Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri

« Previous 1 2 3 4 5

/ O zi friguroasa

" - Stiu pe unde sa o luam!"
Am ridicat buimaca privirea spre Tamara, fara sa inteleg imediat la ce se referea. Cuvintele isi facura loc in mintea mea, iar zambtul imi crescu pe buze.
Ariadne scanci lung, indicand partea stanga, ce urca usor.
" - Asta e grozav!" i-am zambit Tamarei. " Hai sa mergem atunci. Se va lasa seara in curand, iar prin padure exista lupi."
Nu ca ar fi fost asta problema, dar nu imi placea ideea de a ramane aici noaptea.

-Spre drumul stang,am ras eu aratand cu degetul catre poteca inzapezita care ducea catre ducea catre cei dragi noua.Ne-am luat animalele de companie pornind la drum prin padure,seara se lasa usor,putin cate putin soarele disparea de pe cer facand loc lunii si stelelor.M-am ingrijorat in privinta acestui lucru.
-Cred ca ar trebui sa ne grabim putin,ce ar fi sa alergam asa vom ajunge la timp acasa,Ema dadu-se din cap in semn de aprobare.Alergam,inspirand si expirand dar ceea ce nu doream sa mi se intample acum se petrecea,mi se rupse un tocul cizmei drepte cazand intr-o parte scrantindu-mi glezna piciorului drept,un tipat de durere imi iesi printre dintii dezveliti.Mi-am apucat glezna pipaind locul,era umflat si durea.Inca un tipat iesi.Atatea probleme imi erau de ajuns.

Am inghitit in sec stupefiata cand i-am auzit tipatul.
" - Tamara!"
M-am intors pe calcaie. Devenisem atat de neindemanatica in alergare, incat am alunecat mai degraba langa ea.
" - Respira adanc. Gandeste-te la altceva. La flori, la zapada, la orice!" am zis repede, ducandu-mi mainile spre glezna ei.
Am atins-o in cel mai usor mod posibil, privind cu groaza cum muschii se contracta sub degetele mele.
" - Tamara, iarta-ma, dar trebuie sa fac asta"
I-am scos cizma, incercand sa fiu delicata si rapida in acelasi timp. 'Sapam' printre materiale, ajungand la piele. Mi-am infipt mainile in zapada de langa mine si i-am pus-o pe glezna.
" - Asa... O sa-ti amorteasca putin..." i-am soptit, cu vocea tremuranda, "... dar va fi de folos. Art! Nu mai sta, zboara! Cauta pe cineva!"
Am privit cerul, spre asfintitul care venea repede.
" - Acum... Cum sa ne deplasam?"
Ariadne se invarti ingrijorata pe langa Tamara, iar mintea mea lucra.

Expiram si inspiram,Ema se invartea pe langa mine ingrijorata in privinta piciorului meu ranit,aceasta imi scoase cizma cu grija lasand zapada sa isi faca efectul,putin cate putin durerea gleznei disparea,ma simteam putin mai bine,dar imi era frica de reactia parintilor mei cand vor afla.
- Acum... Cum sa ne deplasam?intreba Ema.Am incercat sa ma ridic usor in celalalt picior sanatos sprijinindu-ma de umarul fetei,am zarit-o pe Ariadne cum se agita in jurul meu am mangait-o pe cap chemand-o sip e Artemait sa nu se mai agite atata cu ajutorul,nu doream sa se faca mare tam-tam pe aceasta mica lovitura,tot ce voiam era sa fiu acasa la caldura.Iarasi durerea ma facu sa cad la pamant cand am incercat sa ma ridic.Nu e drept.
-Pot sa merg nu iti face griji...a..au..am zambit eu cu toata puterea mea pe care o mai aveam in corp.Ema se uita ingrijorata la mine dar ar fi trebuit sa ajungem acasa cumva asa ca imi lua bratul drept punand-ul in jurul gatului tinandu-ma cu grija.Era chiar nasol sa topai intr-un picor in acest fel sigur nu am fii ajuns acasa doar a doua zi.Noaptea.

Ariadne schelalai puternic, urmand un urlet prelung. Imi era frica sa nu cheme vreo creatura cu toata larma. Sari sa ma traga de picior, apucandu-mi blugii strans.
" - Potoleste-te. Ari, gata! Nu e timp de joaca!"
Era putin cam greu sa o tin potolita; mainile mele o sustineau pe Tamara. Nu intelegeam de ce se comporta asa aiurea. Parca innebunise. Ariadne era linistita cand trebuia.
Incepu sa alerge pana la cel mai apropiat copac si inapoi. Facu traseul de trei ori.
" - Ce vrei, fetito?"
Dar numai cand m-am uitat la copac am inteles. Un zambet larg imi stapani fata.
" - Um... Tamara? Nu stiu cat de buna va fi ideea asta, dar... va fi distractiv si rapid"
Am ajutat-o sa se rezeme usor de brad. In urmatoarele clipe, ma chinuiam sa ma catar pe ramurile inghetate. Mi-am scos bagheta.
" - Incendio! Aquamenti!"
Creanga trosni si cazu cu totul. Era suficient de mare si avea multa verdeata.
" - Haide, te ajut eu sa te asezi" i-am zambit Tamarei, sperand sa nu creada ca am innebunit.

Am privit-o pe Ariadne cum se invartea in jurul Emei pe parca si-ar fi dorit sa ii arate ceva stapanei sale alerga catre un copac si inapoi,Em parea confuza nu stia ce dorea aceasta de la ea,cand un zambet se ivi pe fata fetei.
- Um... Tamara? Nu stiu cat de buna va fi ideea asta, dar... va fi distractiv si rapid,spuse aceasta nu stiam ce dorea sa faca dar atata timp cat avea sa ne ajute sa ajungeam la timp acasa era numai bine.M-a ajutat sa ma rezem usor de brad pana cand Ema incepu sa se urce pe ramurile copacului pe care il arata Ariadne isi scoase bagheta si spuse o vraja care facu creanga sa ia foc dupa rostise alta vraja care udase creanga ca sa scape de foc.Creanga cazu pe jos chiar in fata mea ma uitam confuza la ramura la Ema si Ariadne care dadea fericita din coada,m-am uitat mai atenta la creanga era mare si plina cu verdeata nu stiam ce avea de gand dar m-am lasat pe mainile ei.
- Haide,te ajut eu sa te asezi,imi zambi Ema inca nu imi dadusem seama ce dorea sa faca dar am lasat-o sa isi faca treaba.Soarele deja incepu sa apuna,noaptea era aproape.
-Bine,nu stiu ce vrei sa faci cu piciorul meu dar te las sa faci ce e bine pentru mine,atata timp cat e rapid e numai minunat.

Am chicotit, dar am chemat-o pe Ariadne langa mine. Cu o miscare scurta a baghetei, franghiile se materializara din nimic. Am inceput sa o leg pe catelusa cu grija sa nu-i limitez miscarile. Capetele franghiilor le-am strans puternic de creanga. Imediat ce am terminat, am ajutat-o pe Tamara sa se aseze, avand grija la piciorul ei, sa nu-l misc prea mult.
" - Ta-dam!" am facut eu prosteste. " Iata sania noastra improvizata! Acum..." m-am aplecat spre catelusa " ... Esti un Huscky. Ai asta in sange. Stramosii tai o faceau si se descurcau de minune. Stiu ca poti, Ari!"
Imi linse mana. Incepu sa maraie jucaus, umflandu-si pieptul.
" - Lumos" i-am soptit baghetei.
Chiar daca inca se mai revarsa peste noi lumina zilei, vroiam sa tin la distanta orice creatura.

Ma uitam la noua sanie contstruita de Ema gata pregatita pentru drum.Ariadne alerga in jurul fetei murind de nerabdare,dar imi era putin teama sa nu se raneasca biata catelusa suntem doua persoane,dar m-am lasat pe mana celor doua,Ema si catelusei.Un vant rece imi facu pielea de gaina desi purtam o geaca groasa neagra si pe dedesub un plover rosu lung cu o curea “Ca sa se asorteze”am gandit eu,am incercat sa ma incalzesc sufandu-mi in palme,frecandu-le dupa bratele,m-am uitat la cer.Seara deja se asternu peste cer,nu mai era mult pana cand noaptea ne va da batai de cap.In minte deja imi faceam un plan al supravietuiri,cum sa ne incalzim,unde sa dormim si cel mai important ce aveam sa mancam daca inoptam in padure.Eu una in copacii de frica animalelor periculoase desi aveam bagheta pana ma trezeam eram deja in stomacul animalului.Dar am acceptat ideea sanii am icercat sa ma ridic desii piciorul meu era ranit,cadeam incontinuu din cauza dureri.Am inceput sa rad:
-Putin ajutor aici?zambeam eu tinandu-ma cu toata puterea degetelor mele inghetate,zapada era groaznica niciodata nu mi-a placut sau orice legat de acest anotimp rece.”Huh,ce zi friguroasa”mi-a trecut mie prin minte.

Am ras si eu, desi, in mod normal, nu trebuia sa o fac.
" - Desigur"
M-am aplecat si am ajutat-o sa se mute pe sanie. Am zambit, relativ multumita de cum parea conditia saniei, rugandu-ma in gand sa mearga.
Mi-am scuturat genunchii de zapada si am apucat unul din haturi.
" - Tine-te!" am chicotit spre Tamara, apoi am mangaiat-o pe Ari pe cap. " Unu, doi, trei!"
Catelusa incepu sa traga, eu de asemenea,iar sania se puse in miscare.

La numarul trei catelusa Ariadne incepu sa traga sania,chiar mergea inca nu se rupse,simteam de parca uitasem ceva in urma cat am stat eu sa ma gandesc la acest lucru mi-am amintit de Artemait si Shadow bufnitele noastre care stateau si isi susoteau mi-am dat seama de acest lucru cand Art isi puse aripa langa urechea lui Sha,erau in lumea lor nici nu isi dadusera seama ca sania please.
-Hei bufnite neatente,noi am plecat!am tipat eu razand impreuna cu Ema,cand auzira aceste cuvinte cele doua incepura sa zboare cand ajunse aproape de noi Sha s-a asezat pe umarul meu iar Art pe al Emei.Ce smechere erau,deja obosise de atata zbor si saraca Ariadne avea sa le mai traga si pe ele.
-Asa te-am crescut eu mai Sha?Tu vezi ca saraca Ariadne trebuie sa te care si pe tine acuma.Bufnita mea ma lovi peste frunte cu una din aripile sale incepand sa “rada”.Era chiar asa de neastamparata dar tot o iubeam desi stiam ca e doar o gluma de-a ei.