stiu..”
O lua de mana, cautand caldura.
“In padure e mai putina… umezeala…”
”Iti spun eu… cel mai uscat loc este patul meu, din care m-am ridicat acum aproximativ 15 minute din cauza bufnitei tale idi…dragute…” spuse Julia sarcastic.
“Ar trebui sa iau ceea ce ai spus ca pe o invitatie?”
Fata rosi puternic si il pisca ferm de mana cu degetele sale.
“Bine, am inteles mesajul. Deci,mergi?...” facu din nou Draco, un zambet dulceag acaparandu-i fata incadrata de fire blonde, rebele.
“Mda...”

Malfoy o cuprinse cu bratul pe dupa gat si o saruta scurt; ii lua mana din nou si fugi copilareste, coborand valea domol si intrand in Padurea Interzisa in scurt timp. Continua sa mearga linistit, cu pasi de hoinar.

‘Ia stai putin… si eu trebuia sa-mi fac tema la Potiuni.’
Juliei ii pica zambetul de pe fata si se intoarse senina la Draco. Il privi nesigura. Burnita lasase stropi de roua intre genele sale.

“Draco, ai Potiuni astazi,nu-i asa?” rase fata.
“Err…”
Ii citi dorinta in ochi. Malfoy dadu din cap ferm.
“Cum indraznesti sa...ah…nu,nu-ti dau tema…”
Julia incepu programul tipic de linguseli: ii curata haina cu miscari precise, ii mangaie de cateva ori chipul, isi invarti pe deget o suvita de par si…

“Nu,nu,nu. N-am de gand.” spuse viperinul hotarat. “Desi…”
“Desi, daca stai si te gandesti mai bine la asta…poate ca…” continua Julia, privindu-l plina de sperante.
“Probabil ca…”
“Sigur ca…”
“…Nu mi-am facut tema.”

Fata clipi de cateva ori cu obida si simti o dubioasa zvacnire a mainii drepte, care cerea sa ofere o palma.
“Adica…” incepu ea.
“…Adica te-ai chinuit degeaba, stiu ca regreti asta…”
“De ce as regreta? Tinand cont de notele mele de la Potiuni, inca un T (trol) nu prea mai conteaza…”

Julia se bosumfla si-si tinu mainile incrucisate. Se chinuise o gramada sa obtina note bune la Potiuni…cu toate astea, un eseu de 500 de cuvinte era,clar,un abuz.

Draco o saruta slab pe obraz si o stranse in brate neanuntat. Se scotoci linistit prin buzunare si scoase “Ghidul profesorului de Potiuni – eseuri si teme”.
“Hai sa lucram impreuna.”
‘Si uite de ce il urasc.’ isi sopti Julia in gand si se aseza in frunzele moarte cu lene, cascand ferm. Draco facu acelasi lucru, stand in genunchi si atingand capetele robei fetei.
“…Mai bine asa?” zise el, scotand si o rola mare de pergament.
“Bun, si cum o impartim, genialule?”
“Avem scoarta de copac, ace de brad… nu stiu…clama ta de par…”

Julia desfacu clama in forma de melc,lasandu-si parul castaniu sa-i cada incet pe umeri. I-o dadu lui Malfoy, care zambi la amintirea amorurilor pierdute in Padure in nopti de vara…
“Asa…ai pene de scris sau si aici avem instrumente bune de utilizat?”
“Am si cerneala…”

Baiatul se scotoci din nou in buzunare, catifelata sa pelerina miraculoasa devenind un adevarat cufar; ochii Juliei se marira pe masura pe Draco scoase penele lor si le puse intre ei,impreuna cu o calimara frumos decorata, plina cu cerneala.
“Incepem?” zise el, clipind din ochi.
“Nu. Pentru ca vei avea pretentia sa scriem exact la fel si pentru ca vei copia din carte.”
”Te inseli. De aici, doar ne documentam. Hai.”

Malfoy deschise cartea si o puse si pe aceasta la mijloc. Fata se ghemui sub pelerine sa si incepura amandoi sa citeasca, incalzindu-si unul altuia mainile, departe de burnita si de cei ce nu puteau sa-i inteleaga…

OOC : Ah ok .. nu am stiut ca e permis mersi ;; ) ;*
BIC : Anny inca o privea zambitoare pe Reagan, asteptand un raspuns. Din pacate, degeaba astepta. Fata era prinsa in ceva .. dar ce privea cu atat de multa atentie incat nu a auzit`o ?
Se apropie si mai mult si se uita. Pe holul aglomerat, doi elevi erau pe jos, incercand sa isi adune fiecare ce avusese inainte in ghiozdane. Astropufa se intreba cine le sfasiase lucrurile, caci erau de`a dreptul rupte, doar cateva fasii din ele se mai puteau vedea, iar acestea erau patate de cerneala.

Anny deschise gura vrand sa mai zica ceva, dar o fantoma veni si pluti alene printre niste elevi, dupa care intra in clasa, prin usa. Astropufa privi infrigurata copii ce fusesera “obstacole” in calea profesorului, caci aratau ca si cum ar fi fost bagati in congelator.
Isi muta privirea la Reagan, care acum era chiar in fata ei, dar inainte sa mai poata spune ceva a fost impinsa cu putere in clasa.

Micuta sala in care se faceau orele de Istorie a Magiei arata ca o camera dintr`un castel medieval. Peretele din spate era gravat cu niste litere indescifrabile, colturoase si foarte apropiate unele de altele. Bancile vechi erau pline cu desene facute de elevii plictisiti sip e alocuri lipseau bucatele de lemn. Podeaua din parchet era prafuita si adesea scartaia sub pasii elevilor grabiti. Catedra parea cea mai noua, deoarece profesorul nu o folosea niciodata. In fiecare ora, fantoma plutea la cativa centimetri deasupra parchetului, in fata bancilor. Istoria Magiei era pe departe cea mai plictisitoare ora posibila. Doar stateai si ascultai mormaiturile interminabile despre razboaie ale profesorului.

Anny se aseza intr`o banca precara din spatele clasei, pregatindu`se de un somn bun. Renunta la convorbirea cu Reagan, caci era sigura ca inca nu a observat`o si oricum nu putea sa urle pana in partea opusa a clasei.
Profesorul ii privi cu ochi mari, dar intr`un fel somnorosi. Astropufa se intreba daca fantomele pot dormi. Dar probabil ca daca nu respira si nu mananca, nu au cum sa si doarma. Poate doar sa stea aiurea .. dar oricum ele stau mereu !

Fantoma isi incepu ora, Anny gandindu`se la cu totul altceva decat razboiul intre vrajitorii cu sange pur si cei cu sange semi-pur. Nu intelegea deloc cum ar fi putut exista un razboi ca asta, dar se parea ca altceva ii acaparase atentia … De fapt, un gand o facuse sa se desprinda de realitate.
Visa sa fie pe un camp verde, cu flori parfumate si multi multi fluturi colorati. Acest camp era foarte foarte intiiiiiins … Isi dorea sa stea acolo, sa se relaxeze. Ar fi fost minunat daca si putea … obosise sa tot invete si vacanta era destul de aproape, dar asta nu insemna ca nu le dadeau multe multe teme. Pe de alta parte, vacanta cu siguranta urma sa fie plina de alte teme plictisitoare si ingrozitor de lungi.

Isi dadu seama ca scoala ii alunga si placere de a visa. Binns tocmai pronunta cuvantul “spiridus” si mintea fetei zbura iar necontenita. Se gandi la bietii spiridusi care munceau din greu pentru a ii hrani si nici macar cateva zile de Sarbatori nu aveau sa fie liberi. Probabil ca daca le`ai fi spus ceva de Craciun s`ar fi uitat la tine ca si cum le`ai zis ceva urat .. Anny planui ca de Craciun sa le duca niste cadouri. Ce bine ca vizita in Hogmeade era pe aproape ! De acolo avea sa le cumpere tot felul de bunatati .. Cand se gandi mai bine realiza ca ei mereu aveau la dispozitie tot felul de bunatati .. oare ce putea sa le daruiasca ? Haine probabil nu ar fi acceptat. Astropufa vroia sa le dea ceva care sa nu ii faca sa se simta jigniti sau alungati, ci isi dorea sa simta si ei Magia Craciunului. Se intreba daca in Bucatarie exista minunatul brad impodobit .. Pana la urma, isi zise ca avea sa viziteze magazinele pana cand ar fi gasit ceva potrivit pentru niste spiridusi.

Privind clasa, descoperi ca mai mult de jumatate din elevi erau semi-adormiti, tinandu`si capetele pe bancile invechite. Restul se jucau sau desenau plictisiti peste puzderia de alte desene de pe bancute sau scaune. Profesorul trancanea in continuu, dar nimeni nu se obosea sa ia vreo notita. Anny astepta cu capul pe banca sunatul clopotelului, presupunand ca toti se aflau in situatia ei.

Minunatul sunet al clopotelului nu s`a lasat asteptat prea mult. Cum s`a auzit, toti au incercat sa scape cat mai repede din acea sala a plictiselii. Anny nu se grabi, deoarece stia ca urma o luuunga pauza apoi o fereastra. Nu avea chef de pranz, asa ca hotari sa iasa la plimbare prin curtea Castelului. Pana la iesire a fost purtata de valul de elevi grabiti si entuziasmati de apropierea Sarbatorilor. Larma facuta de ei izvora din toate coltisoarele Castelului, dandu`ti si tie aceeasi euforie.

Ajunsa afara, Anny nu se putu opri sa nu observe cu uimire natura. Desi era iarna, iar totul incepea sa capete o culoare mai neplacuta din cauza frigului, Padurea Interzisa isi intretinea inca verde – pal culoarea copacilor, chiar daca nu existau brazi, desi marea majoritate a frunzelor era un covor fara viata. Suprafata Lacului iti incanta privirea cu sclipirea ei, pe cand cerul senin iti transmitea tristetea lui scaldata in singuratate.

Astropufa isi muta privirea de la natura si incerca sa gaseasca pe cineva pe care il cunoaste. Palcurile de elevi erau destul de rare, plus ca numai persoane necunoscute le formau. Tot cautand pe cineva, Anny a observat ceva in Padure. Dar ce era ? Trebuia sa vada ce era .. dar poate ca nu era treaba ei. De cate ori fusese acolo, a avut numai necazuri si mereu a fost ranita. Dar daca cineva era acolo si avea nevoie de ajutor ? Dar poate ca acolo se afla o creatura gata sa raneasca pe cine sa apropie. Totusi, nu putea lasa un elev sa moara .. asta daca era vreun elev ranit.

Intrebarile continuau in mintea ei, dar si raspunsurile veneau tot atat de repede .. unele mai placute ca altele. Anny isi dadu seama ca nu mai putea astepta. Daca ceea ce vazuse era un elev ranit, atunci trebuia sa se grabeasca.
Merse cat putu de repede si ajunse foarte obosita la marginea padurii. Era infricosata, dar nu avea de gand sa renunte. Trebuia sa continue sis a vada ce se intampla acolo.
“E cineva acolo?” a zis cat a putut de tare, dar fara sa vrea teama I s`a strecurat in glas. Se dadu cativa pasi inapoi, ca sa fie sigura ca acel ceva nu o va rani.

L-am intrebat pe Raizen daca pot folosi replici ale personajelor fixe, cele din HP, si el mi-a spus ca se poate. So.. ?